Visând la cai verzi pe pereţi…

Redau aici un comentariu făcut la un articol ce mi-a fost dedicat de către Marcus, pe blogul lui. Dacă l-aţi citit acolo nu-i nimic, iar dacă nu l-aţi citit o să mergeţi acolo să citiţi articolul la care am comentat. Nici nu mai contează. Ştiu că nu aşa se procedează ca să capeţi audienţă, da’ pentru chestia aia nu am de gând să lupt, cui îi place-i place, cui nu, cale bătută!
+++
Bre, Marcus, ce z’seşi bre? Că dai răspuns unor cârcotaşi? Păi mă uit io în spate, mă uit în stânga, mă uit în dreapta, înainte mă uitasem şi nu văzusem pe nimeni. Că dacă era vorba de neşte cârcotaşi, bag sama trebuia să fim cel puţin doi, da’ io văz că-s singur. Da. M-am prins. E o figură de stil. Mă faci pe mine mai mulţi ca să apari tu mai important, mai victimă, că de, ţi-or sărit nebunii-n cap şi tu sireacu’ eşti unu’. Faci ca ţiganu când îl dădea curaju’ afară din casă: Hai tată d-acilea că ăştia-s doi şi noi suntem singuri! Că-n rest văz c-ai strâns p-acilea numa’ admiratori… ş-admiratoare, io ce te mai întreb de sănătate, de-mi sări admiratoarea-n cap şi mă lăsaşi să mă descurc cum ştiu io!
Da’ asta ie, în final e bine că-mi citezi cerinţa aia de a zice ce-ai fi vrut să facă Ponta când a devenit PM.
Şi cum te lauzi că-mi răspunzi, că cică-ţi sunt „prieteni buni” (io). Că mă faci mai mulţi, iarăşi ie treaba ta.
Da’ stai aşa, că aici cu „duşmanu’ duşmanului” tău, care cică-ţi devine prieten, e confuzia mare-n tărtăcuţa lu’ matale, că şi pe cale de consecinţă pretinu pretinului ar trebui să-ţi devină pretin, da tu declari că Ponta ţi-a devenit duşman, da’ numa’ io cică nu pricep, că tu de fapt nici nu ieşti anti-Ponta, doar că p-ăsta-l consideri duşman. Mă rog, e clar că „subtilitatea” asta n-o pot pricepe. O pricepe cineva? Hai să văz cum se face coada! Io zic că ieşti împotriva duşmanului declarat, cu alte cuvinte ieşti ANTI!
Ş-am rămas agăţat de titlu’: „Ce-i doresc eu USL-ului, respectiv guvernului Ponta”. Că după ce-am citit articolu’ n-am găsit nimic din titlu în conţinut, lasă, că nu ieşti singuru’. E la modă să pui una-n titlu şi vorbărie goală-n conţinut. Că fraieru’ se repede la titlu şi uite-aşa audienţa. Da’ orş’cât, se pare că susţinătorii tăi au rămas cam nedumeriţi şi ei, că de fapt nu găsese nici ei că mi-ai răspunde, că de fapt eşti p-aceeaşi linie, aia de nemulţumiri şi reproşuri, nu pui nicări ce-ai fi vrut să facă.
Da’ ce să fac, dacă ăsta-i materialu’ clientului…
Bre, ştie o lume-ntreagă că cu Băse nu semnezi niciun pact că nu se ţine de cuvânt şi ieşi tot tu pe locu’ doi!
Nu ţi se pare că de pactu’ ăsta nu-şi mai bate joc Băse? De ce crezi asta? El i l-a impus lu’ Ponta sau Ponta lui? Sau cumva cineva ca Merckălă amândurora? După cum văz că decurge treaba, e primaşi dată în viaţa lu’ Băse când nu se mai răzgândeşte şi mie mi se pare asta o treabă bună, nu invers, cum ţi se pare ţie, care de altfel spui cu gura lu’ matale că nu mai putea fi vorba de demitere. Păi ş-atunci ce atâta scandal pe o semnătură, că doară coabitarea e obligatorie. Sau tu zici că nu-i? Mult zgomot pentru nimica!
Poate dacă UDMR-ul ar fi fost cooptat la guvernare nu ar mai fi fost necesar „pactu”, ş-aici e clar regretu’ lu’ Ponta. Că politica nu se face cu sentimentu’ ci cu capu’. Ăl de sus! Tu stai … să vezi că n-ai înţeles de ce ar fi avut nevoie de UDMR. E greu!
Cu Roşia Montana şi cu Gazu de şist, din câte ştiu io au fost semnate nişte acorduri de pe vremea lu’ Boc şi a lu’ MRU, că altfel şi azi sunt mulţi nărozi care-i reproşează lu’ Năstase concesionarea zăcămintelor petroliere OMV-ului. Da’ vine şi revoluţia şi capii ei declară sus şi tare că vor respecta toate actele semnate de statu’ tocmai dărâmat. Da’ nou’ guvern, rezultat în urma alegerilor, nu are obligaţia de a le respecta?
P-ormă aia cu furturile. Ai lipsit la toate declaraţiile care au menţionat că au fost înaintate j’de dosare ale vechii guvernări la DNA, sau la Procuratura Generală. Ş-acu’ nu procurorii-s de vină, ‘l în cur pe Ponta, că tot iel e ţapu’. Păi tu, cu Băse la Cotroceni chiar crezi că ai s-o vezi pe Nuţi chemată la procuratură? Băi, tu chiar ieşti nărod? Nu, io te-ntreb: Tu chiar ieşti nărod? Păi atunci io vreau să-l văz pe Băse chemat la procuratură pentru Flotă şi pentru casa din Mihăileanu. Hai că suntem buni, nu-i aşa? Zice cineva că suntem tâmpiţi? Problema nu ie dacă suntem sau nu, ci cât de tâmpiţi putem fi când n-avem măsură?
PS – Bre, uită-te la Spam, că-ţi zice ceva amicu’ tău, Sadicu, de nişte cai verzi… Acu’, chiar dacă-ţi ie cu supărare da’ şi io zic la fel. Da’s optimist, drept urmare-ţi dau s-asculţi asta:

Publicitate

Catedre de probabilistică la Facultăţile de Drept!

Toată ziua auzim fel de fel de ştiri despre „confiscările extinse”. Ba că Premierul a zis c-ar confisca şi maşinile ălora de trec pe roşu, ba că Monica Macovei ar avea şi ea nişte preocupări în sensul ăsta, ba că pe la Parlamentul European se discută aşa ceva… Păi m-am încordat ş-am pornit să cercetez cauza, să văz şi să mă lămuresc cum stau lucrurile. Zis şi făcut, dau io căutare lu’ Google şi ce să vezi, ajung la documentul cu care-am împuşcat doi iepuri, respectiv unu’ cu propunerea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri
interne, pentru un proiect de rezoluţie legislativă a Parlamentului European şi un Proiect de Raport conţinând propunerile de amendamente făcute de… ghici cine? Păi de eurodeputatul parlamentar român Monica Luisa Macovei.
Acu’, cinstit să fiu, citirea materialului ăla e înfiorător de plictisitoare şi dacă m-am plictisit eu până la saturaţie, păi n-o să vin acu’ să-i mai plictisesc şi pe alţii, aşa că voi povesti pe scurt ceea ce m-a şocat pe mine care, fără să fiu jurist, nu pot să-mi stăpânesc spaima că ar fi posibil ca un asemenea specimen să capete puterea de a decide asupra soartei unor semeni de-ai săi.
Dom-le, Comisia aia, pentru libertăţi civile etc, referitor la problema confiscării valorilor rezultate din activităţi ilegale prevede, cu bun simţ după cum mi se pare mie, că:

)În conformitate cu principiul ne bis in idem, este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al confiscării extinse produsele provenite din presupuse activităţi infracţionale pentru care persoana în cauză a fost achitată printr-o hotărâre definitivă într-un proces anterior sau în alte cazuri în care este aplicabil principiul ne bis in idem. De asemenea, confiscarea extinsă ar trebui exclusă în cazul în care activităţi infracţionale similare nu au putut face obiectul unor procese penale ca urmare a intervenirii prescripiei, în conformitate cu dispoziţiile naţionale de drept penal.

Vine madama Macovei şi propune un amendament la paragraful citat, amendament format dintr-un singur cuvânt: Eliminat!
Adică înţelege fiştecine că madama rade tot, nu numai gazul din lampă, da’ şi orice urmă de justiţie. Că zice ea, în motivaţie, că administrarea de probe, existenţa unei sentinţe de achitare şi alte farafastâcuri nu contează. Că cică:

Justificare
Prezentul considerent ar trebui eliminat din două motive: (i) limitează actualul cadru juridic
pentru confiscări extinse din Decizia nr. 2005/212/JAI, ceea ce contrazice însăşi ideea consolidării sistemului actual şi a eficienţei sale, respectiv obiectivul prezentei propuneri; (ii)
pentru a asigura consecvenţa cu eliminarea articolului 4 alineatul (2) litera (b).

V-aţi prins, ar fi vorba de eficienţă şi consecvenţă (că dacă tot a propus ea eliminarea articolului 4, ce mai contează acu’ un paragraf?
Dom-le, da’ asta nu-i nimic, la urma urmelor există alte norme (parcă le zice proceduri) conform cărora nu poţi tăbărî pe om să-i confişti ce are prin casă că aşa ţi s-a năzărit ţie! Da’ vedeţi acilea, al 8-lea amendament propus de Macovea. Mai întâi textul propus de comisie:

(2) Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a putea confisca bunurile a căror valoare corespunde produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni, în urma unei condamnări definitive pentru comiterea unei infracţiuni

Şi textul amendamentului propus de Macovea:

(2a) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a permite autorităţilor judiciare, în lipsa unei condamnări penale, să confişte instrumente şi produse obţinute prin mijloace ilegale pedepsibile penal, atunci când o instanţă consideră, după analiza probabilităţilor, că acestea ar fi putut fi dobândite prin
comportament ilegal.

Acu’ e clar ce vrea madama, doar că mie nu prea mi-e clar cum vede ea minunea asta, după ce mai sus se defineşte infracţiunea, care e simplă pentru madamă, că şi-acolo are amendament. În locul definiţiei propuse de comisie, atotcuprinzătoare, textul propus de Macovea este acesta:

6. „infracţiune” înseamnă o infracţiune pedepsită cu privare de libertate pe o perioadă maximă de cel puţin 12 luni;

Adică înţelegeţi, infracţiunea e o infracţiune… bla, bla, bla! Da’ cică ea e pedepsită. Că dacă nu e pedepsită cică nu e infracţiune. Da’ nu-i nimica, madama prevede şi posibilitatea asta şi trimite „instanţa” să procedeze la „analiza probabilităţilor” că acestea (bunurile, valorile) ar fi pubut fi dobândite prin comportament ilegal (infracţiune). Acu’ să fie clar, dacă eu vin acasă, din piaţă, cu un kg de fasole, o analiză a probabilităţilor spune clar: 50% e posibil s-o fi cumpărat (fasolea), da’ 50% există probabilitatea s-o fi furat de pe tarabă, ca urmare a comiterii infracţiunii. Bine, bine. Până la madam Macovei, ca să prezumi că am furat-o şi să mi-o confişti, tu agent de poliţie, trebuia să ai o probă-n acest sens, o mărturie, un flagrant, o interceptare, ceva… făceai un PV, o plângere penală, urmărire, instanţă, condamnare etc. . Acu’ nu mai e nevoie. Agentu’ se uită-n ochii tăi, şi decide că e probabil 60% c-ai furat fasolea, 40% c-ai plătit-o şi harşt, ţi-o confiscă. Eficienţă maximă într-adevăr, nici n-ar mai fi nevoie de instanţă, că ce să vezi, aia-i făcută să judece nu să facă analize probabilistice, că probabilităţile reglementau până mai acu’… jocurile de noroc nu justiţia! Unde mai pui că ar fi urgent necesar ca la facultatea de drept să se înfiinţeze o catedră de „Teoria probabilităţilor”, urmând ca magistraţii deja în funcţie să urmeze cursuri de completare, urmate de examene de echivalare!
Şi aşa se pregăteşte o campanie de confiscări de averi d-ale adversarilor. Normal că, urmare unei prime „analize probabilistice”, va fi decisă confiscarea averii adversarilor politici, că doar „ilegalii” sunt ai lor! Şi nu vă repeziţi să vă pronunţaţi că care-i la putere. Justiţia e… independentă!
Întreabă cineva cum? Păi dacă exista prevederea asta, cu „analiza probabilistică”, în „trofeul calităţii” sentinţa ar fi fost de 25 de ani!
PS – pentru conformitate şi dacă nu mă credeţi, puteţi consulta documentul la care mă refer aici.