Nu se ezistă (2)!

Aflu de la un jurnal de actualităţi (Chiar pe TVR1) că Emma Harriet Nicholson, Baronesa de Winterbourne, venită în România, a întreprins o vizită la penitenciarul Jilava, pentru a-l vedea pe dl Adrian Năstase, petrecându-şi o oră purtând un dialog, la… vorbitor. Nu s-au dat detalii asupra eventualelor alte destinaţii, dar s-ar părea că baronesa nu va vizita şi Cotroceniul! O mai ţineţi minte pe… fostul raportor al UE pentru România? Actualul raportor, românaşu’ Pierre Moscovici, mai aşteaptă să vadă cum e mersu’!

Baronesa n-a plecat cu mâna goală ci cu un teanc din cărţile publicate de dl Năstase din puşcărie, despre care procurorii spun că n-ar fi lucrări ştiinţifice. Păzea!

Publicitate

Nu se ezistă!

Place, nu place, acesta-i adevărul.
Din seria isterică, cea cu carnea de cal, aflăm că Regina Angliei, la cursele de la Aston (Aston Hippodrome), a mâncat şi ea carne de cal, că doar îi place mult Lasagna! Ce mai, dom-le, n-are nimeni scăpare… câteva mârţoage au umplut Ioropa!

Pentru el n-a mai rămas. Timp

S-a petrecut. Acum am aflat. A fost şi pe aici şi prin alte părţi. Blogger şi el, internaut cu state vechi. Nu ne-am înţeles noi totdeauna, ba a fost o vreme când ne ciondăneam. Acum nu mai contează. Oricum, era un om cu convingeri.
A semnat ultimul post, pe blogul său, pe data de 10 februarie. De atunci a fost tăcere. Nu foarte lungă, nu prevestitoare de petreceri definitive. Bibliotecaru a fost un nume foarte cunoscut pe net. Dar şi omul, Gheorghe Florescu, se simţea bine-n pielea lui.
Dar nici asta nu mai contează. Atât omul cât şi bloggerul nu mai sunt printre noi.

Dumnezeu să-l odihnească!

Bey, Tokes, te pui tu cu Maradona?

Scandal. Prin multe locuri în care unguraşii au protestat cu afişarea steagului „secuiesc”, nărozii s-au afişat cu steagu’ Argentinei!

Dom-le, acu’ urmează să-l schimbe pe Laszlo Tokes cu Maradona. De fapt popularitatea lu’ Laszlo în secuime nu se compară cu cea a lu’ Maradona, de unde şi „confuzia” cu steagurile!
UPDATE cu „steagu” cică secuiesc, da’ se pare că n-au căzut nici ei de acord cum tre’ s-arate!

Cum e când scapi de dracu, da’ rămâi cu ta’su

Ş-au fost alegerile ş-am scăpat de PDL, rămas ca o amintire despre un coşmar, da’ încă bine înfipt în Parlamentul European. Guvernul Ponta, cu o susţinere parlamentară cam fără precedent, încearcă să mişte altfel decât înainte de alegeri, da’ fără prea mare succes. Că dac-a scăpat de dracu, de PDL adică, a rămas cu ta’su, tartorele de la Cotroceni. După o scurtă perioadă de linişte, când mulţi ziceau că gata, Băse trebuie să stea-n banca lui, să-şi vază de terminarea mandatului, după ce toţi fraierii (care-or fi ăia?) cădeau în plasa „pactului de coabitare” sau cum mama dracului îi mai zice, crezând că sigur, ăsta-i semn că de-acu’ Băse o să fie altfel… Chestia e că lupu-şi schimbă păru’, da’ năravu’, ba! Dacă mai era nevoie de vreun argument în susţinerea convingerii că tartoru’ Băsescu nu e cel cu care un om normal să facă înţelegeri, uite că ocazia s-a ivit. Demonstraţia de la referendum, când s-a pişat în capul a 8,5 milioane de români şi când a fost reînscăunat de către Comisia Europeană în frunte cu Angela Merkel a fost o repetiţie generală ce ar fi trebuit să ne deschidă ochii asupra a ceea ce urma să se întâmple. Mai ales că naivul Ponta s-a dus la Bruxelles de unde s-a întors cu indicaţii preţioase date de Barroso, despre ce şi cum trebuie să facă, despre ce are şi ce n-are voie să facă. Nu s-a observat prea bine atunci că Ponta a făcut atunci tot ce ar fi făcut şi Boc sau Unguent, adică a-ndeplinit ordinele lui Băsescu, ba a şi raportat de executare.
Mai nou, cu raportu’ MCV, acu’ după alegeri i se trasează noi sarcini lui Ponta, de către aceeaşi Comisie Europeană, aflată exact gând la gând cu bucurie, pe linia dorinţelor lui Băsescu.
Morala: Băsescu încearcă să ne demonstreze, şi până acum a reuşit, că şi fără guvern obedient, tot el face cărţile. Folosindu-se de autoritatea Consiliului Europei, adică a PPE, unde se vede treaba că are credit nelimitat, pentru a impune unui guvern, altfel situat pe poziţii adverse, să urmeze linia impusă de el. Tot cu ajutorul CE, în dispreţul oricărei legi (ce Constituţie, care Constituţie) păstrează încă un control absolut asupra CSM, a DNA şi asupra Parchetului General, precum şi a serviciilor. A reuşit să transforme guvernul într-un breloc pe care-l învârte demonstrativ între degete. Şi mai sunt mulţi naivi care pot afirma că toţi comisarii UE, în frunte cu Barroso şi cu tartoriţa Merkel sunt minţiţi de Băsescu şi Monica Macovei. Aiurea! Ăştia toţi asta vor: Minte-mă frumos!
Mă rog, asta e până acum, când pisica e-n curtea guvernului. Azi Ponta mai poate dovedi că s-a trezit şi că realizează că nu e pe calea cea bună, că a face uz de prerogativele sale nu-nseamnă că e anti-UE, cum îi susură-n urechi tata-lu-dracu! Azi se duce la Bruxelles, la ora asta cred că e-n avion, în drum spre întâlnirea cu Barroso. Să vedem ce va face! Va cere iarăşi să i se facă programul sau îi va zice: Coane, ajunge cât v-aţi făcut de cap, în România io sunt jupânu’! Voi cine dracu’ vă credeţi?
PS – Nu întâmplător aceasta-i şi dorinţa celor ce au votat mai întâi la referendum, să plece Băsescu şi apoi la alegeri conferirea majorităţii zdrobitoare USL-ului. Va mai încerca Primul-ministru să se sustragă încă odată respectării acestei dorinţe? Dacă nici acum nu înţelege că singura lui şansă, şi nu numai a lui, şansa USL-ului, este să scape de Băsescu, de orice înţelegere cu acesta, nu-i rămâne decât să fie un fidel executant al ordinelor acestuia, fie că le primeşte de la Cotroceni, fie de la Bruxelles. Că altfel, dacă n-a-nţeles că Raportul MCV a fost scris la Cotroceni, FRAIER scrie pe fruntea lui. La Bruxelles a fost numai avizat!
+++
Asta-i dom’ Victor: ai scăpat de dracu’ ş-ai rămas cu ta’su! Ţi-ar cam trebui turbinka lu’ Ivan.

În rând cu lumea

Primesc prin e-mail, ieri, următorul mesaj:

UNESCO OPENS FREE DIGITAL LIBRARY

This is a gift!!!! You can check documents, pictures, maps completely free. Check the history of your country, continent!!!

SHARE THIS SITE:

http://www.wdl.org/

Dom-le, bucurie mare, e într-adevăr un cadou!
Hai repede să văd şi eu ce pot găsi acolo despre România, dând curs îndemnului „check the histori of your country…”. După ce mă dumiresc cum să umblu pe site şi cum să caut, găsesc cam greu România şi văz că mi se oferă 5 (cinci) ITEM-uri. Ia uitaţi acilea:

Luându-le pe rând putem observa că 3 din 5 nu au legătură cu România decât aşa, când tragi de hartă, dinspre nord spre sud şi vrei să-i doară pe români de durerea ta.
1.
Vedem că-n Engleză chiar pare a avea legătură cu România, da-n franceză, limba în care-i scrisă cartea, ne lămurim că e vorba de o călătorie prin Rusia Meridională şi Crimeea, venind din Ungaria, Valahia şi Moldova, adică de unde pleacă autorul în voiajul prin Rusia.
2.
Coperta lucrării nici nu are titlu, ne arată provenienţa sa, Comisia Europeană a Dunării. Lucrare de muzeu, la care să te uiţi şi să te minunezi.
3.
Cine e huţulii şi ce vrea ei? Păi o populaţie din familia rutenilor, localizaţi în Ucraina, Polonia şi, se putea, România. Da’ subţire. De fapt şi poza, singura prezentare a huţulilor în afara unui text în engleză, cu care n-o să mai ocup spaţiul.
4.
Titlul mă scuteşte de orice explicaţie suplimentară. Tot despre ruteni, despre care ni se spune că trăiesc şi-n România, din moment ce sunt trăitori ai Rusiei subcarpatice, Ucrainei, Poloniei şi Slovaciei. Evident, cartea a fost publicată-n limba Rusă.
5.
În fine, o lucrare a unui român, prezentat însă mai puţin ca Domnitor al Moldovei, cât ca un contemporan al lui Petru cel Mare şi refugiat în Rusia în urma bătăliei de la Stănileşti. Este o ediţie bilingvă despre care ni se spune: „The book is printed using the Greek alphabet.” Chiar aşa? Acu’ s-o lăsăm cum a căzut, că de fapt, pentru textul în română Dimitrie Cantemir a folosit alfabetul „Cirilic” (Slavon), folosit în Moldova anului 1697, dar şi mai târziu, hăt, de ne vorbeşte despre el şi Ionică de la Humuleşti. Da’ ce să-i faci, acolo, la UNESCO, au alte preocupări.
Pentru Comparaţie am făcut un Click şi pe secţiunea dedicată statului Congo şi uitaţi ce-am găsit:

Ei, vedeţi, pentru Congo nu sunt decât 4 „item”-uri pe site-ul în cauză. Este adevărat, sunt convins că ei n-au un Ambasador pe lângă UNESCO, cum avem noi în persoana domnului Nicolae Manolescu http://www.mae.ro/romanian-missions/3254 , trăitor deci la Paris, fără griji, fără necazuri, că e ştiut lucru, câinii latră şi ursu…!
Oricum, am intrat şi noi în rând cu lumea, vedem noi cum facem mai departe.