Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!


Ne-am cam săturat de matrapazlâcurile lui Mircea al lu’ Băsescu. Familia Anghel stă la mititica pentru „şantaj”, în timp ce Mirciulică, pentru trafic de influenţă, le/ne dă cu tifla. Ce şantaj? Păi doar ce-i zise Isaura (nume predestinat) că dacă nu le dă banii înapoi (ceva sute de mii de euroi), merge cu jalba-n proţap la DNA, că ăştia se şi puseră-n mişcare şi îi legă pe toţi pentru şantaj. Că cică dacă unu’mi pune cuţitu’ la gât şi eu ţip să vină poliţia, cică l-am şantajat. Se potriveşte? Nu, da’ la Mirciulică a venit mănuşă!
Da’ ia de acilea altă speţă: Mariana Rarinca. Cum mama dracului şi-a permis prăpădita asta să-i ceară datoria ditamai şefe a ICCJ, Livia Stanciu. Auzi, cică s-o „dea în vileag”? Adicătelea s-o acuze pe la procuratură, poate la DNA.
ŞANTAAAAAAAJ! strigă ca din gură de şarpe Livia Stanciu, şi, din poziţia ei, cum spune neamţu’ „piece of cake” s-o facă pe toantă cu un 3 ani cu suspendare şi 60 zile muncă-n folosu’ comunităţii. Că ulterior o instanţă a infirmat verdictul, e altă poveste, de altfel şi ăia alţi proşti, şi-au luat şi ei partea, c-acu’s cercetaţi de Inspecţia Judiciară. Treaba a rămas ca-n gară.
Ei, da’ noroc că la noi nu funcţionează instituţia precedentului, că altfel, cum de şi-ar permite ditamai Şefu’ din BNR, unu’ Nicolae Cinteză, să ameninţe cu DNA-u’ chiar procesul legiferării, ditamai Parlamentu’?
Sunt sigur că vrednica Codruţa, cum care Codruţa, Codruţa Kovesi, baschetbalista, ajunsă cea mai tare femeie din România, cine alta decât şefa DNA-ului, se va autosesiza şi va începe cercetarea penală pentru infracţiunea de ŞANTAJ, lui Nicolae Cinteză. Păi parcă rămăsese stabilit, că ameninţarea cu darea-n vileag la DNA e infracţiune, cea de şantaj, şi pentru asta se poate face puşcărie!
Păi cum? Dacă mie-mi pune unu’ cuţitu’ la gât şi eu strig: POLIŢIA! sunt pasibil de-a fi acuzat de şantaj, iar ăsta, ditamai barosanu’, să-mi ia casa şi nici usturoi n-a mâncat şi nici gura nu-i miroase? Mă, să-l…

Nu ezixtă-n lumea asta frate ca al meu…


Traian:
Ehe, aşa e, cine-ar mai accepta să intre şi la pârnaie pentru fra’su’. Că la urma urmelor e şi vorba aia: frate, frate, da’ brânza… Ei bine, acu’ şi el. A profitat destul aşa că te cred şi eu că-i convine. O să stea şi el acolo 30 de zile la odihnă, că doară au băieţii grijă să nu-i lipsească nimic. Şi la urma urmelor, dacă nu reuşesc să-i prostesc pe ăştia să-i dea drumu’, o să stea şi el ceva ani, nu mulţi că n-a ciordit de la stat. Mai naşpa o să fie pentru mine, că văz că a ciripit Mondialu’ că-n rahat, sunt până la gât şi Livia da’ şi Codruţa. Şi dacă Doamne fereşte, intră şi ele în scandalu’ ăsta, cine mai scapă turma… la iarnă şi mai apoi? Aşa că măi Mirceo, o fi bine să negi toate acuzaţiile, că doar ştiu şi eu că asta-i regula pentru borfaşu’ prins cu mâna-n buzunaru’ prostului, da’ poate-ar fi mai bine să accepţi şi tu să stai acolo f’o 2-3 ani, să vedem, poate opresc scandalu’ înainte de-a fi prea groasă! Şi hai, că ne-am făcut oameni, ce să mai…, neam de neamu’ nostru nu s-au ajuns ca noi. Şi abia aş avea şi io ocazia să le zic la fraieri: Bă, vedeţi, dacă era Năstase în locu’ meu, putea cineva să-ndrăznească să-l aresteze pe fra’su? Nu putea. Sigur că nu putea, că ăla n-are fraţi, da’ oriş’cât, aşa că eu sunt preşedinte, uite că s-a putut, ca să vadă orş’cine ce independentă-i justiţia cu mine preşedinte. Ş-acu’ să demisionez, să vină Ponta? Ei, na! N-o să vadă ei asta. Decât dacă… Ptiu! Piei drace! Cum dacă ce? Păi dacă mi-o „sugera” Merkel s-o fac, nu văz cum aş putea s-o cotesc. Nu mai vorbesc de prietenu’ meu, Joe… Cum care Joe? Joe Biden. Dacă m-o lăsa să-nţeleg că ar fi mai bine să eliberez ringu’… ehe! Ptiu, ptiu, ptiu! Dă-le Doamne ambiţie şi lor! Ce dracu’, doar n-o să mă lase chiar acu’ cu curu-n baltă! Aşa că Mircică, vedem noi cum o scoatem la vopsea, acu’ tre’ neapărat să fii băiat bun şi să faci ce-ţi zic io. Nu zic că nu s-ar putea să mai fac şi alte gafe, cum a fost aia cu şantaju’! Da’ gândeşte-te şi tu: să le fi dat la baragladine banu’ înapoi? Să-mi ies din mână? Nu se făcea. Cine ştie ce e-n sufletu’ meu! Auzi, cică m-am făcut că lăcrimez, când io mă gândeam la mine! Și credeți că mai există-n lumea asta frate ca al meu?

Mircea:
Hai, dom-le, c-aşa-i! Păi cine mai are, dom-le, frate preşedinte? Care Gică băi? Lasă-mă băi, că ăla-i preşedinte de bloc, nu ca Traian al meu, Preşedinte de ţară! Ş-acu’ ce să fac, tre’ să fim uniţi, chiar dac-oi face şi ceva pârnaie, important e să nu facă el, c-atunci nu mai ies d-aci. Noroc că nu-s ca pârliţii ăştia din jur, am de toate, pot să o duc bine ş-aci, că am cu ce. Bine, bine! Am eu cu ce, da’ doar n-oi fi ciordit atâta ca să am ce cheltui în puşcărie, aşa că bre, frati’miu, vezi ce faci, nu ca lu’ Mondialu şi lu’ Băsică. În rest lasă c-o scoţi tu la vopsea, că doar n-au mulţi spor în faţa ta, important e să nu ne priponească ăştia. Off, ce obosit sunt. M-aş culca să trag şi eu un somn, da’ văz că ăştia n-au de gând să stingă lumina! Off! Nu există-n lumea asta frate ca al meu! Off!

Semne bune anul are…


Până mai acu’ ceva vreme era mare cerere de venire a procurorilor de la parchete la DNA. Vorba ceea, pe lângă salariul dublu, alta e viaţa când eşti în atenţia naşului, atunci când îl ai în suflet, şi te poţi remarca pe lângă f’un dosar, ceva.
Ciudăţenia pare a fi aceea că procurorii DNA au cam început să ceară să fie transferaţi la loc, la parchetele de la care au venit la DNA, şi asta în condiţiile în care pierd jumătate din salariu. Ce să fie, ce să fie? Cumva ceva dosare la care n-ar mai consimţi să devină părtaşi, c-ar fi mirosit că-i groasă? Cică în luna martie 13 procurori au părăsit DNA-ul pentru a se întoarce la parchete, provocând astfel o lipsă acută de personal la DNA.
E un semn, de bine zic eu! http://www.dcnews.ro/procurorii-parasesc-dna-tot-mai-mul-i-cer-sa-se-intoarca-la-parchete_440251.html

… Roşia Salvăm!


Aseară, făcându-mi plimbarea zilnică în compania lui Max, am asistat la evenimentul „monden” care-a fost demonstraţia bucureştenilor împotriva exploatării de la Roşia Montană. În zgomot de tobe, trompete şi fluiere, care mai de care mai de-a valma şi scandări din care nu se prea înţelegea decât ce-am pus în titlu, deşi nu bag mâna-n foc, un număr mare de bucureşteni, încolonaţi, treceau la pas prin intersecţia Gh.Şincai, Bd. Tineretului-Bd. D. Cantemir către Piaţa Unirii. Nu ştiu câtă vreme să fi trecut coloana, dar dinspre Timpuri Noi se strânseseră 2 tramvaie în staţie, ceea ce-nseamnă un timp, dacă cineva cunoaşte intervalul de circulaţie de duminică seara. Oricum, numărul demonstranţilor nu mi s-a părut aşa relevant, altceva atrăgea atenţia. Pe mine m-au pus pe gânduri 3 lucruri:
1. Bucureştenii participanţi erau numai tineri, dar nu tineri la 30 de ani, ăia ar fi fost unchiaşi! Nu, domnule, tineri din cei pe care omu’ de 30-40, îi numeşte „puşti”.
2. Trecerea coloanei era monitorizată de nişte „părinţi”, de pe margine, care la terminare au părăsit „teatrul” în Taxi-uri.
3. Organizarea foarte bună. S-a spus la TV că au participat cca 10.000 de oameni, că demonstraţia a început la orele 17:00 la Universitate, după care demonstranţii au mărşăluit spre Piaţa Unirii, Calea Văcăreşti, Tineretului, Dimitrie Cantemir, Piaţa Unirii şi iar Universitate. Păi chestia asta nu putea fi spontană, acolo nu erau nişte oameni care s-au strâns de capul lor, că le-a venit lor să protesteze duminică seara. Acea coloană era musai „ghidonată”, condusă, iar dacă mai sunt organizatori de pe vremuri, ai demonstraţiilor oamenilor muncii, ei bine, ei ştiu cum se face lucrul ăsta. Îmbucurător este că, iată, nu a dispărut cu totul o meserie. Trist este faptul că, dacă cineva vrea să invoce această demonstraţie pentru susţinerea unor poziţii, ar trebui întrebat mai întâi: Cât v-a costat?

Nu se poate să nu remarci


O scrisoare a unei românce de etnie maghiară, adresată unui site unguresc. Textul are o mare răspândire pe mail, fără însă a i se conferi o publicitate prea mare oficială. Constituie o faţetă a realităţii, o luare de poziţie care ne mângâie orgoliile. Sigur, e vorba de o părere. Nimeni nu poate şti cât de mult este îmbrăţişată ea de către coetnicii doamnei, pentru asta ar fi interesant de tradus comentariile. Din păcate, limba „europeană” este absolut incomprehensibilă altcuiva decât celor ce-o vorbesc. Voi fi recunoscător oricui îmi va oferi o traducere a comentariilor reprezentative. Adresa unde este publicat textul original este site-ul maghiar gyakorkerdesek.hu, iar traducerea textului ar fi aceasta:

Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României

Îmi pare rău, dar oricine care crede că maghiarii din Transilvania au de gând să voteze în masă la alegerile din Ungaria greşeşte profund. Respingem MASIV modul de gândire din Ungaria şi ne bucurăm că ardelenii revin MASIV in România.
Ne-am săturat de certurile permanente, de defăimarea românilor, de lipsa de suflet, de aderarea maladivă la anumite reguli, de deşertificarea relaţiilor umane, de lipsa totală a creştinismului. De toate acestea NU avem nevoie în Ardeal. Şi nu vrem să fim în conflict nici cu românii.
Până acum, necunoscând situaţia de la voi, din Ungaria, ne gândeam „uite, ce am pierdut, Ungaria este raiul pe pământ, etc.”. Dar acum, după ce am aflat ce se întâmplă la voi, am început să fim fericiţi că Ardealul aparţine României, fiindcă altfel aţi fi făcut şi aici ce aţi făcut în ţara voastră, unde este considerat ungur numai cel care îi urăşte pe ceilalţi, care îi detestă pe ţigani şi pe evrei.
Păi, cu aşa ceva noi NU avem nimic în comun. Unei asemenea mentalităţi noi îi punem stavilă la graniţa de vest a României. Daca aţi fi trăit şi în România, ţară pe care sunteţi în stare să o dispreţuiţi atât de mult, după mine ar trebui să vă fie ruşine. Desigur, onoare puţinelor excepţii…
Eu sunt unguroaică, chiar dacă vă surprinde. Cunoscuţii tăi din Partium merg în Ungaria doar ca vizitatori, dar nu trăiesc acolo. Eu am trăit. Patru ani acolo şi 37 de ani în România. Sunt unguroaică, dar pentru mine ungurimea din ţara-mamă este complet străină.
Vă spun vouă ce este ungurimea, sau cel puţin cea văzută din Borsod. Urlete la concertele Kárpátia şi răgete de beţivi, moarte jidanilor împuţiţi. Încrederea în teoriile conspiraţioniste şi convingerea că tot ce există mai important în lume a fost inventat de unguri. Ponegrirea altor popoare, de la francezi la români şi de la ruşi la negri. Ridiculizarea ţiganilor, în glumă dar şi în serios. Afirmaţia că limba maghiară este divină. Credinţa în tot felul de tâmpenii, ca aceea că evreii vor o patrie nouă în Ungaria pentru proviziile ei de apă (notez că judeţele Békés şi Hajdú importă apă din România pentru că apa de acolo este nepotabilă).
Adică, vorbim aceeaşi limbă dar nu suntem aceeaşi naţiune. Între noi sunt deosebiri atât de mari încât, după euforia începutului, ungurul din Ardeal priveşte cu groază în jurul său, încă tremurând din cauza şocului cultural, înjosirilor şi gândurilor neabordabile. Dumnezeule, unde am ajuns…
Atunci când stăm de vorbă cu voi, la început totul pare în ordine, dar după aceea începeţi să spuneţi nişte lucruri incredibile. În clipa aceea, ne dăm seama că ne-am înşelat amarnic şi că noi nu putem gândi la fel ca voi.
Societatea maghiară este în declin. În degradare accentuată. Oamenii nu se mai căsătoresc, nu fac copii. Deşi ei nu recunosc asta, dar totuşi aşa trăiesc. Mişcarea „Jobbik” (partid politic radical naţionalist, al 3-lea din Ungaria, considerat de unii ca fascist, rasist, antisemit – n.n.) devine tot mai popular tocmai fiindcă declară nişte ”adevăruri” pe care oamenii nu le spun, dar le gândesc. Lumea este plină acolo de organizaţii paramilitare, portaluri fasciste, care îi intoxică în masă pe oameni. Este exact ceea ce nouă nu ne trebuie. Asta nu e adevărata lume maghiară, ci înfumurarea arogantă a unei populaţii în scădere. Dacă acest proces nu încetează, Ungaria se va auto-falimenta. Un popor care nu este în stare să-şi recunoască greşelile şi în permanenţă îi arată cu degetul pe ceilalţi, îşi pierde posibilitatea de vindecare.
Vindecarea începe cu pocăinţă, nu cu aroganţă. Ardealul nu va urma această cale.

Discuţiile se pare că sunt foarte animate, sunt 4 pagini de comentarii.

O altă ştire. Românul Iosif Bara, reţinut la o secţie de poliţie din Ungaria, la Izsak, a fost bătut bestial de către doi poliţişti unguri până a murit. Era un etnic maghiar din Satu Mare, care în mod sigur n-a apucat să comenteze scrisoarea doamnei. Pot bănui că, măcar postum, ar fi fost întru totul de acord cu ea. Regretabil că doamna nu şi-a declinat şi identitatea. Probabil i-a fost teamă de o oarecare retorsiune de genul celei căreia i-a căzut victimă Iosif Bara.

Ne paşte alt scandal


După nişte analize aprofundate, realizate de organismele comunitare competente, se pare că România a încălcat iarăşi, a nu se ştie câta oară, normativele Europene ce reglementează transparenţa privind identitatea animalelor sacrificate şi comercializate sub formă de carne ambalată etichetată abuziv.
S-au găsit astfel, după cum relatează surse foarte înfuriate de la Bruxelles, pe piaţa europeană, probe care certifică existenţa unor preambalate de pescărie, mai precis peşte de apă dulce, şi mai precis specia caras, conţinând de fapt carne de porc.
Contactat de urgenţă, ministrul român al agriculturii, dl. Daniel Constantin, ne-a lămurit că nici nu poate fi vorba despre carne de porc. Clienţii au fost uimiţi de fapt de prezentarea, pentru prima oară, a noii specii rezultate din încrucişarea altor două, obţinută prin fecundarea icrelor de caras (Carassius Auratus Gibelio) cu lapţi obţinuţi de la Porcul Domestic (Sus scrofa domestica). Noua specie, foarte apreciată, va putea fi deci întâlnită frecvent de acum încolo, neexistând niciun motiv de alarmare a consumatorilor.
ScandalCaras

Începutul, ca începutul…


Scriam entuziast despre începutul acţiunii de demitere a lui Băsescu, impusă de imposibilitatea de a guverna în condiţiile în care, la fiecare pas, acesta băga băţul între spiţele roţilor.
Părea că totul e pregătit cum trebuie, pas cu pas şi că programul va fi urmat riguros, pas cu pas.
Toate păreau a merge cum a fost prevăzut în plan dar, iată că nu fusese prevăzut totul, anume nu se gândise nimeni că Băsescu nu va ceda cu niciun chip şi că nu se va da înapoi de la nimic din ceea ce i-ar fi putut oferi o cât de mică şansă de a întoarce lucrurile în favoarea sa. Nimeni nu s-a gădint că acesta va apela chiar la soluţia apelării la plângerea la Înalta Poartă, de o manieră ce-l situează clar în război cu proprii cetăţeni.
Surprinşi în această fază de virulenţa reacţiei liderilor PP din cadrul UE, în susţinerea unuia de-al lor, cu orice preţ, liderii USL au reacţionat ezitant, dovedind lipsă de fermitate şi cedând inadmisibil în faţa presiunilor acestora. În deplasarea la Bruxelles, Victor Ponta, departe de a se comporta asemeni unui prim-ministru al unei ţări membre cu drepturi depline în UE, având în spate girul unui parlament naţional cât se poate de legitim şi recentul vot al populaţiei la abia încheiatele alegeri locale, ne-a părut a se comporta mai degrabă asemenea unui şcolar speriat de năzbâtia pe care-o făcuse, aflat în faţa dirigintelui Baroso care i-a administrat corecţia cu linia la palmă! A acceptat toate condiţiile absurde impuse de acesta, semnându-şi astfel sfârşitul prematur pe scena politică a României.
Lăsând la o parte faptul că mai mult ca sigur Baroso a rămas surprins de primul său succes, văzând că merge, i-a mai administrat lui Ponta şi programul în celebrele 21 de puncte, conţinând tot ce trebuie, ce are şi ce n-are voie să facă guvernul României. Dar asta n-a fost nimica. României, de-a lungul vremurilor, i-au mai fost cerute multe lucruri, dar niciodată acestea nu au fost executate mai ruşinos, mai fără crâcnire de vreun decident aflat la putere în momentul decisiv.
Sigur, putem spune multe despre împrejurări, despre alea, alea. Probabil că în locul unde se află acum, celebrul António de Oliveira Salazar se simte umilit de urmaşul său, măruntul Baroso, care dictează unei naţiuni de două ori mai mari decât cea pe care-o stăpânise el, cu mână de fier.
Sigur, putem spune şi că Băsescu, cu toată camarila lui a procedat într-un mod de-a dreptul trădător.
Ce nu putem însă spune, cu siguranţă, este că primul ministru al României a acţionat cu demnitatea şi înţelepciunea ce i se cer.
+++
A urmat referendumul în care guvernanţii au primit sprijinul pe care contau din partea populaţiei şi apoi incredibil de penibilele decizii ale CCR, ascultând ordinele la Băsescu! Fără niciun precedent, pe întreaga planetă, o „instanţă supremă”, după ce ia o decizie în plen, stabileşte un termen, 12 septembrie, revine cu erate în ceea ce priveşte hotărârea iniţială, cu scurtarea repetată a termenelor, prima din 12 septembrie la 31 august, a doua din 31 august la 21 august. Evident CCR, în actuala componenţă, va rămâne în istorie ca un sumum de români ce-şi fac naţia de ruşine şi dau cinstea pe ruşine. Care-o fi preţul plătit pentru marfa asta murdară?
Dar asta nu-i totul, după ce toate exit-poll-urile efectuate pe 29 iulie confirmă rezultatele oficiale, Famiglia Băsistă se trezeşte să conteste cifra de 7,4 milioane ce au votat împotriva sa şi, tot fără precedent, lansează o serie de anchete prin parchetul general şi DNA, într-un număr mare de localităţi dintr-un alt număr de judeţe, cu ordinul de a dovedi existenţa unui furt electoral de mari proporţii, astfel ca să-ntoarcă rezultatul votului!!! Probabil că Procurorul general Kovesi se gândeşte la vreo 2.500.000 de procese în care instanţele să pronunţe sentinţe prevăzute pentru infracţiuni electorale!!!
Şi toate ca toate, dar soseşte în viteză „emisaru'” Philip Gordon ca să ne spună să ne băgăm minţile-n cap, că Jandarmu’ Mondial îl vrea pe Băse-n funcţie şi că noi n-avem decât să ne jucăm de-a votu’, da’ democraţia nu-i de nasu’ nostru! Ne spune clar că el, excelenţa sa, Măria Sa Serenissimă, vrea ca chestia să fie rezolvată rapid şi nu oricum, ci cum zice el. Ne mai spune că e cu totul de acord cu alea 11 puncte ale lu’ Baroso, aşa că ce atâta discuţie, să scurtăm boala. Şi CCR s-a executat, a emis noul termen, acela de 21 august.
Acum probabil că orice cocoşeală ar fi inutilă din partea lui Victor Ponta, fiecare lucru trebuie făcut la timpul său.
Curtea Constituţională a României va face ce-i cere Băsescu la bătaia cu pumnu-n masă a UE şi NATO, dovedind că nu există nimic ce nu poate fi cumpărat din moment ce la ei (cei 9) totul este de vânzare. România a mai trecut prin momente asemănătoare, dar totuşi cele prezente sunt unice! Dacă la Viena s-a hotărât ruperea Ardealului, dacă Molotov-Ribbentropp au hotărât ruperea Basarabiei şi a Bucovinei de nord, Dictatul de la Bruxelles şi Washington de azi hotărăsc desfiinţarea României ca stat, ca naţie, ca tot. De azi înainte România va mai exista doar cu numele, cetăţenii ei pierzând dreptul de-a-şi hotărî prin vot soarta, practic ei devin apatrizi. CCR îşi va îndeplini obligaţia către cumpărător, iar Băsescu se va întoarce, repus în funcţie de Philip Gordon, Baroso şi Merkel. Toate acestea petrecându-se într-o ţară neguvernată, pe timpul Vacanţei Parlamentare, Judecătoreşti etc.
Trăiască Democraţia!!

PS. Pentru cei ce vor să vadă, dovada faptului că Referendumul a fost perfect valabil, chiar în condiţiile cvorumului, că dovada există încă din 10 iulie şi că se afla la Autoritatea Electorală Permanentă, cea care era datoare să o facă cunoscută.


După cum se vede în antet, lista provine de la DEP ABD şi a fost comunicată pe data de 10 iulie 2012 la orele 12:37.

Ce semnifică iniţailele DEP ABD? Simplu: Direcţia Evidenţa Persoanelor Administrarea Bazei de Date.
Dacă se întreabă cineva care sunt cetăţenii înscrişi pe liste fără neposesori de Carte de Identitate, ei bine, aceştia sunt Cetăţenii Români Domiciliaţi în Străinătate, deţinătorii unui paşaport care nu-i nici turistic, nici de serviciu şi nici Diplomatic, aşa-numitul paşaport CRDS.
Documentul poate fi vizualizat astfel: urmaţi linkul http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=cauta&termen=liste+electorale&page=3 ultima poziţie din pagina afişată este aceasta: Numărul alegătorilor înscriși în copiile de pe listele electorale permanente. În dreapta titlului apăsaţi „vizualizare”!

Este posibil ca prezentul text să mai comporte adăugiri sau modificări.

Ceea ce s-a întâmplat în seara asta e deja suspect!


Nemaiîntâmplat la A3, pană de curent la Sinteza Zilei, platoul a rămas pe-ntuneric.
Eveniment epocal, motiv suficient pentru ca „vorbăreţul” Gâdea (ăla care formulează o întrebare în 5 minute, timp în care uită ce vrea de fapt să-ntrebe şi la care răspunsul invitatului este un simplu „da” sau „nu”) să se lamenteze şi să mai şi lanseze semnale de alarmă cum că „mamăă! Să vezi ce ne făcurăăă! Ne tăiară luminaaaa! În ce scop?

Ceea ce s-a întâmplat în seara asta e deja suspect. În această emisiune s-au făcut o serie de dezvăluiri care probabil că au deranjat anumite persoane. O asemenea pană de curent nu s-a mai întâmplat niciodată.

Sigur, cum studioul i-a rămas în beznă, regia de emisie a tot băgat reclamă, după care a improvizat un telejurnal de ora 23:00, în timpul căruia Mihai Gâdea emite o, să-i zicem, ameninţare:

“Cred că instituţiile abilitate ar trebui să dea un răspuns serios, pentru că dacă nu există o cauză serioasă privind întreruperea curentului în această zonă cineva va trebui să dea explicaţii”.

Da’ nu numai atâta, luminându-şi faţa cu ecranul i-padului apare figura spectrală a lui Mihai Gâdea în studioul rămas fără lumină, ceea ce ne-a spus nouă că lumină nu era, da’ curent electric era, că doară camera şi tot lanţul de imagine funcţionau! Da’ şi lanţul de sunet funcţiona, chiar dacă vocea lui Gâdea în jurnal a fost dată prin telefon şi asta s-a văzut chiar de la întreruperea emisiunii, când pe imagine neagră continuau să se audă discuţiile, inclusiv exclamaţiile de surpriză ale celor din platou.
Da-n orice caz, suficiente simptome pentru soacră-mea (când i s-a stins lumina da-i funcţiona aparatu’ de radio) să-l strige pe socru-meu să vadă de siguranţă!
Da’ deh, soacră-mea era (Dumnezeu s-o odihnească) mai tehnică decât Mişu Gâdea, pe care l-a dus capul la comploturi şi sabotaje la Antena la care el, ca director, spune chestii deranjante. Aşa deranjante de se ard siguranţele!
Aia-i bre, Mişule, s-a ars o siguranţă şi tălică în loc să chemi un electrician ai dat alarma-n presă! 😆
Da’ tot rămâne de-o întrebare acolo: Dom-le, în trustu’ ăla Intact, chiar nu s-au găsit bani pentru un electrician? Că dac-ar fi fost, ăla se „autosesiza din oficiu” şi-ţi zicea despre ce e vorba.
Acu’, la întrebarea asta ar fi mai multe răspunsuri:
– o fi unu’ da-i mai nevinovat ca soacră-mea!
– o fi unu’ da-i angajat că-i nepotu’ lu’ cutare!
– o fi unu’ da’ era beat!
– o fi unu’ da lipsea şi p-ormă-i mai bine s-o lăsăm aşa cum a căzut, că dacă n-a fost mai rapid ca Mişu!!