Toni Greblă, judecător la Curtea Constituţională.
Cică ar trebui să-şi dea demisia, doar că domnul în cauză s-a autoflagelat, şi-a luat 35 zile de concediu!
Uhuuuu! Auziţi, fraţilor, care mai aveţi probleme, luaţi-vă frate concediu! Din câte ţin minte luatu’ concediului e totdeauna o problemă pentru un salariat! Ce tare-ar fi, când te superi, să-ţi iei concediu!
Arhivele lunare: ianuarie 2015
A fi sau a nu fi Charlie!
Toată lumea fierbe. Nu există entitate publicistică să nu fi luat poziţie, să nu fi declarat „Je suis Charlie!” Ba o glumă, cu mult umor se vede…
Păi io am stat ş-am zis că trebuie să mă lepăd de primul impuls, ăla care te-ndreptăţeşte să acuzi, la cald, ceea ce crezi tu că e greşit. Normalitatea e percepută diferit, mai ales pe fond de lipsă de informaţii.
Câţi din cei ce declară azi „Je suis Charlie” au auzit până acum de „Charlie Hebdo”? Câţi s-au informat despre poziţia acestei gazete în general, nu numai în cazul de faţă?
D-aia eu m-am abţinut şi am „săpat”. Şi peste ce-am dat? Păi să vedem. În primul rând revista respectivă iese în evidenţă prin caricaturi, sau cel puţin astea dau nota!
Despre caricaturile ce predomină, oricine vede că primele sunt cele în care „artiştii” au anumite obsesii cu religia. Bine-aşa, sigur, nu se limitează la islamism, devreme ce putem vedea şi asemenea „operă”
Ce spun despre asta cei ce, înfocaţi, declară. Je suis Charlie?
Sigur, islamul, Coranul, sunt caii de bătaie preferaţi:
Ei, acu’ ce să spunem noi, că suntem creştini, ne putem permite să declarăm că Coranul e un căcat? Chiar aşa? Păi dacă adineauri admiteam că Sfânta Treime e o familie de homosexuali!
Ce să mai spunem despre asta?
Dacă obiectivul principal al lui Charlie Hebdo este blasfemia, noţiune care există şi e definită foarte clar, Charlie Hebdo merge pe un drum greşit, cu care eu nu pot fi solidar.
Aşa că, vă rog să mă iertaţi, da’ Je ne peut pas etre, je ne suis pas Charlie!
Timpul rămas până la... 