Titluri… zăpăcite!


Dacă mai era nevoie să ne convingă cineva că titlurile afişate în presa română sunt concepute pe principiul „Pe-afară-i vopsit gardu’ şi-năuntru-i leopardu'”, citiţi şi gândiţi ce ne comunică titlul următor:

Mircea Diaconu înființează un sistem de tip SMURD. Plan de la Bruxelles

Titlul acesta apare de 2 zile, coborând, ce-i drept, în pagină, dar ieri nu i-am dat atenţie, că mă ducea cu gândul la aceea că Mircea Diaconu, pe care-l consideram şi îl consider încă un om serios, s-a angrenat şi el în lupta cu SMURD, direcţionat să intervină în dispută de partea celor ce vor privatizarea sistemului ambulanţier, pe fondul tendinţelor existente de a pune pe butuci sistemul sanitar din România, cu susţinere de la… Bruxelles.
Nici măcar nu m-am întrebat ce treabă ar putea avea un actor cu sistemul ambulanţier din România, că doar, la urma urmelor, am avut şi Ministru al Sănătăţii contabil cu mânecuţe…
Totuşi azi, am făcut click pe titlu să văd şi eu ce enormităţi puteau fi debitate înăuntru, după gardul vopsit. Ei bine, m-am liniştit şi mi-am şi reproşat că a putut să mă ducă gândul la o eventuală suferinţă cu capul a reputatului Mircea Diaconu. Nu, nu era vorba de niciun amestec în ciorba lui Raed Arafat, domnul Diaconu se gândea la un serviciu de genul SMURD pentru salvarea patrimoniului cultural.
În devenire, o nouă stea a jurnalisticii româneşti, Anca Murgoci.
Pentru conformitate: http://www.dcnews.ro/mircea-diaconu-infiin-eaza-un-sistem-de-tip-smurd-plan-de-la-bruxelles_517499.html
Dar totul e bine când se sfârşeşte cu bine, nu? Ei bine, am răsuflat uşurat.
UPDATE.
dcnews face o precizare: N. red. Titlul de homepage și intertitlurile aparțin redacției, răspunderea pentru conținutul articolului revine autorului.
Nu îndrăznesc a mă făli că am fost băgat în seamă, da’ oriş’cât trebuie să-mi retrag ironia la adresa Ancăi Murgoci în ceea ce priveşte titlul articolului semnat de domniasa. Odată cu scuzele de rigoare.
Update 2.
Da’ totuşi, chestia asta cu titlu-i al redacţiei, articolul e al semnatarului îmi aminteşte de versurile semnate de 2 „poieţi”. Păi ce-i asta? Tu scrii articolu’, da’ altu’ pune titlul? Sună ca dracu! (Citat dintr-un ilustru în viaţă).

Anunțuri

Când omul n-are ce face!


O vorbă spune că atunci când omul n-are ce face, se apucă cu mâinile de cur şi sare-n sus. Cineva o să spună că nu poate sări în jos, da-i dau voie să se mai gândească.
Sigur, dacă un zevzec sare-n sus nu produce mare deranj, decât dacă săriturile se produc la un etaj al vreunui bloc, la ore de păstrarea liniştii. Altfel, în parc sau pe stradă, liber la sărituri. Putem organiza şi un campionat, ca rezultatele să fie consemnate undeva, omu’ să aibă cel puţin impresia că nu-i degeaba.
Sportul ăsta se practică unde nici nu gândeşti, aşa că ar fi fost de mirare să lipsească mediul parlamentar, politic adică.
Acu’, după ce lumea a căzut toată pe spate după interzicerea fumatului, că ce chestie deşteaptă s-a trezit unu’ să scornească, alta-i beleaua. Au început să se mişte rotiţele în căpăţânile unor parlamentari, sensibili la radiaţiile telefoniei mobile şi, ce să vezi, scremându-se ei să gândească „ecologic”, sunt pe cale să înoade mintea inginerilor care, la rândul lor, n-au altă treabă decât să facă să le funcţioneze jucăriile chiar şi onor parlamentarilor.
Proiectul de lege, adoptat deja de Senat, stabileşte că „amplasarea pe proprietățile publice sau private a rețelelor de comunicații electronice care realizează procesarea și transportul semnalelor prin „suport electromagnetic” se face la o distanță de minimum 500 de metri față de unitățile de învățământ, unitățile sanitare, centrele de plasament și căminele de bătrâni”
Cum chestia asta nu există nicăieri în lume, avem acum ocazia să devenim deschizători de drumuri. Ce lege antifumat? Acu’ să vedeţi minune.
Aţi auzit de senatoarea PNL Diana Tuşa? Cum, n-aţi auzit? Ei, nu-i nimic, auziţi acum, iar dacă proiectul va trece şi prin Cameră (decizională), n-o să auzim numai noi, se va duce buhu’ în tot mapamondu’. După mintea ageră a doamnei Tuşa, dacă ai pus 500 m între staţie şi şcoală, gata, ai protejat toţi copiii de „suportul electromagnetic”. Da’ staţi liniştiţi, vedeţi că s-a gândit şi la bătrâni, că doar ăştia le au mai puţin cu telefoanele mobile. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Şi pentru că mamiţica ei, a lu’ Tuşa, n-a fost în senatul României, am ajuns azi să avem şi televiziune HD şi telefonie mobilă şi internet da’ şi sateliţi. Să fi fost un noroc, sau ghinion, că toate astea ne pun viaţa în pericol? Sfânta ignoranţă are cuţitul în mână, face legea. Ea crede că aerul ăsta care ne înconjoară, căruia unii îi spun „eter” e ceva de respirat, are ceva praf, da’ tre’ să nu mai aibă „suport electromagnetic”. Cum? Soarele umple eterul de radiaţii electromagnetice? Păi să conceapă Diana Tuşa o lege care să limiteze emiterea lor, eventual să hotărască de la ce distanţă i se permite să ne pună-n pericol, poate-i găsim un alt loc, mai puţin nociv. Altă sursă de „suport electromagnetic” este radiaţia cosmică. Eeee, păi ca să ne ferim de asta e nevoie să ne îngropăm sub pământ, pe undeva la câţiva km, sau să găsim pentru planetă un alt loc, în afară de cosmos, poate-ntr-o gaură neagră! Până atunci ar cam fi cazul să limităm ce putem: comunicaţii radio de toate felurile, că la urma urmelor tot „suport electromagnetic” este şi ele, să renunţăm la electricitate, că liniile electrice generează şi ele, hai să nu-i mai spun „suport”, ca analfabeţii, ci câmp electromagnetic! Şi ce-o să facem? Păi ce să facem, doar lumea a funcţionat şi fără radio, s-a luminat cu lumânări, a comunicat prin focuri pe dealuri, tam-tam-uri, porumbei şi s-or mai găsi şi alte „canale” că de, acum avem şi democraţie, Senat adicătelea. Internetu’ nici nu se mai pune, că-n condiţiile astea într-adevăr, peşterile nu erau conectate. GPS-u’? La dracu’, ăsta e prezent pe fieş’care metru pătrăţel, indiferent unde-i „staţia”. Verboten!
Aşa că urmăriţi cu atenţie numele acestei noi stele apărute în politichia românească, Diana Tuşa. Acu’ nu-i clar dacă-i vorba de tuşă în sensul de tuşeu, tuşă la tenis sau tuşica Diana. Oricum, dacă nu mă credeţi, cetiţi acilea: http://www.profit.ro/stiri/politic/bucurestiul-risca-sa-nu-mai-fie-acoperit-cu-semnal-de-mobil-antenele-gsm-amplasate-la-500-metri-de-scoli-si-spitale-15411472

PS – Din urmă vin realizările inginerilor: Cuşca Faraday sau Faraday Cage. Cum vreţi să-i spuneţi. Pentru multe mii de dolari se pot procura (cam greu, marfă strategică) camere ecranate, (cuşti Faraday perfecte) în care nu intră neam radiaţia electromagnetică. Lasă că nici nu iese, că ăsta era scopu’ pentru care dai banu’, da’ nu contează pentru noi adică pentru tuşa Diana. În manualul de utilizare se specifică, în mod expres, faptul că e recomandabil ca lucrul în aceste incinte să fie limitat la 2 ore. Altfel pot apărea simptome adverse ca dereglări de orientare, cu tot ceea ce presupun acestea. De-o să iasă Tuşa Diana din Senat şi n-o să ştie care-i stânga şi care-i dreapta!

Săracii de americani!


S-au împăunat muultă vreme cu sintagma „ţara tuturor posibilităţilor”, da’ a devenit evident că, cel puţin azi, este o impostură. Că se vede că SUA au devenit o ţară de mici copii pe lângă România. Vai de capu’ lor! Şi asta nu de azi de ieri. E drept, s-a zvonit cu ani în urmă că au fost falsificate alegeri prezidenţiale pe acolo, da’ nu s-a pomenit acolo, cum a fost posibil în România, ca în ţară să câştige alegerile un candidat, iar la „numărarea voturilor”, soarta alegerilor să fie răsturnată de către aşa-zisa diasporă!
S-ar putea auzi în SUA, cum s-a întâmplat în România, ca milioanele de voturi exprimate la un referendum să fie băgate sub preş, ba să mai şi fie anchetaţi de procuratură cetăţeni pe motiv că au votat?
S-ar putea pomeni în SUA închiderea unui trust de presă de către fisc şi asta nu pentru evaziune fiscală ci aşa, pen’că aşa vrea muşchii… cuiva, în dispreţul vădit faţă de Constituţie, faţă de libertatea presei, ajunse în România vorbe goale?

Trebuie să fim mândri, le-am suflat americanilor titlul de glorie de „ţara tuturor posibilităţilor”! Săracii de ei! La ei mai e valabilă chestia aia spusă mai ieri de Ambasadorul Hans Klemm, cum că libertatea de exprimare e sfântă şi că nimeni n-are voie s-o pună în discuţie, nici chiar Congresul. Hă, hă, hă! Ia să vedem, acu’ mai zice ceva?

Dar gândim?


O femeie s-a aruncat de pe un bloc, luându-şi viaţa.
Până însă a sări, a stat destul de multă vreme pe marginea acoperişului, suficient cât să vină pompierii, ba să şi aducă o „pernă” din cele folosite pentru salvări în asemenea situaţii. Perna nu a fost însă umflată, motivaţia fiind aceea că dacă cel ce-o foloseşte nu e instruit, poate fi aruncat jos şi se poate răni!. Logica acestei explicaţii este stupefiantă, alternativa la posibilitatea de-a se răni fiind evident certitudinea morţii! Aşa că, de ce să se rănească din cauza noastră, las-o să moară!

Ou sont Ies neiges d’antan?


În piaţă fiind, piaţa de legume, vezi şi auzi toate alea, şi vrute, da’ şi nevrute. Mergând şi eu într-o zi printre tarabe, încercând să-mi amintesc ce-ar mai trebui să cumpăr, aud o discuţie între două, cum să le spun, pieţărese. Una vindea ceva legume, iar cealaltă altceva, tot legume. Şi continuând o discuţie despre un client pe care una din cele două îl amintea a fi „om citit”, cu alte cuvinte de la care ar fi putut avea pretenţii, cealaltă răspunde ţâfnos:
– Ce citit, măi, că dacă-i pe-aşa, la cât am citit eu, e puţini să se poată compara!
– Da’ ce-ai citit tu, fa? Nu se lasă prima.
– Păi cum, tot NET-u’, toată ziua!

cartofi

Ce SRI, care SRI?


Udrea cu nasu'

Dom-le, plictiseală mare. Nu mai e cucu’ de la ora 6, nu tu alegeri, ce să mai zic, era cât p-aci să pierd şi subiectu’ ăsta de pe urmă, cu Elena Udrea. Toată lumea discută, dezbate, disecă, analizează. Da’ nimeni n-a băgat de seamă cât de tare e dama. Cu cine şi-a găsit ea să se lupte, păi cu generalu’ Coldea. Cu nimeni altu’. Că cică ăsta n-o avea la maţ pen’că auzi, ea era alternativa la informare a preşedintelui! Băăăi, să vezi şi să nu crezi, că doară cucoana e chiar convinsă de ce spune! Auzi! Madam Udrea a fost alternativa la SRI a lu’ Traian Băsescu, adică dacă SRI-u defecta cu totu’, nu era nicio pagubă, madama era la datorie, îi ţinea locu’!
Vedeţi ce tare era, acu’ nu că-l informa pe preşedinte ce cumpărase coana Bică şi coana Topoliceanu la Paris, nuuu, ce să mai, rivaliza cu SRI-u’, cu 10.000 de agenţi cât se zice că are. Fraţilor, da’ tare cucoana asta! Au mai avut englejii pe una căruia i-au zis Doamna de Fier, da’ aia-i conducea cu mână de fier, nu se bătea nici cu eMaIsix-u’ şi nici cu Scotland Yard-u’ dom-le! Aia avea mâna din fier, da’ a noastră ce-o avea din fier?
Eu ce să mai zic, unii spun că s-ar putea trăi şi fără SRI, coana Udrea ne şi exemplifică, ce să mai, e drept, ar fi fost mai economic, oricât o fi ciordit coana mare, da mai ştii?