Şmecherie farmaceutică…


O mulţime de medicamente vin ambalate în capsule, capsúle pe româneşte. Unei farmaciste i-a sunat urât acest cuvânt, cum adică capsúle? Ce se poate face? Simplu, a schimbat accentul de pe u pe a şi cuvântul i-a devenit chiar agreabil. În loc de capsúle i-a zis cápsule şi totul i-a devenit ok. Şi-a zis că nu deranjează pe nimeni şi asta cam aşa a fost, ba chiar a avut un succes teribil. S-a generalizat şi în orice farmacie a-i intra nu auzi decât de cápsule în sus, cápsule în jos.

Tare zmecheria, nu?

 

Şi NU vă vaccinaţi copiii!


Rujeola

 

106 cazuri noi în ultima săptămână.

10.116 total cazuri înregistrate în România în total, din care 9690  cazuri (95%) la nevaccinaţi. 36 decese.

Aveţi dreptate, vaccinul atacă sistemul imunitar făcându-l să fie eficient în  apărarea organismului. E nociv dom’le, nu suntem de acord cu el. Interesant e că cei anti… refuză vaccinarea copiilor lor, care nicicum nu se pot apăra de a fi condamnaţi la moarte. Astfel, cele 36 decese au fost înregistrate în rândul copiilor!

Problema este că aceştia (copiii) nu pot lua o hotărâre. Sunt două entităţi ce pot avea grijă de ei: una e medicul ce vine cu vaccinul, iar alta e mămica. Ce te faci când mămica goneşte medicul?

foto şi date preluate de pe dcnews.ro

 

 

 

 

Şi era inevitabil,…Uber.


Un serviciu foarte controversat

Aici n-am intenţia de a mă implica în discuţiile privind diverse aspecte cum ar fi legalitatea acestui serviciu, în condiţiile în care prestatorii nu posedă autorizaţia de transport persoane. Voi spune numai atât: Această autorizaţie este un pretext pentru primării de a încasa nişte bani, foarte mulţi bani. Altfel, orice posesor de carnet de conducere clasa B, are dreptul conferit de lege să conducă o maşină cu o capacitate de 5, ce să vezi, persoane. Or eu n-am nicio reţinere în a fi una din cele 5. Am condus şi eu maşina şi n-am avut responsabilitate mai mică pentru persoanele transportate decât cei ce au aplicată pe maşină această autorizaţie, ba aş zice că din contră.

Sunt unul care foloseşte frecvent serviciile taxiurilor, din motive de imposibilitate de a mă deplasa. Drumurile mele sunt în general la doctori. Locuiesc lîngă o staţie de taxiuri unde sunt frecvent refuzat, motiv pentru care am apelat la aplicaţii pentru a putea avea o maşină cu care să mă transport. Am folosit Clever, dar sunt ore la care nu există nicio maşină disponibilă. Am ajuns deci să apelez şi la Uber. Aici, am, ce-i drept, mai mult de aşteptat (7-9 minute), dar vine o maşină.

Nu fac parte dintre pretenţioşii care strâmbă din nas când se urcă într-un Logan. Pentru mine contează să ajung în timp util în locul în care am treabă şi nu mi s-a întâmplat, cum spun unii, să mă sui într-un taxi Logan jegos, dar ce-i drept, la Uber nu prea există Logan, dar acesta-i un aspect neesenţial. Până acum şoferii întâlniţi au fost amabili, respectând dorinţa mea de a păstra tăcerea şi întreţinând o conversaţie pe teme diverse dacă-mi manifest libariţa.

Cel mai tare aspect este însă acela că nu încasează bani, costul călătoriei îţi este anunţat de dispecerat, iar plata se face din contul de card pe  care l-ai dat când ţi-ai creeat un cont Uber. La sfârşitul cursei, deci, n-ai de făcut decât să acorzi un calificativ şoferului şi salut-salut! Pe traseele şi orele la care am folosit acest serviciu preţul plătit a fost mai mic decât la taxiurile care aveau  1,39 lei/km, din cele pe care nu le mai găseşti azi. E adevărat şoferii Uber folosesc aplicaţia Waze, care te duce pe un drum ce evită locurile cu  trafic intens, lucrările la carosabil sau filtrele poliţiei.

Oricine poate încerca. Succes!

 

„Chefi la cuţite…”


N-o să fac acu’ pe nebunu’  să zic că nu ştiu la ce se referă titlul celebrei (?) emisiuni de diversiune, ăăăă de divertisment voiam să zic de pe Antena 1.
Da’ poţi să mă şi baţi că tot nu pot să citesc „chef” ca şef, n-am chef. Nu înţeleg de ce Chefi. Sau cumva participanţii s-ar simţi jigniţi dacă le-ar zice bucătari! Păi asta sunt dom’le bucătari. Că francezii când intră într-un bistrou îi zic Chef bucătarului care le face omleta, e treaba lor. Da’ noi suntem în România şi dac-ar fi să ne franţuzim, măcar s-o facem ca lumea, nu prost, groaznic de prost.
Că sintagma „chefi” e aiurea şi-n română şi-n franceză. În română e un cuvânt care nu există, iar pluralul în franceză nu-i în niciun caz „chefi” ci chefs din câte mai ştiu eu.

Da’ nu-i numai asta. Aflăm că tipii, cine-or fi ei, sunt la cuţite. Păi luaţi-le fraţilor cuţitele să nu păţim vreun necaz mare, că ăştia dacă sunt la cuţite, cine ştie ce se mai întâmplă… 🙂

Aici ar trebui să ne gândim la cuţite ca la obiectul muncii, cum ar fi pianul pentru pianist, să zicem. Păi eu ştiam că specialitatea unui bucătar ar fi arta culinară şi nu cuţitele, lui nevastă-mea, la bucătăreală, îi ajunge un cuţit şi mâncarea iese brici, cum nu mi-o face niciun „chef”, că doar nu pregăteşte ciorbă de cuţite sau cuţite pane!

Eu ce să fac, n-o să pot niciodată să-i spun unui bucătar altfel decât bucătar, cel mult bucătar şef, dacă se-ntâmplă să aibă cârciuma mai mulţi bucătari, că mi se pare normal, unde sunt doi melitari, unul e şef. Altfel, să-i tot tragem câte-un chef din când în când că e mai bine!

Mult zgomot pentru nimic…


Acum la modă este modificarea fiscală, aia cu trecerea contribuţiei CASS în sarcina salariatului, pentru care se face mult zgomot. „În sarcina” e un fel de a spune, că plata urmează a o face tot angajatorul.
Mult zgomot, se face. Pentru nimic, păi pentru nimic. De fapt guvernul nu urmăreşte decât să oblige angajatorul s-o plătească. Câtă vreme e în sarcina lui poate sări plata, sau o poate amâna pân’ la Sfântu Aşteaptă. Fiind în sarcina salariatului nu mai poate fenta plata contribuţiei, fapta având alt nume, ceva în legătură cu băgatul mâinii în buzunarul angajatului, chestie penală, pe orice parte ai întoarce-o. În rest nu e decât o formalitate, o modificare în evidenţa contabilă, suma reprezentând contribuţia CASS fiind trecută de la o rubrică la alta, salariul brut crescând cu valoarea acesteia.
Spun unii că patronul nu-i obligat să-i mărească salariul brut angajatului cu valoarea contribuţiei. Da, da’ dacă n-o face va scădea salariul net negociat şi se lasă cu gălăgie. Valorile sunt cunoscute, atâta vreme cât marea majoritate a angajaţilor din mediul privat sunt plătiţi, oficial, cu salariul minim pe economie.
Ce câştig are salariatul?
Creşterea salariului brut cu valoarea contribuţiei CASS nu va însemna şi creşterea salariului net, dar nici scăderea lui. Dar valoarea brutului mărită se contabilizează la pensie în sensul creşterii acesteia, deci un câştig. În rest, va câştiga peste tot unde se ţine cont de salariul brut, spre exemplu la bancă, la obţinerea unui credit, dar nu numai. Un alt câştig ar fi acela că în urma unei colectări mai bune, Casa de Asigurără de Sănătate va avea un buget corect, mult mai previzibil, ducând la o creştere a calităţii actului medical, de care vrem nu vrem, mai devreme sau mai târziu, toţi avem nevoie.
De aici rezultă că tot zgomotul, protestele etc, sunt pentru nimic.
Faptul că multe companii dau liber salariaţilor lor pentru a participa la proteste, încurajându-i astfel, spune mult despre cine se vede ameninţat de această modificare fiscală: angajatorii!

Da’ cu Shengenu’ ce-aveţi?


Aflăm că o fostă poliţistă olandeză, Monique Dubbeldam împreună cu cele două căţeluşe adoptate din România, Indy şi Faye, au venit în România pe jos, cale de 2000 km, străbătând 7 ţări, Olanda, Germania, Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria şi România. pentru a strânge ceva euro pe care să-i doneze asociaţiilor care se ocupă de sterilizarea maidanezilor şi pentru sensibilizarea autorităţilor în acest sens, considerând că astfel vor dispărea, în timp, câinii fără stăpân din România.
Foarte lăudabil şi foarte frumos. Pentru ştirea completă a se vedea https://www.dcnews.ro/caini-romania-olandeza-care-marsaluieste-pentru-animalele-din-tara-noastra_561180.html
Da’ acu’ noi ce-ar trebui să facem ca să „sensibilizăm” guvernul Olandei să nu se mai opună primirii României în spaţiul Shengen? Să facem un marş pe jos până-n Olanda? Când? Faceţi pârtieeee!

S-o ajutăm?


Alina Gorghiu a declarat că va demisiona (bănuiesc că din funcţia de Preşedinte al PNL) dacă nu va obţine majoritatea parlamentară. Eu unul o s-o ajut. Ce ziceţi? Săraca, merită!

Titluri… zăpăcite!


Dacă mai era nevoie să ne convingă cineva că titlurile afişate în presa română sunt concepute pe principiul „Pe-afară-i vopsit gardu’ şi-năuntru-i leopardu'”, citiţi şi gândiţi ce ne comunică titlul următor:

Mircea Diaconu înființează un sistem de tip SMURD. Plan de la Bruxelles

Titlul acesta apare de 2 zile, coborând, ce-i drept, în pagină, dar ieri nu i-am dat atenţie, că mă ducea cu gândul la aceea că Mircea Diaconu, pe care-l consideram şi îl consider încă un om serios, s-a angrenat şi el în lupta cu SMURD, direcţionat să intervină în dispută de partea celor ce vor privatizarea sistemului ambulanţier, pe fondul tendinţelor existente de a pune pe butuci sistemul sanitar din România, cu susţinere de la… Bruxelles.
Nici măcar nu m-am întrebat ce treabă ar putea avea un actor cu sistemul ambulanţier din România, că doar, la urma urmelor, am avut şi Ministru al Sănătăţii contabil cu mânecuţe…
Totuşi azi, am făcut click pe titlu să văd şi eu ce enormităţi puteau fi debitate înăuntru, după gardul vopsit. Ei bine, m-am liniştit şi mi-am şi reproşat că a putut să mă ducă gândul la o eventuală suferinţă cu capul a reputatului Mircea Diaconu. Nu, nu era vorba de niciun amestec în ciorba lui Raed Arafat, domnul Diaconu se gândea la un serviciu de genul SMURD pentru salvarea patrimoniului cultural.
În devenire, o nouă stea a jurnalisticii româneşti, Anca Murgoci.
Pentru conformitate: http://www.dcnews.ro/mircea-diaconu-infiin-eaza-un-sistem-de-tip-smurd-plan-de-la-bruxelles_517499.html
Dar totul e bine când se sfârşeşte cu bine, nu? Ei bine, am răsuflat uşurat.
UPDATE.
dcnews face o precizare: N. red. Titlul de homepage și intertitlurile aparțin redacției, răspunderea pentru conținutul articolului revine autorului.
Nu îndrăznesc a mă făli că am fost băgat în seamă, da’ oriş’cât trebuie să-mi retrag ironia la adresa Ancăi Murgoci în ceea ce priveşte titlul articolului semnat de domniasa. Odată cu scuzele de rigoare.
Update 2.
Da’ totuşi, chestia asta cu titlu-i al redacţiei, articolul e al semnatarului îmi aminteşte de versurile semnate de 2 „poieţi”. Păi ce-i asta? Tu scrii articolu’, da’ altu’ pune titlul? Sună ca dracu! (Citat dintr-un ilustru în viaţă).

Se pare c-a sosit vremea noastră…


Procurorii Parchetului General au trimis în judecată un blogger.

Este vorba despre Paul Adrian Ballea care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare publică şi ultraj judiciar după ce aceasta a publicat pe mai multe bloguri texte prin care incita la violenţă împotriva unor judecători care condamnaseră oameni politici şi conducători din fotbal.

Potrivit unui comunicat al Parchetului General, în cursul anului 2014, Paul Adrian Ballea a postat pe o platformă de bloguri, în mod sistematic şi într-un limbaj extrem de ofensator, texte ce conţin mesaje prin care se incită la violenţă împotriva unor judecători, în contextul pronunţării de către aceştia a unor hotărâri de condamnare pentru infracţiuni de corupţie şi evaziune fiscală a unor persoane publice din mediul politic şi sportiv din România.

Procurorii susţin că Paul Adrian Ballea se documenta din diverse surse despre personalităţi din justiţie şi politică, precum şi din domeniul sportiv (în special fotbal) şi apoi folosea informaţiile pentru a publica texte pe diversele bloguri pe care le-a creat, în scop de intimidare şi instigare, acţiunile sale fiind de natură să afecteze activitatea de înfăptuire a justiţiei. Dosarul se va judeca la Judecătoria Ploieşti, scrie Agerpres.

Nu comentez. Pentru conformitate: http://www.dcnews.ro/parchetul-general-blogger-trimis-in-judecata-pentru-amenintari_515134.html

Ce putem înţelege?


După lansarea unui apel la urgenţă, lansat de miniştrii de externe ai Germaniei, Franţei, Italiei, Olandei, Belgiei şi Luxemburgului, apel adresat bineînţeles Marii Britanii, conform căruia dacă tot a făcut-o lată cu referendumul, acu’ să facă bine să se grăbească, că dacă s-a votat Brexit, adică ieşirea, să facă bine să n-o lungească, ce să vezi?
După o reuniune a partidului conservator al lui Merkel, aceasta dă o declaraţie contrară. Astfel, „negocierile ar trebui să aibă loc într-un climat bun, profesional” (evident, este vorba de negocierile legate de Brexit UE-Marea Britanie). „Marea Britanie va rămâne un partener apropiat, cu care suntem legaţi din punct de vedere economic”, a mai declarat ŞEFA, neuitând să adauge că nu există nicio grabă ca Marea Britanie să invoce articolul 50 din Tratatul UE – primul pas pe care trebuie să-l ia pentru a pune în mişcare procesul de ieşire. „Este adevărat că nu ar trebui să dureze o veşnicie, dar eu nu mă lupt acum pentru un interval de timp scurt” mai z’se „liderul” german. (Reuters preluat de Agerpres). Cum s-ar zice pe la noi, a dat-o cotită!
Acu’, fiecare citeşte şi-nţelege ce vrea, nu că n-ar fi destul de clar, da’ dac-ar fi altfel la ce ne-ar mai trebui analişti de toate felurile?

Sărmanul Pirus…


După alegerile locale de… alaltăieri, din declaraţiile celor două jumătăţi ale „noului” PNL, Alina Gorghiu (PNL) şi Vasile Blaga (PDL), rezultă nici mai mult nici mai puţin că de fapt PNL a obţinut cele mai bune rezultate din istorie! Adicătelea ar fi repurtat o răsunătoare victorie!
Nu-i nicio noutate, în istorie au mai existat asemenea „victorii”, e chiar celebru cazul celor obţinute de regele Pirus împotriva romanilor la Heracleia și Ausculum. Noutatea-i alta: Cei doi sunt gata s-o pună de-un chef, să sărbătorească „victoria”, în vreme ce sărmanul Pirus, de departe mai realist, exclama: „Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți!”

Putem să râdem!


„Explicaţie” dată de nr 5 WTA pentru bătaia încasată la Roma (turul 2) de la nr 32 WTA Daria Gavrilova:

Dacă nu ar fi plouat, aş fi jucat mai bine. Dar nu se mai poate schimba ceva.

Concluzia trasă tot de aceeaşi:
Dacă plouă, plouă!

De pe net!


S-a observat că în ultimele zile bucureştenii nu prea mai ies din case.
Mulţi s-au întrebat: care să fie cauza?
Răspunsul e simplu: de teamă ca nu cumva PNL să-i nominalizeze drept candidaţi la Primăria capitalei!

Pe vremuri… Ei, ce vremuri!


Unii ne mai amintim de analizele literare din vremea liceului. La Caragiale, spre exemplu, vorbind despre umor, sau humor, cum vreţi să-i spunem, una din categoriile predominante era „umorul de limbaj”.
Tot mai puţini dintre noi am fost contemporani cu un Mare Maestru al umorului de limbaj, Toma Caragiu. Din ce în ce mai puţini mai râd ascultând scheciurile sale care, iată, cu mulţi ani în urmă, au prefigurat zilele noastre, cu umoristica adoptării fără nicio „expertiză” a anglicizării limbii noastre, transformând-o într-o maimuţărească ro-gleză, de nici nu mai ştii dacă e de râs ori de plâns.
Cine-şi mai aminteşte de celebrul scheci Aşa e-n tenis…

nici nu ştie dacă trebuie să zâmbească din moment ce doamna, domnişoara (e incertă şi nenecesară precizia) Roxana Covrig, bănuiesc a fi vorba de o jurnalistă scrie: „Tenismena Simona Halep, a patra favorită în turneul Premier de la Stuttfart, a fost înfrântă rapid joi, cu 1-6, 2-6.”
Pentru comentatorii sportivi nu-i mare lucru nici când anunţă că Simona Halep ar avea „3 mingi de meci balls”, ei chiar se extaziază! Mulţi din cei ce chinuie limba română o fac pe internet şi culmea, internetul nu e de loc în suferinţă. De cele mai multe ori, scriind cu cea mai mare lipsă de respect pentru limba în care se exprimă, dacă sunt atenţionaţi se şi ofuschează, că vezi adică dragă Doamne, ce contează? Cum scrie sau ce scrie.
Aş risca să-mi dau o părere: Nici una, nici alta!
Pentru conformitate http://www.dcnews.ro/ilie-nastase-mesaj-pentru-simona-halep_503593.html