Traian:
Ehe, aşa e, cine-ar mai accepta să intre şi la pârnaie pentru fra’su’. Că la urma urmelor e şi vorba aia: frate, frate, da’ brânza… Ei bine, acu’ şi el. A profitat destul aşa că te cred şi eu că-i convine. O să stea şi el acolo 30 de zile la odihnă, că doară au băieţii grijă să nu-i lipsească nimic. Şi la urma urmelor, dacă nu reuşesc să-i prostesc pe ăştia să-i dea drumu’, o să stea şi el ceva ani, nu mulţi că n-a ciordit de la stat. Mai naşpa o să fie pentru mine, că văz că a ciripit Mondialu’ că-n rahat, sunt până la gât şi Livia da’ şi Codruţa. Şi dacă Doamne fereşte, intră şi ele în scandalu’ ăsta, cine mai scapă turma… la iarnă şi mai apoi? Aşa că măi Mirceo, o fi bine să negi toate acuzaţiile, că doar ştiu şi eu că asta-i regula pentru borfaşu’ prins cu mâna-n buzunaru’ prostului, da’ poate-ar fi mai bine să accepţi şi tu să stai acolo f’o 2-3 ani, să vedem, poate opresc scandalu’ înainte de-a fi prea groasă! Şi hai, că ne-am făcut oameni, ce să mai…, neam de neamu’ nostru nu s-au ajuns ca noi. Şi abia aş avea şi io ocazia să le zic la fraieri: Bă, vedeţi, dacă era Năstase în locu’ meu, putea cineva să-ndrăznească să-l aresteze pe fra’su? Nu putea. Sigur că nu putea, că ăla n-are fraţi, da’ oriş’cât, aşa că eu sunt preşedinte, uite că s-a putut, ca să vadă orş’cine ce independentă-i justiţia cu mine preşedinte. Ş-acu’ să demisionez, să vină Ponta? Ei, na! N-o să vadă ei asta. Decât dacă… Ptiu! Piei drace! Cum dacă ce? Păi dacă mi-o „sugera” Merkel s-o fac, nu văz cum aş putea s-o cotesc. Nu mai vorbesc de prietenu’ meu, Joe… Cum care Joe? Joe Biden. Dacă m-o lăsa să-nţeleg că ar fi mai bine să eliberez ringu’… ehe! Ptiu, ptiu, ptiu! Dă-le Doamne ambiţie şi lor! Ce dracu’, doar n-o să mă lase chiar acu’ cu curu-n baltă! Aşa că Mircică, vedem noi cum o scoatem la vopsea, acu’ tre’ neapărat să fii băiat bun şi să faci ce-ţi zic io. Nu zic că nu s-ar putea să mai fac şi alte gafe, cum a fost aia cu şantaju’! Da’ gândeşte-te şi tu: să le fi dat la baragladine banu’ înapoi? Să-mi ies din mână? Nu se făcea. Cine ştie ce e-n sufletu’ meu! Auzi, cică m-am făcut că lăcrimez, când io mă gândeam la mine! Și credeți că mai există-n lumea asta frate ca al meu?
Mircea:
Hai, dom-le, c-aşa-i! Păi cine mai are, dom-le, frate preşedinte? Care Gică băi? Lasă-mă băi, că ăla-i preşedinte de bloc, nu ca Traian al meu, Preşedinte de ţară! Ş-acu’ ce să fac, tre’ să fim uniţi, chiar dac-oi face şi ceva pârnaie, important e să nu facă el, c-atunci nu mai ies d-aci. Noroc că nu-s ca pârliţii ăştia din jur, am de toate, pot să o duc bine ş-aci, că am cu ce. Bine, bine! Am eu cu ce, da’ doar n-oi fi ciordit atâta ca să am ce cheltui în puşcărie, aşa că bre, frati’miu, vezi ce faci, nu ca lu’ Mondialu şi lu’ Băsică. În rest lasă c-o scoţi tu la vopsea, că doar n-au mulţi spor în faţa ta, important e să nu ne priponească ăştia. Off, ce obosit sunt. M-aş culca să trag şi eu un somn, da’ văz că ăştia n-au de gând să stingă lumina! Off! Nu există-n lumea asta frate ca al meu! Off!