„Chefi la cuţite…”


N-o să fac acu’ pe nebunu’  să zic că nu ştiu la ce se referă titlul celebrei (?) emisiuni de diversiune, ăăăă de divertisment voiam să zic de pe Antena 1.
Da’ poţi să mă şi baţi că tot nu pot să citesc „chef” ca şef, n-am chef. Nu înţeleg de ce Chefi. Sau cumva participanţii s-ar simţi jigniţi dacă le-ar zice bucătari! Păi asta sunt dom’le bucătari. Că francezii când intră într-un bistrou îi zic Chef bucătarului care le face omleta, e treaba lor. Da’ noi suntem în România şi dac-ar fi să ne franţuzim, măcar s-o facem ca lumea, nu prost, groaznic de prost.
Că sintagma „chefi” e aiurea şi-n română şi-n franceză. În română e un cuvânt care nu există, iar pluralul în franceză nu-i în niciun caz „chefi” ci chefs din câte mai ştiu eu.

Da’ nu-i numai asta. Aflăm că tipii, cine-or fi ei, sunt la cuţite. Păi luaţi-le fraţilor cuţitele să nu păţim vreun necaz mare, că ăştia dacă sunt la cuţite, cine ştie ce se mai întâmplă… 🙂

Aici ar trebui să ne gândim la cuţite ca la obiectul muncii, cum ar fi pianul pentru pianist, să zicem. Păi eu ştiam că specialitatea unui bucătar ar fi arta culinară şi nu cuţitele, lui nevastă-mea, la bucătăreală, îi ajunge un cuţit şi mâncarea iese brici, cum nu mi-o face niciun „chef”, că doar nu pregăteşte ciorbă de cuţite sau cuţite pane!

Eu ce să fac, n-o să pot niciodată să-i spun unui bucătar altfel decât bucătar, cel mult bucătar şef, dacă se-ntâmplă să aibă cârciuma mai mulţi bucătari, că mi se pare normal, unde sunt doi melitari, unul e şef. Altfel, să-i tot tragem câte-un chef din când în când că e mai bine!

Sărmanul Pirus…


După alegerile locale de… alaltăieri, din declaraţiile celor două jumătăţi ale „noului” PNL, Alina Gorghiu (PNL) şi Vasile Blaga (PDL), rezultă nici mai mult nici mai puţin că de fapt PNL a obţinut cele mai bune rezultate din istorie! Adicătelea ar fi repurtat o răsunătoare victorie!
Nu-i nicio noutate, în istorie au mai existat asemenea „victorii”, e chiar celebru cazul celor obţinute de regele Pirus împotriva romanilor la Heracleia și Ausculum. Noutatea-i alta: Cei doi sunt gata s-o pună de-un chef, să sărbătorească „victoria”, în vreme ce sărmanul Pirus, de departe mai realist, exclama: „Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți!”

Pe vremuri… Ei, ce vremuri!


Unii ne mai amintim de analizele literare din vremea liceului. La Caragiale, spre exemplu, vorbind despre umor, sau humor, cum vreţi să-i spunem, una din categoriile predominante era „umorul de limbaj”.
Tot mai puţini dintre noi am fost contemporani cu un Mare Maestru al umorului de limbaj, Toma Caragiu. Din ce în ce mai puţini mai râd ascultând scheciurile sale care, iată, cu mulţi ani în urmă, au prefigurat zilele noastre, cu umoristica adoptării fără nicio „expertiză” a anglicizării limbii noastre, transformând-o într-o maimuţărească ro-gleză, de nici nu mai ştii dacă e de râs ori de plâns.
Cine-şi mai aminteşte de celebrul scheci Aşa e-n tenis…

nici nu ştie dacă trebuie să zâmbească din moment ce doamna, domnişoara (e incertă şi nenecesară precizia) Roxana Covrig, bănuiesc a fi vorba de o jurnalistă scrie: „Tenismena Simona Halep, a patra favorită în turneul Premier de la Stuttfart, a fost înfrântă rapid joi, cu 1-6, 2-6.”
Pentru comentatorii sportivi nu-i mare lucru nici când anunţă că Simona Halep ar avea „3 mingi de meci balls”, ei chiar se extaziază! Mulţi din cei ce chinuie limba română o fac pe internet şi culmea, internetul nu e de loc în suferinţă. De cele mai multe ori, scriind cu cea mai mare lipsă de respect pentru limba în care se exprimă, dacă sunt atenţionaţi se şi ofuschează, că vezi adică dragă Doamne, ce contează? Cum scrie sau ce scrie.
Aş risca să-mi dau o părere: Nici una, nici alta!
Pentru conformitate http://www.dcnews.ro/ilie-nastase-mesaj-pentru-simona-halep_503593.html

Când omul n-are ce face!


O vorbă spune că atunci când omul n-are ce face, se apucă cu mâinile de cur şi sare-n sus. Cineva o să spună că nu poate sări în jos, da-i dau voie să se mai gândească.
Sigur, dacă un zevzec sare-n sus nu produce mare deranj, decât dacă săriturile se produc la un etaj al vreunui bloc, la ore de păstrarea liniştii. Altfel, în parc sau pe stradă, liber la sărituri. Putem organiza şi un campionat, ca rezultatele să fie consemnate undeva, omu’ să aibă cel puţin impresia că nu-i degeaba.
Sportul ăsta se practică unde nici nu gândeşti, aşa că ar fi fost de mirare să lipsească mediul parlamentar, politic adică.
Acu’, după ce lumea a căzut toată pe spate după interzicerea fumatului, că ce chestie deşteaptă s-a trezit unu’ să scornească, alta-i beleaua. Au început să se mişte rotiţele în căpăţânile unor parlamentari, sensibili la radiaţiile telefoniei mobile şi, ce să vezi, scremându-se ei să gândească „ecologic”, sunt pe cale să înoade mintea inginerilor care, la rândul lor, n-au altă treabă decât să facă să le funcţioneze jucăriile chiar şi onor parlamentarilor.
Proiectul de lege, adoptat deja de Senat, stabileşte că „amplasarea pe proprietățile publice sau private a rețelelor de comunicații electronice care realizează procesarea și transportul semnalelor prin „suport electromagnetic” se face la o distanță de minimum 500 de metri față de unitățile de învățământ, unitățile sanitare, centrele de plasament și căminele de bătrâni”
Cum chestia asta nu există nicăieri în lume, avem acum ocazia să devenim deschizători de drumuri. Ce lege antifumat? Acu’ să vedeţi minune.
Aţi auzit de senatoarea PNL Diana Tuşa? Cum, n-aţi auzit? Ei, nu-i nimic, auziţi acum, iar dacă proiectul va trece şi prin Cameră (decizională), n-o să auzim numai noi, se va duce buhu’ în tot mapamondu’. După mintea ageră a doamnei Tuşa, dacă ai pus 500 m între staţie şi şcoală, gata, ai protejat toţi copiii de „suportul electromagnetic”. Da’ staţi liniştiţi, vedeţi că s-a gândit şi la bătrâni, că doar ăştia le au mai puţin cu telefoanele mobile. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Şi pentru că mamiţica ei, a lu’ Tuşa, n-a fost în senatul României, am ajuns azi să avem şi televiziune HD şi telefonie mobilă şi internet da’ şi sateliţi. Să fi fost un noroc, sau ghinion, că toate astea ne pun viaţa în pericol? Sfânta ignoranţă are cuţitul în mână, face legea. Ea crede că aerul ăsta care ne înconjoară, căruia unii îi spun „eter” e ceva de respirat, are ceva praf, da’ tre’ să nu mai aibă „suport electromagnetic”. Cum? Soarele umple eterul de radiaţii electromagnetice? Păi să conceapă Diana Tuşa o lege care să limiteze emiterea lor, eventual să hotărască de la ce distanţă i se permite să ne pună-n pericol, poate-i găsim un alt loc, mai puţin nociv. Altă sursă de „suport electromagnetic” este radiaţia cosmică. Eeee, păi ca să ne ferim de asta e nevoie să ne îngropăm sub pământ, pe undeva la câţiva km, sau să găsim pentru planetă un alt loc, în afară de cosmos, poate-ntr-o gaură neagră! Până atunci ar cam fi cazul să limităm ce putem: comunicaţii radio de toate felurile, că la urma urmelor tot „suport electromagnetic” este şi ele, să renunţăm la electricitate, că liniile electrice generează şi ele, hai să nu-i mai spun „suport”, ca analfabeţii, ci câmp electromagnetic! Şi ce-o să facem? Păi ce să facem, doar lumea a funcţionat şi fără radio, s-a luminat cu lumânări, a comunicat prin focuri pe dealuri, tam-tam-uri, porumbei şi s-or mai găsi şi alte „canale” că de, acum avem şi democraţie, Senat adicătelea. Internetu’ nici nu se mai pune, că-n condiţiile astea într-adevăr, peşterile nu erau conectate. GPS-u’? La dracu’, ăsta e prezent pe fieş’care metru pătrăţel, indiferent unde-i „staţia”. Verboten!
Aşa că urmăriţi cu atenţie numele acestei noi stele apărute în politichia românească, Diana Tuşa. Acu’ nu-i clar dacă-i vorba de tuşă în sensul de tuşeu, tuşă la tenis sau tuşica Diana. Oricum, dacă nu mă credeţi, cetiţi acilea: http://www.profit.ro/stiri/politic/bucurestiul-risca-sa-nu-mai-fie-acoperit-cu-semnal-de-mobil-antenele-gsm-amplasate-la-500-metri-de-scoli-si-spitale-15411472

PS – Din urmă vin realizările inginerilor: Cuşca Faraday sau Faraday Cage. Cum vreţi să-i spuneţi. Pentru multe mii de dolari se pot procura (cam greu, marfă strategică) camere ecranate, (cuşti Faraday perfecte) în care nu intră neam radiaţia electromagnetică. Lasă că nici nu iese, că ăsta era scopu’ pentru care dai banu’, da’ nu contează pentru noi adică pentru tuşa Diana. În manualul de utilizare se specifică, în mod expres, faptul că e recomandabil ca lucrul în aceste incinte să fie limitat la 2 ore. Altfel pot apărea simptome adverse ca dereglări de orientare, cu tot ceea ce presupun acestea. De-o să iasă Tuşa Diana din Senat şi n-o să ştie care-i stânga şi care-i dreapta!

Multă lume necăjită!


Radu Banciu: Să ia toţi zero!

A îndemna oamenii la vot este după părerea mea o crimă. Chiar și cei care ne îndeamnă știu că este o crimă. Singura demnitate pe care și-o poate exprima un cetățean este să nu dea votul lui nimănui. Dacă ar lua toti zero atunci ar conștientiza că nu sunt la locul potrivit.

Andrei Pleşu: Nici aşa, nici altminteri!

Ori toţi să murim, ori toţi să trăim!
Cu această logică, pînă şi votul „aşa-zis“ democratic ar trebui suspendat. Fură guvernanţii? Fură! Dar fură şi opoziţia! Promisiuni mincinoase fac toţi, dubioase înţelegeri transpartinice fac toţi, gafe şi demagogie găseşti în toate părţile. „Obiectiv“ vorbind, toţi sînt defecţi. Şi orice vot e, prin definiţie, părtinitor. Aşa că să stăm, relativist, acasă. În rest, fie ce-o fi!

+++
Undeva pe Bdul Emil Racoviţă, în dreptul unui gard de beton. Un automobilist stătea în poziţia Hamangia, aşezat pe bordura trotuarului, lângă maşina sa care stă într-o rână, cu o roată lipsă. Pe creasta gardului un tip, îmbrăcat într-un halat vişiniu, vizibil agitat, vrea să-i atragă atenţia automobilistului.
– Pst, pst!
– Ce e domnule, lasă-mă, nu vezi că sunt supărat? Că doar am lăsat maşina 10 minute aici şi mi-au şi furat o roată.
– Păi n-ai roată de rezervă?
– Ba am, da’ mi-au furat şi toate cele 4 piuliţe!
– Se rezolvă. Fii atent aici. Iei de la celelalte roţi câte o piuliţă şi o să ai patru roţi cu câte trei piuliţe în loc de 4. Mergi mai încet da’ ajungi acasă şi mai departe îţi cumperi dumneata şi roată şi piuliţe, da’ nu stai aici ca…
– Extraordinar! Bun sfat dom-le! Da’ ce cauţi tu acolo după gardu’ ăsta? (Pentru cei nefamiliarizaţi cu zona, gardul în cauză aparţine spitalului bucureştean cunoscut sub numele de Nr. 9, spital de „glumeţi”)
– Ei, dom-le, nu mă supăra. Eu stau aici că-s nebun, da’ nu-s prost!

Despre ce vorbim?


Despre posibilitatea ca unul sau altul dintre candidaţii la preşedinţia României să fie ofiţer acoperit…
Să lămurim la ce persoană se referă noţiunea de ofiţer sub acoperire.
El nu poate fi decât un cadru militar în activitate.
Orice cadru militar în activitate se supune prevederilor Legii 80/1995.
Legea 80/1995 prevede în mod expres în secţiunea a III-a:

Secţiunea 3: Interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi
Articolul 28
(1)Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
a)să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori sa desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi in favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice;
b)să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul Romaniei, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;

Cine-i panglicar?
Cine-i prost?
Despre ce vorbim?
+++
UPDATE
Ion Cristoiu:

Am aflat astfel că invocatul a fost și nu că este ofițer acoperit…

Alo! Maistre!
Ion Cristoiu, în căutarea minţii românului, a de pe urmă…!
+++
Cezar Preda:

Din punctul meu de vedere, este o fumigenă!

Ehe, nu m-aşteptam, da’ ăsta-i chiar isteţ!

Cine zicea c-a murit Gâgă?


Săracu’! La vremea lui n-a avut niciodată aşa material substanţial!
Primiţi la Varşovia de către preşedintele SUA, Barack Obama, o sumă de preşedinţi de state europene au schimbat ceva cuvinte cu acesta. Aflându-se printre ei, Traian Băsescu, a purtat următorul dialog, demn de atenţia unui Ionesco:

„Ce faci, prietene? Mă bucur să vă revăd. Sunteți bine?”, în răspuns, Traian Băsescu i-a mulțumit pentru vizita în România a vicepreședintelui SUA, Joe Biden. „Cu plăcere”, a răspuns Barack Obama.

Revine moda întrunirilor de la Teheran, din timpul războiului, pe vremea respectivă teren neutru unde se întâlneau şefii statelor aflate în război cu Germania hitleristă. Spun asta pentru că în istorie nu există alt precedent în a-i convoca pe parteneri la unul din ei acasă. De-acum va exista.
Dar asta nu-i nimic, dialogul cu „prietenul” Băsescu, dat publicităţii, e de un absurd grotesc! Chestia aia cu mulţumitu’ pentru vizita lu’ Biden face o groază de bani, iar răspunsul, Be Welcome! e pe măsură!
A murit Gâgă, da’ prostia e, în continuare, perfectă în nemărginirea ei!

La mintea cocoşului!


Această zicală românească desemnează mintea cocoşului drept cea mai săracă din tot regnul animal. Acum nu vreau să discut dacă e îndreptăţită această desconsiderare sau nu, ci doar să reamintesc că atunci când se face referire la ea, şi se spune că o anume situaţie e la mintea cocoşului, ei bine, se înţelege că e pe înţelesul ultimului dintre proştii proştilor.
Cam aşa ar fi vorba despre sarcina unei comisii de a propune amendamente şi modificări ale Constituţiei. Păi e la mintea ultimului dintre tâmpiţi că un amendament poate fi considerat neconstituţional, pentru simplul motiv că el va modifica un articol al vechii constituţii care, din diverse motive, se vrea modificată. Ei bine, se pare că judecătorii de la CCR nu depăşesc mintea cocoşului, ba intelectul lor se situează sub acest nivel, ei declarând neconstituţionale vreo 10 prevederi ale modificărilor propuse, înlăturând ca „neconstituţional” textul care prevede că premierul va fi numit din rândurile partidului sau alianţei cu cele mai multe mandate.
Cum se pare că nu există nicio şansă ca CCR să ia o pauză, ar fi fost cazul ca USL să fi prevăzut expres, într-o lege, că atunci când se doreşte modificarea Constituţiei, CCR să-şi ia un concediu de studii pentru familiarizarea cu noile prevederi ale noii constituţii! Ce-o fi aşa de complicat?
Sau poate-ar fi cazul să le reamintească cineva „onorabililor” că n-au nicio atribuţie legislativă, nici măcar în ceea ce priveşte Constituţia!

E greu s-o iei în barbă?


Asta ar fi o aşa zisă întrebare retorică. Sigur, nu-i plăcut s-o încasezi, dar dacă ţii cu tot dinadinsul, nu e prea greu să ţi-o iei.
Vedem cum premierului i s-a pus pata pe STS, de fapt pe şeful STS-ului, Marcel Opriş. Episodul din CSAT a avut rezultatul previzibil, premierul a luat-o-n barbă.
Mai nou a propus un proiect de lege prin care transformă STS-ul într-un departament în subordinea MAI. E foc de supărat că nu-i iese jucărica cu schimbatul şefului STS şi vrea acu’ „să-i arate lu’ Băse ce muşchi are el”. Numai că şi această tentativă are aceeaşi şansă de îndeplinire ca demersul cu CSAT-ul, adică… niciuna. Statutul STS-ului este identic cu cel al SRI-ului şi al SIE-ului, şi să nu uităm SPP-ul, adică instituţii independente, nesubordonate niciunui minister. Şi asta nu-i de azi-de ieri, ci cam de multişor, cam de prin prima guvernare FDSN-PDSR, înainte de Emil Constantinescu adică. Mai mult, făcând parte din sistemul siguranţei naţionale, orice schimbare de statut nu poate fi făcută decât tot cu aprobarea CSAT, aprobare pe care, ce să vezi, nu o va obţine, pe pariu, că doar acolo nu se adoptă nicio hotărâre dacă nu vrea unul din membri. Şi ăla se-ntâmplă să fie Băsescu. Deci o va încasa în continuare şi nu înţeleg unde-i beneficiul?
Mai mulţi politicieni evită să întreprindă demersuri sortite eşecului, fie pentru menajarea imaginii, fie pentru a evita consumarea unor eforturi fără rost, fie pur şi simplu pentru a nu pierde timpul inutil. În cazul de faţă singura explicaţie ar fi aceea că dl. Ponta exersează un comportament masochist al cărui rost e greu de explicat, că până la urmă o va lua iarăşi în barbă. Nu-nţeleg pentru ce se antrenează!
Ş-acu’ fie vorba-ntre noi, nu prea le purtăm noi de grijă lui Opriş, Coldea ori Predoiu. Păcat este că i se oferă ocazia lui Băsescu să puncteze, acu’, pe ultima sută. Pe Opriş îl va schimba odată cu Băsescu şi atunci n-o să mai aibă niciun chichirez schimbarea statutului STS, ba poate va avea ocazia să constate ce mare prostie ar fi făcut! Da’ dacă omului îi place s-o-ncaseze, să-i fie de bine!

Crede cineva că-i uşor?


Să citeşti presa, indiferent de suport, poate fi dăunător uneori. Că înainte vreme, puteai citi un ziar întreg şi pe dungă că nu găseai o greşeală. În fiecare noapte (că noaptea se tipăreau ziarele), era de serviciu în tipografie câte un „ziarist”, de regulă învăţăcel, numit „cap limpede”, care răspundea cu salariu pentru corectitudinea ediţiei ce se tipărea. Dacă mai scăpa câte-o greşeală, hai să zicem, mergea, dar dacă erau mai multe, dracu’ al lui era! Păi să fi scăpat vreo greşeală printr-o cuvântare de-a geniului carpatin? Nici nu se concepea aşa ceva. Acum, când citeşti un articol dintr-un ziar te iei cu mâinile de cap de câte greşeli poţi găsi, ba şi texte deformate devenite aproape de neînţeles. Mai sunt articole din care nu se-nţelege nimic, altele în care textul e total fără legătură cu titlul, iar de ieri am văzut o nouă categorie, cea mai greu de realizat, aceea în care autorul îşi etalează în toată splendoarea ignoranţa, autismul, în ultimă instanţă prostia nemărginită, strălucitoare! La un asemenea articol ar trebui să apară şi un comentator şi mai dus, care să-l acuze pe autor de intenţii manipulatoare.
Citesc eu aşa, de vreo câteva ori pe zi, pentru informare, şi cotidianul online http://www.dcnews.ro. Publicaţiile online au avantajul că sunt reactualizate când apare o noutate, motiv pentru care ar cam fi normal să fii la curent cu ultimele ştiri. Ieri, pe la orele 18.00, „frunzărind” publicaţia, îmi sare-n ochi un titlu:
Muncitorii români din Marea Britanie vor plăti asigurări de sănătate
Imediat mi-am dat seama că autorul, pe nume Bratu Iulian, are convingerea că pân-acu’ ei, muncitorii români din Marea Britanie, beneficiau de o scutire de la plata asigurărilor de sănătate. Curios să văd pe ce temei îşi formase convingerea asta încep şi citesc articolul şi constat că acelaşi Bratu Iulian, publicist, ce mai, nu a aflat că România e membră UE de ceva vreme. Păi uite ce puteţi citi:

Străinii din afara Uniunii Europene care aplică pentru vize de peste șase luni în Marea Britanie vor fi nevoiți să plătească o taxă prin care să contribuie la Serviciul Naţional de Sănătate (National Health Service, NHS).

Păi care va să zică acu’ se introduce plata asigurărilor pentru „străinii din afara UE” care pân-acu’ nu plăteau, românii erau din afara UE, deci ei nu plăteau pân-acu’, punct!
Acu’, dincolo de prostia autorului, dacă acesta ar fi scris pe blogul propriu, n-ar fi fost niciun necaz, la urma urmelor fiecare e liber să etaleze calităţile în care-i cel mai tare. Totuşi pe site-ul unei publicaţii cu oareş’ce pretenţii, mă gândeam că mai vine câte unu’ să vază ce mai scriu minunaţii. Că scriu acolo S R Stănescu, Val Vâlcu, Bogdan Chiriac şi alţii, care or’ş’cât… Pe lângă faptul că eu unul, naiv fiind, gândeam că se mai uită chiar ei, minunaţii, să mai citească comentariile cititorilor, dacă nu să se verifice câte greşeli au în articolu’ pe care l-au scris. Da’ probabil că se sperie de cariatidele puse la intrarea-n site, cu care „Fashion Days” îşi face antireclamă.
D-aia nici eu nu le-am mai scris nimic acolo, că dacă dă vreunu’ căutare la numele lui poate citeşte aici ce-am avut să le zic, ş-o fi astfel mai cu folos decât acolo unde nu se mai uită nici dracu’.
Ş-ar mai fi una, tot pentru Iulian ziaristu’ minune, care vrea să ne transmită că el e vorbitor de engleză şi că româna o foloseşte aşaa, în scârbă şi că d-aia nu ştie el ce zice-n DEX despre verbu’ a aplica, că l-aş trimite la învăţătorul lui să-i aplice pe obraji câteva perechi de palme drept corecţie şi pe urmă să ne spună dacă mai aplică el şi pentru altele!
Prostie
Cine nu crede are linku’ aici
PS Dacă la linkul acesta nu veţi mai găsi articolul la care mă refer, aş da o notă bună site-ului!
Dacă e cineva curios să vadă un blog la care m-am gândit când am citit articolu’ lu’ ziaristu’ minune, uitaţi aici.

Bey, Tokes, te pui tu cu Maradona?


Scandal. Prin multe locuri în care unguraşii au protestat cu afişarea steagului „secuiesc”, nărozii s-au afişat cu steagu’ Argentinei!
steagul_argentinei_secuiesc
Dom-le, acu’ urmează să-l schimbe pe Laszlo Tokes cu Maradona. De fapt popularitatea lu’ Laszlo în secuime nu se compară cu cea a lu’ Maradona, de unde şi „confuzia” cu steagurile!
UPDATE cu „steagu” cică secuiesc, da’ se pare că n-au căzut nici ei de acord cum tre’ s-arate!
steagu secuiesc

Virusul gripei digitale!


Molimă mare dom-le, ceva de nu se poate. Aria de răspândire pare restrânsă dar, având în vedere faptul că se situează la nivelul ţării, deci nu numai o localitate acolo, nu ştiu dacă se încadrează la capitolul epidemii. Se pare că afectează mintea celor contaminaţi, care se tulbură, ulterior primelor simptome cu localizare interdigital posterioară.
A debutat înainte de alegeri, la Baia Mare, primul infectat fiind PNL-istul Cherecheş, chiar primarele de Baia Mare, care fără alte semne anterioare a început a da motive de excludere din PNL de parcă nu-i era bine. Asta s-a şi întâmplat, a fost dat afară, după ce-n campania pentru parlamentare primaru’ lu’ PNL n-a vrut să susţină candidaţii propuşi de PNL.
La fel s-a cam întâmplat şi cu alt primare de-al PNL-ului, căruia i s-a dus buhu’ că umblă cu şopârle băsiste la adresa PNL-ului şi asta după ce PNL-ul a avut cel mai mare succes obţinut la alegeri, din 1990 până în prezent. Nu mai departe decât zilele din urmă, un altul a prezentat simptomele maladiei, conu’ Tăriceanu, căruia brusc i s-a urât cu binele şi dă semne de molipsire cu gripa digitală.
Acu’, celor trei liberali de frunte este clar că li s-a întâmplat ceva neobişnuit din moment ce… se udă contra vântului, acesta bătând puternic şi constant în sensul invers celui în care i-ar păstra uscaţi. Nici probabilitatea vreunui succes previzibil al PDL-ului nu se anunţă, astfel că momentul ales pentru o eventuală dezertare către acest partid este total nepotrivit, când tocmai… ce i s-a făcut pomenirea de 40 de zile. Numai o contaminare cu f’un virus, ceva, ar justifica simptomele astea ce culminează cu pierderea minţilor şi săritul la beregăţile preşedintelui pe val, Crin Antonescu. Cârâiala lui Chiliman parcă s-ar mai lega de debarcarea lui de la conducerea organizaţiei Bucureşti, deşi e fapt împlinit, coliva s-a mâncat, i s-a făcut de 6 luni, ar fi cazul să-şi vază de drum. Da’ Tări, lovit parcă de streche, pare nemulţumit că nu e el alesu’ pentru candidatura din 2014, da’ parcă i-a luat Dumnezeu minţile, că până şi Jiji a băgat de seamă că asta nu mai e hotărârea PNL-ului ci a USL-ului, şi că nu poate decide PNL-u’ dacă va catinda Crin sau altu’!
Aşa că e clar, e o formă de gripă, că doar e anotimpul potrivit. Nu e clar dacă respectivii şi-au făcut vaccinul antigripal sau e vorba de vreo tulpină de virus scăpată de vigilenţa OMS, dar manifestările incipiente sunt clare, încep cu un prurit interdigital posterior care declanşează o puternică dorinţă de alinare prin scărpinare. În faza ulterioară se pare că virulenţa mâncărimilor îi conduce la manifestări grave, ce le afectează judecata şi viitorul. E boală grea, domnule! Se pare că deocamdată n-a făcut victime decât în PNL şi primul tratament aplicat a fost excluderea. Urmează să vedem dacă se va aplica şi-n continuare sau se va găsi un tratament alternativ.
Numele virusului, al „gripei digitale” nu vine, cum credeţi, de la digit, ci de la locul în care apare manifestarea de prurit, între degetele de la picioare.

Anu’ şi apocalipsa!


D-abia ce se stinse nebunia cu „Nu moare românu’ când vrea Mayaşu'”, c-acu’ ni se serveşte altă ciorbă, ş-asta reîncălzită, cu Rasputin. Ăsta, vezi, dragă Doamne, a prorocit Apocalipsa pe 23 august 2013. Auzi dom-le, fix de 23 August, fosta zi naţională a României, înainte de 23 decembrie 1989. Hă!

Şcoala europeană scoate numai tâmpiţi!


Parcă parafrazându-l pe fostul preşedinte Traian Băsescu când afirma că „şcoala românească scoate numai tâmpiţi” avem ocazia a constata că, pentru a nu rămâne mai prejos, figuri proeminente de politicieni europeni cată a ne dovedi că nu e cazul să ne fudulim cu şcoala românească, putând vedea că şi înalte şcoli europene scot imbecili pe bandă rulantă, ba aceştia mai şi ajung politicieni de frunte. Ciudat e numai faptul că, nu ştiu cum se întâmplă dar parcă se înghesuie toţi în PPE, pe filierele lor naţionale bineînţeles. Ştia Băsescu ce ştia!

Cel mai cunoscut acum în România este cel ce i-a dat dicteu în 11 puncte lui Ponta, pe tema de mare actualitate: Ce are şi ce nu are voie să facă Guvernul României!
Toată lumea e lămurită, e vorba de celebru Jose Manuel Barroso.
Cel care acum, după vizita în Bulgaria, trebuie să ceară un premiu pentru că a emis ideea separării Bulgariei de România în ceea ce priveşte admiterea în spaţiul Shengen, dovedind întregii planete că habar nu are despre ce înseamnă spaţiul Shengen şi nici elementarele cunoştinţe de geografie nu-i ocupă prea multă memorie. Dac-ar fi ştiut n-ar fi spus o asemenea tâmpenie, Bulgaria în Shengen da’ România nu!
Evident, dl Barroso se bucură de o veche tradiţie Salaz… pardon, democratică, şi de solide studii absolvite la Lisabona, Geneva şi, la fel ca Eba, la Georgetown Universitiy. Pentru cei ce nu ştiu ce vreau să spun când îl asemăn cu Eba, să detaliez. N-a absolvit nimic acolo, da’ a fost înscris la un PhD, la un doctorat în filozofie, ce mai! Asta în urma absolvirii la Universitatea din Lisabona a facultăţii de Drept şi luării unui MSc (Master of Science) la Geneva, în Economie şi Ştiinţe Sociale!!!!! (Un fel de: a absolvit Fac. Transporturi, şi-a dat masteratul în drept şi a vrut să-şi dea doctoratu’n Medicină).
Pentru ideea cu Bulgarii-n Shengen, românii nu, Barroso nu poate dect să spere a fi citat în Guinness Book, având în vedere că în materie de tâmpenii nu se mai omologhează recorduri, acestea fiind zilnic doborâte!

La aceeaşi categorie candidează o altă celebritate (pentru români), tot comisar european, la Justiţie, d-na Viviane Reding. Cam tot atât de proastă ca şi Barroso, doar că fiind cetăţean Luxemburghez, reprezintă mai mult decât acesta, cantitativ vorbind, raportându-se la o populaţie microscopică, produs al unei înalte şi vechi democraţii, şi al unei înalte şcoli, de vreme ce a obţinut un doctorat la Sorbona, e drept în nimic, adică în „ştiinţe umaniste”, da’ oriş’cît, la Sorbona!!!
Cu ce tâmpenii se laudă „doamna”?
Păi pe când i se lua un interviu de către cunoscuta publicaţie Le Monde, doamna-n cauză bătea câmpii despre ce n-o priveşte, despre posibila nouă amânare a admiterii României în spaţiul Shengen. Asta fiind ca şi cum Ministrul de Externe ar da un interviu în care-ar face referiri la distanţa de plantare a porumbului în marile plantaţii. Da’ asta mai treacă-meargă, putem admite la urma urmelor că doamna-n cauză n-a dormit noaptea precedentă, venind la interviu direct de la o beţie mare! Da’ în declaraţia următoare nu mai e vorba de bătut câmpii, e imbecilitate în stare pură 100%. Când guriţa ei spune: … după lupta politică teribilă din iulie şi august. Am putut cere oprirea unui fel de puci parlamentar. Păi duduia nu ştie nici ce-i acela un „puci”, da’ n-are idee nici un parlament cu ce se ocupă!! Cum s-a cocoţat duduia în funcţia de comisar european? Păi cred că la fel cum a ajuns Eba parlamentar european!
Da, da’ ea are doctoratu’ la Sorbona dom-le.

Venind tare din urmă, să prindă trenu’, hop şi un românaş.
E licenţiat al Facultăţii de filologie (Anglistică!!!!) la Cluj, la Babeş-Bolyai (1999), da’n fix acelaşi timp şi la Universitatea Paris IV-Sorbonne (1998) şi n-o să credeţi frecventa şi cursurile la Ecole Normale Supérieure (Paris) (1997-2000), iar ca cireaşă pe tort, ia şi masteratul în studii medievale la Universitatea Paris IV-Sorbonne (1999) și doctoratul în studii medievale („summa cum laude”) la aceeași universitate. Oricine vede cât de tare e băiatu’ ăsta. De altfel o şi dovedeşte şi la capitolul tâmpenii unde e parcă şi mai tare decât Barroso şi Reding.
Vă spun cine e după ce vedem despre ce ne vorbeşte domnu-n cauză. Iată cugetarea: Domnul Nistor nu are niciun studiu trimis la ISI, în timp ce eu am de şase ori mai multe.
Păi domnu’ Papahagi (că despre el e vorba), matale depăşeşti prostia celorlalţi, care ş-aşa-i esenţă pură, da-n plus stăpâneşti şi o logică monstruoasă, că ş-un analfabet conştientizează că de şase ori nimic tot nimic face! Sau să fie gura păcătosului, care adevăr grăieşte?
+
Sper că e clar, ceea ce trebuia demonstrat s-a demonstrat, înaltele şcoli europene sunt asemenea şcolii româneşti, adică produc tâmpiţi! Se mai observă că rivalizează, în acelaşi timp, cu celebrele fabrici de diplome româneşti. Dar deh, nu pot să închei înainte de a o cita din nou pe duduia Reding: Tinerele democraţii din Est trebuie să realizeze în scurt timp ceea ce vechile democraţii au îndeplinit în câteva decenii. Duduia se referă la tâmpenie?