Mult zgomot pentru nimic…


Acum la modă este modificarea fiscală, aia cu trecerea contribuţiei CASS în sarcina salariatului, pentru care se face mult zgomot. „În sarcina” e un fel de a spune, că plata urmează a o face tot angajatorul.
Mult zgomot, se face. Pentru nimic, păi pentru nimic. De fapt guvernul nu urmăreşte decât să oblige angajatorul s-o plătească. Câtă vreme e în sarcina lui poate sări plata, sau o poate amâna pân’ la Sfântu Aşteaptă. Fiind în sarcina salariatului nu mai poate fenta plata contribuţiei, fapta având alt nume, ceva în legătură cu băgatul mâinii în buzunarul angajatului, chestie penală, pe orice parte ai întoarce-o. În rest nu e decât o formalitate, o modificare în evidenţa contabilă, suma reprezentând contribuţia CASS fiind trecută de la o rubrică la alta, salariul brut crescând cu valoarea acesteia.
Spun unii că patronul nu-i obligat să-i mărească salariul brut angajatului cu valoarea contribuţiei. Da, da’ dacă n-o face va scădea salariul net negociat şi se lasă cu gălăgie. Valorile sunt cunoscute, atâta vreme cât marea majoritate a angajaţilor din mediul privat sunt plătiţi, oficial, cu salariul minim pe economie.
Ce câştig are salariatul?
Creşterea salariului brut cu valoarea contribuţiei CASS nu va însemna şi creşterea salariului net, dar nici scăderea lui. Dar valoarea brutului mărită se contabilizează la pensie în sensul creşterii acesteia, deci un câştig. În rest, va câştiga peste tot unde se ţine cont de salariul brut, spre exemplu la bancă, la obţinerea unui credit, dar nu numai. Un alt câştig ar fi acela că în urma unei colectări mai bune, Casa de Asigurără de Sănătate va avea un buget corect, mult mai previzibil, ducând la o creştere a calităţii actului medical, de care vrem nu vrem, mai devreme sau mai târziu, toţi avem nevoie.
De aici rezultă că tot zgomotul, protestele etc, sunt pentru nimic.
Faptul că multe companii dau liber salariaţilor lor pentru a participa la proteste, încurajându-i astfel, spune mult despre cine se vede ameninţat de această modificare fiscală: angajatorii!

Anunțuri

Da’ cu Shengenu’ ce-aveţi?


Aflăm că o fostă poliţistă olandeză, Monique Dubbeldam împreună cu cele două căţeluşe adoptate din România, Indy şi Faye, au venit în România pe jos, cale de 2000 km, străbătând 7 ţări, Olanda, Germania, Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria şi România. pentru a strânge ceva euro pe care să-i doneze asociaţiilor care se ocupă de sterilizarea maidanezilor şi pentru sensibilizarea autorităţilor în acest sens, considerând că astfel vor dispărea, în timp, câinii fără stăpân din România.
Foarte lăudabil şi foarte frumos. Pentru ştirea completă a se vedea https://www.dcnews.ro/caini-romania-olandeza-care-marsaluieste-pentru-animalele-din-tara-noastra_561180.html
Da’ acu’ noi ce-ar trebui să facem ca să „sensibilizăm” guvernul Olandei să nu se mai opună primirii României în spaţiul Shengen? Să facem un marş pe jos până-n Olanda? Când? Faceţi pârtieeee!

S-o ajutăm?


Alina Gorghiu a declarat că va demisiona (bănuiesc că din funcţia de Preşedinte al PNL) dacă nu va obţine majoritatea parlamentară. Eu unul o s-o ajut. Ce ziceţi? Săraca, merită!

Titluri… zăpăcite!


Dacă mai era nevoie să ne convingă cineva că titlurile afişate în presa română sunt concepute pe principiul „Pe-afară-i vopsit gardu’ şi-năuntru-i leopardu'”, citiţi şi gândiţi ce ne comunică titlul următor:

Mircea Diaconu înființează un sistem de tip SMURD. Plan de la Bruxelles

Titlul acesta apare de 2 zile, coborând, ce-i drept, în pagină, dar ieri nu i-am dat atenţie, că mă ducea cu gândul la aceea că Mircea Diaconu, pe care-l consideram şi îl consider încă un om serios, s-a angrenat şi el în lupta cu SMURD, direcţionat să intervină în dispută de partea celor ce vor privatizarea sistemului ambulanţier, pe fondul tendinţelor existente de a pune pe butuci sistemul sanitar din România, cu susţinere de la… Bruxelles.
Nici măcar nu m-am întrebat ce treabă ar putea avea un actor cu sistemul ambulanţier din România, că doar, la urma urmelor, am avut şi Ministru al Sănătăţii contabil cu mânecuţe…
Totuşi azi, am făcut click pe titlu să văd şi eu ce enormităţi puteau fi debitate înăuntru, după gardul vopsit. Ei bine, m-am liniştit şi mi-am şi reproşat că a putut să mă ducă gândul la o eventuală suferinţă cu capul a reputatului Mircea Diaconu. Nu, nu era vorba de niciun amestec în ciorba lui Raed Arafat, domnul Diaconu se gândea la un serviciu de genul SMURD pentru salvarea patrimoniului cultural.
În devenire, o nouă stea a jurnalisticii româneşti, Anca Murgoci.
Pentru conformitate: http://www.dcnews.ro/mircea-diaconu-infiin-eaza-un-sistem-de-tip-smurd-plan-de-la-bruxelles_517499.html
Dar totul e bine când se sfârşeşte cu bine, nu? Ei bine, am răsuflat uşurat.
UPDATE.
dcnews face o precizare: N. red. Titlul de homepage și intertitlurile aparțin redacției, răspunderea pentru conținutul articolului revine autorului.
Nu îndrăznesc a mă făli că am fost băgat în seamă, da’ oriş’cât trebuie să-mi retrag ironia la adresa Ancăi Murgoci în ceea ce priveşte titlul articolului semnat de domniasa. Odată cu scuzele de rigoare.
Update 2.
Da’ totuşi, chestia asta cu titlu-i al redacţiei, articolul e al semnatarului îmi aminteşte de versurile semnate de 2 „poieţi”. Păi ce-i asta? Tu scrii articolu’, da’ altu’ pune titlul? Sună ca dracu! (Citat dintr-un ilustru în viaţă).