Titluri… zăpăcite!


Dacă mai era nevoie să ne convingă cineva că titlurile afişate în presa română sunt concepute pe principiul „Pe-afară-i vopsit gardu’ şi-năuntru-i leopardu'”, citiţi şi gândiţi ce ne comunică titlul următor:

Mircea Diaconu înființează un sistem de tip SMURD. Plan de la Bruxelles

Titlul acesta apare de 2 zile, coborând, ce-i drept, în pagină, dar ieri nu i-am dat atenţie, că mă ducea cu gândul la aceea că Mircea Diaconu, pe care-l consideram şi îl consider încă un om serios, s-a angrenat şi el în lupta cu SMURD, direcţionat să intervină în dispută de partea celor ce vor privatizarea sistemului ambulanţier, pe fondul tendinţelor existente de a pune pe butuci sistemul sanitar din România, cu susţinere de la… Bruxelles.
Nici măcar nu m-am întrebat ce treabă ar putea avea un actor cu sistemul ambulanţier din România, că doar, la urma urmelor, am avut şi Ministru al Sănătăţii contabil cu mânecuţe…
Totuşi azi, am făcut click pe titlu să văd şi eu ce enormităţi puteau fi debitate înăuntru, după gardul vopsit. Ei bine, m-am liniştit şi mi-am şi reproşat că a putut să mă ducă gândul la o eventuală suferinţă cu capul a reputatului Mircea Diaconu. Nu, nu era vorba de niciun amestec în ciorba lui Raed Arafat, domnul Diaconu se gândea la un serviciu de genul SMURD pentru salvarea patrimoniului cultural.
În devenire, o nouă stea a jurnalisticii româneşti, Anca Murgoci.
Pentru conformitate: http://www.dcnews.ro/mircea-diaconu-infiin-eaza-un-sistem-de-tip-smurd-plan-de-la-bruxelles_517499.html
Dar totul e bine când se sfârşeşte cu bine, nu? Ei bine, am răsuflat uşurat.
UPDATE.
dcnews face o precizare: N. red. Titlul de homepage și intertitlurile aparțin redacției, răspunderea pentru conținutul articolului revine autorului.
Nu îndrăznesc a mă făli că am fost băgat în seamă, da’ oriş’cât trebuie să-mi retrag ironia la adresa Ancăi Murgoci în ceea ce priveşte titlul articolului semnat de domniasa. Odată cu scuzele de rigoare.
Update 2.
Da’ totuşi, chestia asta cu titlu-i al redacţiei, articolul e al semnatarului îmi aminteşte de versurile semnate de 2 „poieţi”. Păi ce-i asta? Tu scrii articolu’, da’ altu’ pune titlul? Sună ca dracu! (Citat dintr-un ilustru în viaţă).

Când omul n-are ce face!


O vorbă spune că atunci când omul n-are ce face, se apucă cu mâinile de cur şi sare-n sus. Cineva o să spună că nu poate sări în jos, da-i dau voie să se mai gândească.
Sigur, dacă un zevzec sare-n sus nu produce mare deranj, decât dacă săriturile se produc la un etaj al vreunui bloc, la ore de păstrarea liniştii. Altfel, în parc sau pe stradă, liber la sărituri. Putem organiza şi un campionat, ca rezultatele să fie consemnate undeva, omu’ să aibă cel puţin impresia că nu-i degeaba.
Sportul ăsta se practică unde nici nu gândeşti, aşa că ar fi fost de mirare să lipsească mediul parlamentar, politic adică.
Acu’, după ce lumea a căzut toată pe spate după interzicerea fumatului, că ce chestie deşteaptă s-a trezit unu’ să scornească, alta-i beleaua. Au început să se mişte rotiţele în căpăţânile unor parlamentari, sensibili la radiaţiile telefoniei mobile şi, ce să vezi, scremându-se ei să gândească „ecologic”, sunt pe cale să înoade mintea inginerilor care, la rândul lor, n-au altă treabă decât să facă să le funcţioneze jucăriile chiar şi onor parlamentarilor.
Proiectul de lege, adoptat deja de Senat, stabileşte că „amplasarea pe proprietățile publice sau private a rețelelor de comunicații electronice care realizează procesarea și transportul semnalelor prin „suport electromagnetic” se face la o distanță de minimum 500 de metri față de unitățile de învățământ, unitățile sanitare, centrele de plasament și căminele de bătrâni”
Cum chestia asta nu există nicăieri în lume, avem acum ocazia să devenim deschizători de drumuri. Ce lege antifumat? Acu’ să vedeţi minune.
Aţi auzit de senatoarea PNL Diana Tuşa? Cum, n-aţi auzit? Ei, nu-i nimic, auziţi acum, iar dacă proiectul va trece şi prin Cameră (decizională), n-o să auzim numai noi, se va duce buhu’ în tot mapamondu’. După mintea ageră a doamnei Tuşa, dacă ai pus 500 m între staţie şi şcoală, gata, ai protejat toţi copiii de „suportul electromagnetic”. Da’ staţi liniştiţi, vedeţi că s-a gândit şi la bătrâni, că doar ăştia le au mai puţin cu telefoanele mobile. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Şi pentru că mamiţica ei, a lu’ Tuşa, n-a fost în senatul României, am ajuns azi să avem şi televiziune HD şi telefonie mobilă şi internet da’ şi sateliţi. Să fi fost un noroc, sau ghinion, că toate astea ne pun viaţa în pericol? Sfânta ignoranţă are cuţitul în mână, face legea. Ea crede că aerul ăsta care ne înconjoară, căruia unii îi spun „eter” e ceva de respirat, are ceva praf, da’ tre’ să nu mai aibă „suport electromagnetic”. Cum? Soarele umple eterul de radiaţii electromagnetice? Păi să conceapă Diana Tuşa o lege care să limiteze emiterea lor, eventual să hotărască de la ce distanţă i se permite să ne pună-n pericol, poate-i găsim un alt loc, mai puţin nociv. Altă sursă de „suport electromagnetic” este radiaţia cosmică. Eeee, păi ca să ne ferim de asta e nevoie să ne îngropăm sub pământ, pe undeva la câţiva km, sau să găsim pentru planetă un alt loc, în afară de cosmos, poate-ntr-o gaură neagră! Până atunci ar cam fi cazul să limităm ce putem: comunicaţii radio de toate felurile, că la urma urmelor tot „suport electromagnetic” este şi ele, să renunţăm la electricitate, că liniile electrice generează şi ele, hai să nu-i mai spun „suport”, ca analfabeţii, ci câmp electromagnetic! Şi ce-o să facem? Păi ce să facem, doar lumea a funcţionat şi fără radio, s-a luminat cu lumânări, a comunicat prin focuri pe dealuri, tam-tam-uri, porumbei şi s-or mai găsi şi alte „canale” că de, acum avem şi democraţie, Senat adicătelea. Internetu’ nici nu se mai pune, că-n condiţiile astea într-adevăr, peşterile nu erau conectate. GPS-u’? La dracu’, ăsta e prezent pe fieş’care metru pătrăţel, indiferent unde-i „staţia”. Verboten!
Aşa că urmăriţi cu atenţie numele acestei noi stele apărute în politichia românească, Diana Tuşa. Acu’ nu-i clar dacă-i vorba de tuşă în sensul de tuşeu, tuşă la tenis sau tuşica Diana. Oricum, dacă nu mă credeţi, cetiţi acilea: http://www.profit.ro/stiri/politic/bucurestiul-risca-sa-nu-mai-fie-acoperit-cu-semnal-de-mobil-antenele-gsm-amplasate-la-500-metri-de-scoli-si-spitale-15411472

PS – Din urmă vin realizările inginerilor: Cuşca Faraday sau Faraday Cage. Cum vreţi să-i spuneţi. Pentru multe mii de dolari se pot procura (cam greu, marfă strategică) camere ecranate, (cuşti Faraday perfecte) în care nu intră neam radiaţia electromagnetică. Lasă că nici nu iese, că ăsta era scopu’ pentru care dai banu’, da’ nu contează pentru noi adică pentru tuşa Diana. În manualul de utilizare se specifică, în mod expres, faptul că e recomandabil ca lucrul în aceste incinte să fie limitat la 2 ore. Altfel pot apărea simptome adverse ca dereglări de orientare, cu tot ceea ce presupun acestea. De-o să iasă Tuşa Diana din Senat şi n-o să ştie care-i stânga şi care-i dreapta!

Săracii de americani!


S-au împăunat muultă vreme cu sintagma „ţara tuturor posibilităţilor”, da’ a devenit evident că, cel puţin azi, este o impostură. Că se vede că SUA au devenit o ţară de mici copii pe lângă România. Vai de capu’ lor! Şi asta nu de azi de ieri. E drept, s-a zvonit cu ani în urmă că au fost falsificate alegeri prezidenţiale pe acolo, da’ nu s-a pomenit acolo, cum a fost posibil în România, ca în ţară să câştige alegerile un candidat, iar la „numărarea voturilor”, soarta alegerilor să fie răsturnată de către aşa-zisa diasporă!
S-ar putea auzi în SUA, cum s-a întâmplat în România, ca milioanele de voturi exprimate la un referendum să fie băgate sub preş, ba să mai şi fie anchetaţi de procuratură cetăţeni pe motiv că au votat?
S-ar putea pomeni în SUA închiderea unui trust de presă de către fisc şi asta nu pentru evaziune fiscală ci aşa, pen’că aşa vrea muşchii… cuiva, în dispreţul vădit faţă de Constituţie, faţă de libertatea presei, ajunse în România vorbe goale?

Trebuie să fim mândri, le-am suflat americanilor titlul de glorie de „ţara tuturor posibilităţilor”! Săracii de ei! La ei mai e valabilă chestia aia spusă mai ieri de Ambasadorul Hans Klemm, cum că libertatea de exprimare e sfântă şi că nimeni n-are voie s-o pună în discuţie, nici chiar Congresul. Hă, hă, hă! Ia să vedem, acu’ mai zice ceva?

Dar gândim?


O femeie s-a aruncat de pe un bloc, luându-şi viaţa.
Până însă a sări, a stat destul de multă vreme pe marginea acoperişului, suficient cât să vină pompierii, ba să şi aducă o „pernă” din cele folosite pentru salvări în asemenea situaţii. Perna nu a fost însă umflată, motivaţia fiind aceea că dacă cel ce-o foloseşte nu e instruit, poate fi aruncat jos şi se poate răni!. Logica acestei explicaţii este stupefiantă, alternativa la posibilitatea de-a se răni fiind evident certitudinea morţii! Aşa că, de ce să se rănească din cauza noastră, las-o să moară!

Ou sont Ies neiges d’antan?


În piaţă fiind, piaţa de legume, vezi şi auzi toate alea, şi vrute, da’ şi nevrute. Mergând şi eu într-o zi printre tarabe, încercând să-mi amintesc ce-ar mai trebui să cumpăr, aud o discuţie între două, cum să le spun, pieţărese. Una vindea ceva legume, iar cealaltă altceva, tot legume. Şi continuând o discuţie despre un client pe care una din cele două îl amintea a fi „om citit”, cu alte cuvinte de la care ar fi putut avea pretenţii, cealaltă răspunde ţâfnos:
– Ce citit, măi, că dacă-i pe-aşa, la cât am citit eu, e puţini să se poată compara!
– Da’ ce-ai citit tu, fa? Nu se lasă prima.
– Păi cum, tot NET-u’, toată ziua!

cartofi

Ce SRI, care SRI?


Udrea cu nasu'

Dom-le, plictiseală mare. Nu mai e cucu’ de la ora 6, nu tu alegeri, ce să mai zic, era cât p-aci să pierd şi subiectu’ ăsta de pe urmă, cu Elena Udrea. Toată lumea discută, dezbate, disecă, analizează. Da’ nimeni n-a băgat de seamă cât de tare e dama. Cu cine şi-a găsit ea să se lupte, păi cu generalu’ Coldea. Cu nimeni altu’. Că cică ăsta n-o avea la maţ pen’că auzi, ea era alternativa la informare a preşedintelui! Băăăi, să vezi şi să nu crezi, că doară cucoana e chiar convinsă de ce spune! Auzi! Madam Udrea a fost alternativa la SRI a lu’ Traian Băsescu, adică dacă SRI-u defecta cu totu’, nu era nicio pagubă, madama era la datorie, îi ţinea locu’!
Vedeţi ce tare era, acu’ nu că-l informa pe preşedinte ce cumpărase coana Bică şi coana Topoliceanu la Paris, nuuu, ce să mai, rivaliza cu SRI-u’, cu 10.000 de agenţi cât se zice că are. Fraţilor, da’ tare cucoana asta! Au mai avut englejii pe una căruia i-au zis Doamna de Fier, da’ aia-i conducea cu mână de fier, nu se bătea nici cu eMaIsix-u’ şi nici cu Scotland Yard-u’ dom-le! Aia avea mâna din fier, da’ a noastră ce-o avea din fier?
Eu ce să mai zic, unii spun că s-ar putea trăi şi fără SRI, coana Udrea ne şi exemplifică, ce să mai, e drept, ar fi fost mai economic, oricât o fi ciordit coana mare, da mai ştii?

A fi sau a nu fi Charlie!


Toată lumea fierbe. Nu există entitate publicistică să nu fi luat poziţie, să nu fi declarat „Je suis Charlie!” Ba o glumă, cu mult umor se vede…
Je suis Charlie

Păi io am stat ş-am zis că trebuie să mă lepăd de primul impuls, ăla care te-ndreptăţeşte să acuzi, la cald, ceea ce crezi tu că e greşit. Normalitatea e percepută diferit, mai ales pe fond de lipsă de informaţii.
Câţi din cei ce declară azi „Je suis Charlie” au auzit până acum de „Charlie Hebdo”? Câţi s-au informat despre poziţia acestei gazete în general, nu numai în cazul de faţă?
D-aia eu m-am abţinut şi am „săpat”. Şi peste ce-am dat? Păi să vedem. În primul rând revista respectivă iese în evidenţă prin caricaturi, sau cel puţin astea dau nota!
Despre caricaturile ce predomină, oricine vede că primele sunt cele în care „artiştii” au anumite obsesii cu religia. Bine-aşa, sigur, nu se limitează la islamism, devreme ce putem vedea şi asemenea „operă”
Sfânta Treime
Ce spun despre asta cei ce, înfocaţi, declară. Je suis Charlie?
Sigur, islamul, Coranul, sunt caii de bătaie preferaţi:
Le Coran C'est...
Ei, acu’ ce să spunem noi, că suntem creştini, ne putem permite să declarăm că Coranul e un căcat? Chiar aşa? Păi dacă adineauri admiteam că Sfânta Treime e o familie de homosexuali!
Ce să mai spunem despre asta?
Mahomet-Une Etoile est nee!
Dacă obiectivul principal al lui Charlie Hebdo este blasfemia, noţiune care există şi e definită foarte clar, Charlie Hebdo merge pe un drum greşit, cu care eu nu pot fi solidar.
Aşa că, vă rog să mă iertaţi, da’ Je ne peut pas etre, je ne suis pas Charlie!

Despre ce vorbim?


Despre posibilitatea ca unul sau altul dintre candidaţii la preşedinţia României să fie ofiţer acoperit…
Să lămurim la ce persoană se referă noţiunea de ofiţer sub acoperire.
El nu poate fi decât un cadru militar în activitate.
Orice cadru militar în activitate se supune prevederilor Legii 80/1995.
Legea 80/1995 prevede în mod expres în secţiunea a III-a:

Secţiunea 3: Interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi
Articolul 28
(1)Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
a)să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori sa desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi in favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice;
b)să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul Romaniei, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;

Cine-i panglicar?
Cine-i prost?
Despre ce vorbim?
+++
UPDATE
Ion Cristoiu:

Am aflat astfel că invocatul a fost și nu că este ofițer acoperit…

Alo! Maistre!
Ion Cristoiu, în căutarea minţii românului, a de pe urmă…!
+++
Cezar Preda:

Din punctul meu de vedere, este o fumigenă!

Ehe, nu m-aşteptam, da’ ăsta-i chiar isteţ!

Culmea sincerităţii


La lucrarea de simulare a BAC-ului, un elev din Cluj, Vlad F. de la Colegiul Tehnic de Comunicații Augustin Maior, dă dovadă de sinceritate maximă, cum că e bâtă la matematică. Mai mult, testul dat de el la matematică, conţine următorul text:

„Sincer să fiu nu știu să rezolv exercițiile și decât să scriu tâmpenii să vă dau de lucru mai bine nu scriu nimic. Îmi ajunge în viață matematica pe care o știu! Ar fi bine să nu mai dați atâția x și y la elevi pentru că s-ar putea să îi dereglați mental!”

Ce-i drept e drept, cam are dreptate, prea mulţi x şi y daţi la elevi s-ar putea să-i deregleze la neuron! Alarmant este faptul că elevul este în clasa a XII-a! Cum s-a rătăcit?
Se ridică o întrebare tulburătoare:
Oare a avut dreptate Băsescu?

Noi tehnologii spaţiale vor fi aplicate în viitorul apropiat!


stargate

Citez o declaraţie şoc a Preşedintelui American Barack Obama, conform căreia, semnarea acordului comercial transatlantic va facilita exportul de gaze naturale dinspre SUA către Uniunea Europeană. Dificultăţile insurmontabile privind transportul transatlantic al acestora vor fi depăşite, conform unor surse de încredere, prin folosirea unor noi tehnologii spaţiale, respectiv activarea Porţii Stelare SG1 şi transferarea în Europa şi activarea Porţii ţinută în conservare în Antartctica. Se intenţionează şi introducerea ca rută de rezervă SG1-SG Atlantis-SG Europa. Iată că situaţia din Ucraina determină renunţarea la menţinerea tabuurilor aplicate unor tehnologii folosite în exclusivitate, până acum, de către SUA.

Ce ne spune un bendeac


Mihai_Bendeac2

“Nu. Nu am intrat in hora asta penibilo-patriotardă. Nu am urlat “La mulți ani, România”, nu m-am învelit cu drapelul.
Ideea de patriotism, pentru mine, este ticăloasă. Dacă pe planeta nu ar exista patrioți, armata ar fi o inutilitate. Dacă armata ar fi o inutilitate, banii cheltuiți pe armament și salarii, ne-ar face Viețile mai frumoase.”
Ce să mai… se-nţelege că trădătorii îl încântă, i-ar face viaţa şi mai frumoasă!
PS. Da, este vorba fix de Mihai Bendeac, pe facebook. http://www.dcnews.ro/2013/12/bendeac-partea-care-nu-se-vede-niciodata-la-parada-de-1-decembrie/

‘Aide teteo, poate ne scoatem cu ceva euroi, că rumânii ie fraieri!


De trei zile presa nu vorbeşte decât despre „regele” Cioabă, cum l-au omorât pe el turcii ăia de nu-i interesează decât banu’. P-ormă apăru, duminică la TV, Cioabă Jr, să ne povestească el cum doctorii ăia sunt traficanţi, că i-au cerut 350.000 de dolari, da’ el nu le dă, că cum să le dea dacă tetea a murit?
Până la urmă se pare că factura a fost de numai 44.000 USD. Purtătorii de vorbe au sărit să ne prostească, cum c-a fost o neînţelegere, că n-au înţeles ei turceasca, că acolo 350.000 se confundă cu 44.000 şi că de fapt urmaşu’ lu’ regele n-a cerut ajutorul statului Român. Păi şi pe premieru’ Ponta l-au făcut nărod cu ocazia asta, că şi el a înţeles la fel, de le-a zis să-şi ia gându’ c-ar plăti statu’ cumetria lu’ Cioabă cu Băse!
Ideea a fost însă aia din titlu: dacă ţine, ţine. Ş-o mie de euro dacă scoatem de la ei, teteo, suntem pă plus, mânca-ţ-aş!

sau merem noi la ‘mnealui?


Pe Băsel l-au apucat acuma griji noi. Cică, luându-se după un calcul statistic, după actualul indice al natalităţii, rezultă că până-n 2030 populaţia României scade la 15 milioane capete contribuabili. Haita! Grija lui mare e că se va modifica structura populaţiei, că cică ţâganii îs foarte prolifici ş-atunci… .
Căzut pe gânduri, Bulă al nostru numai ce-şi pune întrebarea de geniu:

Cum Dumnezeu femeia romă poate ţine cinci-şase copii, iar românca nu poate?

Timid, încearcă şi o posibilă explicaţie:

E adevărat, ea nu este manager, femeia romă (…)

Vezi, dom-le? Păi sigur că nu e. Ar fi putut să continue, … că doară nici toată românca nu e… (manager)! Da’ n-a mai continuat.
A lansat doar un apel din adâncul sufletului său de părinte (al patriei?):

Faceţi, fetelor, un copil, că până la urmă este un act patriotic!

Ce-i drept, asta au mai spus-o şi unii… înaintaşi, unul mai celebru fiind ăla cu mustăcioară sub nas! A zis-o şi Ceauşescu, preocupat şi el de soarta natalităţii în România, stabilind

Să-mi faceţi câte 4 copii!

A fost momentul în care o muiere mucalită a pus întrebarea: Da’ cum facem? Vine ‘mnealui la noi sau merem noi la ‘mnealui?
Ce-i drept e drept, Băselu, spre deosebire de Ceauşescu, şi-a declinat răspunderea în domeniu, lansând provocarea altor… Bulă care să treacă la fapte, să-ndeplinească sarcina…
Ce-i drept Ceauşescu fixase baremul la 4 copii de cap de femeie. Băse, făcând comparaţii, e vizionar, s-a gândit la 5-6! Ş-auzi c-a dus el muncă de lămurire şi-n familie, da’ n-a reuşit decât cu aia mică, cu Eba. Ehe! Acu’ tre’ s-o lămurească şi pe Nuţi, că-i cam trece timpu’ şi nu s-or mai găsi amatori!
**
UPDATE!
Acu’ dacă „fetele” vor înţelege că „până la urmă, să faci copii e un act patriotic”, se pune întrebarea ce rol pot avea violatorii în ecuaţia asta? Mai e de condamnat hobby-ul lor? Că la urma urmelor ei pot spune că impun patriotismu’ acolo unde lipseşte! Brrrrr!

Catedre de probabilistică la Facultăţile de Drept!


Toată ziua auzim fel de fel de ştiri despre „confiscările extinse”. Ba că Premierul a zis c-ar confisca şi maşinile ălora de trec pe roşu, ba că Monica Macovei ar avea şi ea nişte preocupări în sensul ăsta, ba că pe la Parlamentul European se discută aşa ceva… Păi m-am încordat ş-am pornit să cercetez cauza, să văz şi să mă lămuresc cum stau lucrurile. Zis şi făcut, dau io căutare lu’ Google şi ce să vezi, ajung la documentul cu care-am împuşcat doi iepuri, respectiv unu’ cu propunerea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri
interne, pentru un proiect de rezoluţie legislativă a Parlamentului European şi un Proiect de Raport conţinând propunerile de amendamente făcute de… ghici cine? Păi de eurodeputatul parlamentar român Monica Luisa Macovei.
Acu’, cinstit să fiu, citirea materialului ăla e înfiorător de plictisitoare şi dacă m-am plictisit eu până la saturaţie, păi n-o să vin acu’ să-i mai plictisesc şi pe alţii, aşa că voi povesti pe scurt ceea ce m-a şocat pe mine care, fără să fiu jurist, nu pot să-mi stăpânesc spaima că ar fi posibil ca un asemenea specimen să capete puterea de a decide asupra soartei unor semeni de-ai săi.
Dom-le, Comisia aia, pentru libertăţi civile etc, referitor la problema confiscării valorilor rezultate din activităţi ilegale prevede, cu bun simţ după cum mi se pare mie, că:

)În conformitate cu principiul ne bis in idem, este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al confiscării extinse produsele provenite din presupuse activităţi infracţionale pentru care persoana în cauză a fost achitată printr-o hotărâre definitivă într-un proces anterior sau în alte cazuri în care este aplicabil principiul ne bis in idem. De asemenea, confiscarea extinsă ar trebui exclusă în cazul în care activităţi infracţionale similare nu au putut face obiectul unor procese penale ca urmare a intervenirii prescripiei, în conformitate cu dispoziţiile naţionale de drept penal.

Vine madama Macovei şi propune un amendament la paragraful citat, amendament format dintr-un singur cuvânt: Eliminat!
Adică înţelege fiştecine că madama rade tot, nu numai gazul din lampă, da’ şi orice urmă de justiţie. Că zice ea, în motivaţie, că administrarea de probe, existenţa unei sentinţe de achitare şi alte farafastâcuri nu contează. Că cică:

Justificare
Prezentul considerent ar trebui eliminat din două motive: (i) limitează actualul cadru juridic
pentru confiscări extinse din Decizia nr. 2005/212/JAI, ceea ce contrazice însăşi ideea consolidării sistemului actual şi a eficienţei sale, respectiv obiectivul prezentei propuneri; (ii)
pentru a asigura consecvenţa cu eliminarea articolului 4 alineatul (2) litera (b).

V-aţi prins, ar fi vorba de eficienţă şi consecvenţă (că dacă tot a propus ea eliminarea articolului 4, ce mai contează acu’ un paragraf?
Dom-le, da’ asta nu-i nimic, la urma urmelor există alte norme (parcă le zice proceduri) conform cărora nu poţi tăbărî pe om să-i confişti ce are prin casă că aşa ţi s-a năzărit ţie! Da’ vedeţi acilea, al 8-lea amendament propus de Macovea. Mai întâi textul propus de comisie:

(2) Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a putea confisca bunurile a căror valoare corespunde produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni, în urma unei condamnări definitive pentru comiterea unei infracţiuni

Şi textul amendamentului propus de Macovea:

(2a) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a permite autorităţilor judiciare, în lipsa unei condamnări penale, să confişte instrumente şi produse obţinute prin mijloace ilegale pedepsibile penal, atunci când o instanţă consideră, după analiza probabilităţilor, că acestea ar fi putut fi dobândite prin
comportament ilegal.

Acu’ e clar ce vrea madama, doar că mie nu prea mi-e clar cum vede ea minunea asta, după ce mai sus se defineşte infracţiunea, care e simplă pentru madamă, că şi-acolo are amendament. În locul definiţiei propuse de comisie, atotcuprinzătoare, textul propus de Macovea este acesta:

6. „infracţiune” înseamnă o infracţiune pedepsită cu privare de libertate pe o perioadă maximă de cel puţin 12 luni;

Adică înţelegeţi, infracţiunea e o infracţiune… bla, bla, bla! Da’ cică ea e pedepsită. Că dacă nu e pedepsită cică nu e infracţiune. Da’ nu-i nimica, madama prevede şi posibilitatea asta şi trimite „instanţa” să procedeze la „analiza probabilităţilor” că acestea (bunurile, valorile) ar fi pubut fi dobândite prin comportament ilegal (infracţiune). Acu’ să fie clar, dacă eu vin acasă, din piaţă, cu un kg de fasole, o analiză a probabilităţilor spune clar: 50% e posibil s-o fi cumpărat (fasolea), da’ 50% există probabilitatea s-o fi furat de pe tarabă, ca urmare a comiterii infracţiunii. Bine, bine. Până la madam Macovei, ca să prezumi că am furat-o şi să mi-o confişti, tu agent de poliţie, trebuia să ai o probă-n acest sens, o mărturie, un flagrant, o interceptare, ceva… făceai un PV, o plângere penală, urmărire, instanţă, condamnare etc. . Acu’ nu mai e nevoie. Agentu’ se uită-n ochii tăi, şi decide că e probabil 60% c-ai furat fasolea, 40% c-ai plătit-o şi harşt, ţi-o confiscă. Eficienţă maximă într-adevăr, nici n-ar mai fi nevoie de instanţă, că ce să vezi, aia-i făcută să judece nu să facă analize probabilistice, că probabilităţile reglementau până mai acu’… jocurile de noroc nu justiţia! Unde mai pui că ar fi urgent necesar ca la facultatea de drept să se înfiinţeze o catedră de „Teoria probabilităţilor”, urmând ca magistraţii deja în funcţie să urmeze cursuri de completare, urmate de examene de echivalare!
Şi aşa se pregăteşte o campanie de confiscări de averi d-ale adversarilor. Normal că, urmare unei prime „analize probabilistice”, va fi decisă confiscarea averii adversarilor politici, că doar „ilegalii” sunt ai lor! Şi nu vă repeziţi să vă pronunţaţi că care-i la putere. Justiţia e… independentă! :mrgreen:
Întreabă cineva cum? Păi dacă exista prevederea asta, cu „analiza probabilistică”, în „trofeul calităţii” sentinţa ar fi fost de 25 de ani!
PS – pentru conformitate şi dacă nu mă credeţi, puteţi consulta documentul la care mă refer aici.

Nu se ezistă (2)!


emma-nicholson-vizita-la-adrian-nastase-194853

Aflu de la un jurnal de actualităţi (Chiar pe TVR1) că Emma Harriet Nicholson, Baronesa de Winterbourne, venită în România, a întreprins o vizită la penitenciarul Jilava, pentru a-l vedea pe dl Adrian Năstase, petrecându-şi o oră purtând un dialog, la… vorbitor. Nu s-au dat detalii asupra eventualelor alte destinaţii, dar s-ar părea că baronesa nu va vizita şi Cotroceniul! O mai ţineţi minte pe… fostul raportor al UE pentru România? Actualul raportor, românaşu’ Pierre Moscovici, mai aşteaptă să vadă cum e mersu’!

Baronesa n-a plecat cu mâna goală ci cu un teanc din cărţile publicate de dl Năstase din puşcărie, despre care procurorii spun că n-ar fi lucrări ştiinţifice. Păzea!

Nu se ezistă!


queenelizabethIImare

Place, nu place, acesta-i adevărul.
Din seria isterică, cea cu carnea de cal, aflăm că Regina Angliei, la cursele de la Aston (Aston Hippodrome), a mâncat şi ea carne de cal, că doar îi place mult Lasagna! Ce mai, dom-le, n-are nimeni scăpare… câteva mârţoage au umplut Ioropa!

Bey, Tokes, te pui tu cu Maradona?


Scandal. Prin multe locuri în care unguraşii au protestat cu afişarea steagului „secuiesc”, nărozii s-au afişat cu steagu’ Argentinei!
steagul_argentinei_secuiesc
Dom-le, acu’ urmează să-l schimbe pe Laszlo Tokes cu Maradona. De fapt popularitatea lu’ Laszlo în secuime nu se compară cu cea a lu’ Maradona, de unde şi „confuzia” cu steagurile!
UPDATE cu „steagu” cică secuiesc, da’ se pare că n-au căzut nici ei de acord cum tre’ s-arate!
steagu secuiesc

De rămas ca la dentist – Observatorul de Prahova®


Preiau acest articol atribuit lui Dan Ungureanu. Cine este Domnul Dan Ungureanu? Vă scutesc de căutare, este un paleograf, evident român, profesor la facultatea de Litere a Universităţii Timişoara. Ce-i acela un paleograf? Păi e unul care se ocupă cu studiul documentelor vechi. Persoana citată, Dan Ungureanu, se ocupă de documentele scrise în greaca (evident veche) şi latină. Este absolvent al École Normale Supérieure din Paris, dar n-are nimic comun cu tizul său MR Unguent.
Dacă veţi accesa site-ul ziarului Observatorul de Prahova veţi avea neplăcuta surpriză ca pentru a citi un articol să fiţi obligat a vă abona la „Noutăţile” ziarului, motiv pentru care nu vă dau niciun link spre respectiva publicaţie. Nu fiţi naivi, nu veţi reuşi a închide acea cerere de abonare decât făcând click pe ea, echivalentul unei cereri de a vi se trimite zilnic câte un e-mail. Eu m-am resemnat cu obligaţia şi sper să reuşesc s-o dezactivez. Şi acum articolul. Nu ezitaţi, citiţi-l, merită!
Notă: Găsesc informaţia că Dl. Dan Ungureanu este în prezent profesor la Universitatea Bucureşti. Mea culpa! Consider însă că informaţia, dacă e exactă, nu are relevanţă.
+++
Dan Ungureanu
Le-am cerut studenţilor mei, anul III Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie. (Au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo şi Julieta (numită alternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză.

Am corectat mai jos greşelile lor:
Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. Verbul a lua nu se scrie i-au. Obijnuit e incorect. Îi nu se scrie despărţit, i-i. Să de-a e incorect (corect e să dea). Nu se zice propiu, ci propriu. Them nu poate înlocui their. Nu se poate spune them mother în loc de their mother. Intitulated nu există în engleză (cf. Merriam-Webster). Combinated nu există în engleză. To enjoy of life e incorect (verbul to enjoy e tranzitiv). Writted e incorect în loc de wrote. Poetry nu e identic cu poem. Lirycs nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cintec. Roman nu există în engleză, corect e novel. Disapointness nu există, corect e disappointment. Beautifuly thing e incorect. Tryed e incorect. Gaves nu există (give sau gave). Tooked place e incorect. Tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci. Romeo and Juliet nu e un roman. Romeo and Juliet nu e un poem. Shackspear nu se scrie astfel.
Dacă se dădea admitere la facultate ei ar fi căzut la admitere.Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, cînd în orînduirea veche, bolşevică şi totalitaristă, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.
Cum s-a ajuns în aceasta situaţie? Puţin după Revolutie, prin 1995, cred, au apărut locurile cu taxă la Universităţi. Ceva mai tîrziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universităţile au dat de gustul banilor. Studenţii deveneau intangibili. De vreme ce plăteau, prezenţi sau nu, trebuiau să treacă examenele, trebuiau să capete diplome. După diplome, dădeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, rămîneau suplinitori, şi titulari negăsindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenţi pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. După implementarea programului Bologna, studenţii au terminat în trei ani în loc de patru sau cinci, cu lucrări de licenţă de şaizeci de pagini, nu de o sută sau două sute. Lucrările scurte pot fi cumpărate sau descărcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o sută de lei bucata).
Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sînt prost pregătiţi, mai prost pregătiţi decît precedenţii. Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decît la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sînt platiţi după numărul de elevi. Studenţii sînt mai prost pregătiţi decît elevii de liceu.
Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (control paste) de pe un sit internet, http://www.referate.ro.
O vină pentru situaţie o are aşa-numitul învăţămînt axat pe competenţe. În noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobîndesc competenţe. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleza, franceza ori muzica înseamnă să ştii vorbi engleza, franceza, respectiv să cînţi, fluieri sau fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştinţele sînt complementare. Cultura generală e alcatuită doar din cunoştinţe. Educaţia axată pe competenţe naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţa, nu o competenţă.
O altă studentă, tot de anul III Litere, mă înştiinţează că poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistretul cu colţi de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie după trei ani ca în engleză, romanul se numeşte novel.

Universitatea zulusă
Este imperativ necesar, e indispensabil să se revină la Universitatea gratuită cu concurs de admitere şi cu număr limitat de locuri. E suficient că s-a închis un cerc vicios, că absolvenţii de universităţi fast-food au virusat învaăţămîntul gimnazial şi liceal, şi trimit universităţilor liceeni care nu ştiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, ţară mică, cu suprafaţa Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 în lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lînga Universitatea din Szeged, (populatie 166.000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri Lanka. Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323. Universitatea Babes-Bolyai este după locul 600, lînga nişte universităţi saudite, srilankeze şi kazahe (nisip, junglă, nisip).
Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universiăţtii Jiao Tong se opreşte la primele cinci sute de universităţi din lume, unde pe la coadă se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovena (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).
Am expus în Observatorul cultural, numărul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latină. Greşelile de traducere pe care le făcea demonstrau o cunoaştere precară a limbii latine.
(Solilocviile lui Augustin) Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminata, altceva e o epidemie care mocneste. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sînt secăturile molimei, şi alta scufundările în somn adînc“.
(Etica lui Abelard) Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Căinţa înseamnă să deplîngi cele savîrşite şi să nu săvîrşeşti lucruri de deplîns.Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Cainţa a fost dată spre a plînge, dar nu înseamnă că plînsul o şi face eficientă“.
(Solilocviile lui Augustin) Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecuseşi cu vederea acest lucru mai sus. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : „Aşadar, acest lucru îl pui mai presus”.
(Toma de Aquino, De ente et essentia) sicut diaphaneitas de aëre…“ – …ca transparenţa la aer…”. Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafană în aramă…”.
Un om care confundă a neglija cu a pune mai presus, şi care confundă transparenţa aerului cu opacitatea aramei, prevedeam în acel articol, va deveni în curînd conducător de doctorate în limba şi literatura latină. Profeţia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timişoara, conduce doctorate în limba şi literatura latină.
Invăţămîntul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă studenţi care acum cincisprezece ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă.
Sînt un excelent prooroc.
Nu se mai mire nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, cînd inşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Coda
Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistriţa ori Dej. De meserie făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo patruzeci de ani în urmă. Am stat cu el de vorbă despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sîrbu şi Art Nouveau. Citise imens.
Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrînel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Părinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice şi Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinciprezece ani de temniţă grea după 1950.
Cînd universităţile româneşti vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenţilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puşcăriaşilor din vremea lui Groza, fiţi amabili şi treziţi-mă.
Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor romaneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim.
Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de greaua moştenire a comunismului. Regimul de debandadă, numit democraţie şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învăţămîntul românesc într-un haos.
Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleza, ca să devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii:
Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.
Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor cinci sute de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, srilankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.
Nici peste zece ani ministerul educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învăţămîntului român, ca să-l aiba la îndemînă.