Mult zgomot pentru nimic…


Acum la modă este modificarea fiscală, aia cu trecerea contribuţiei CASS în sarcina salariatului, pentru care se face mult zgomot. „În sarcina” e un fel de a spune, că plata urmează a o face tot angajatorul.
Mult zgomot, se face. Pentru nimic, păi pentru nimic. De fapt guvernul nu urmăreşte decât să oblige angajatorul s-o plătească. Câtă vreme e în sarcina lui poate sări plata, sau o poate amâna pân’ la Sfântu Aşteaptă. Fiind în sarcina salariatului nu mai poate fenta plata contribuţiei, fapta având alt nume, ceva în legătură cu băgatul mâinii în buzunarul angajatului, chestie penală, pe orice parte ai întoarce-o. În rest nu e decât o formalitate, o modificare în evidenţa contabilă, suma reprezentând contribuţia CASS fiind trecută de la o rubrică la alta, salariul brut crescând cu valoarea acesteia.
Spun unii că patronul nu-i obligat să-i mărească salariul brut angajatului cu valoarea contribuţiei. Da, da’ dacă n-o face va scădea salariul net negociat şi se lasă cu gălăgie. Valorile sunt cunoscute, atâta vreme cât marea majoritate a angajaţilor din mediul privat sunt plătiţi, oficial, cu salariul minim pe economie.
Ce câştig are salariatul?
Creşterea salariului brut cu valoarea contribuţiei CASS nu va însemna şi creşterea salariului net, dar nici scăderea lui. Dar valoarea brutului mărită se contabilizează la pensie în sensul creşterii acesteia, deci un câştig. În rest, va câştiga peste tot unde se ţine cont de salariul brut, spre exemplu la bancă, la obţinerea unui credit, dar nu numai. Un alt câştig ar fi acela că în urma unei colectări mai bune, Casa de Asigurără de Sănătate va avea un buget corect, mult mai previzibil, ducând la o creştere a calităţii actului medical, de care vrem nu vrem, mai devreme sau mai târziu, toţi avem nevoie.
De aici rezultă că tot zgomotul, protestele etc, sunt pentru nimic.
Faptul că multe companii dau liber salariaţilor lor pentru a participa la proteste, încurajându-i astfel, spune mult despre cine se vede ameninţat de această modificare fiscală: angajatorii!

S-o ajutăm?


Alina Gorghiu a declarat că va demisiona (bănuiesc că din funcţia de Preşedinte al PNL) dacă nu va obţine majoritatea parlamentară. Eu unul o s-o ajut. Ce ziceţi? Săraca, merită!

Ce-o fi fost în capu’ lui?


Acum un număr de ani în urmă, la întrebarea asta, fiu-meu, elev în clase mai mici, răspundea: şurubele, piuliţe, tractoraşe, maşinuţe… Sigur, pe vremea aceea întrebarea era legată de vreo prostie pe care-o făcea el, care ca orice copil, depunea o râvnă deosebită în a comite fel şi fel de trăznăi, care mai de care mai nefăcute.
În urmă cu mai puţin timp, fără a se fi împlinit încă nişte ani, doar luni de zile, toată suflarea se-ntreba, fără să găsească vreun răspuns, ce-a fost în capu’ lui Crin, Crin Antonescu, când a făcut-o p-aia nefăcută, de-a spart USL-ul, a ieşit de la guvernare şi evident, a renunţat la susţinerea pe care PSD-ul se angajase să i-o acorde, ca unic candidat din partea USL la alegerile prezidenţiale. Ce-i drept e drept, evenimentul se întrevedea, cu ceva timp înainte, dacă ne amintim de luările de poziţie ale numitului, din ce în ce mai înţepate, la adresa lui Victor Ponta şi a PSD-ului. Ceva, ceva se cocea în căpăţâna împricinatului. Fie că lua din ce în ce mai în serios zicerile publice a diverşilor băgători de seamă despre dorinţa lui Ponta de a candida el la alegerile prezidenţiale, fie se trezise în el Toma Necredinciosu’ şi nu mai credea posibil ca un partid ca PSD să nu participe cu un candidat în alegeri, fie zgâriat de limbariţa socrelului, Ilie Sârbu, dar şi a altor „dulăi” din PSD, cert este că a sfârşit prin a o face p-aia nefăcută!
Pentru toată lumea însă, trăznaia comisă de Crin, era de neînţeles, mişcarea făcută dându-l ca perdant, oricum ai fi întors şi privit lucrurile. Ei bine, deşi nimeni n-a luat de bune declaraţiile lui băţoase de demnitate, ca urmaş de-al Brătienilor, cum se visa el în şedinţele de „somn de voie” de la Senat, şi „pericolul” ca PSD să captureze PNL-u’ el nu avea de gând să piardă şi în aceleaşi vise se vedea prea-mărit, câştigător pe toate liniile. S-a văzut apoi că neamţu’ lui, ăla pentru care spărsese USL-ul, i-a tras o ţeapă de zile mari şi că singura lui „reuşită” a fost trecerea PNL la PPE. Sigur, unii spun că asta a fost numai o altă prostie din şirul celor încă nefăcute pînă la el. Da’ el susţine că nu, că a fost un mare succes. Că dacă dl Guy Verhovstadt i-a spus că dacă va obţine rezultate bune în alegerile europarlamentare îi va propune consoarta pentru funcţia de Vice la PE, uite că PPE a propus-o şi i-a obţinut numirea chiar şi cu rezultatele lamentabile din alegeri. Rezultă de aici că a ales bine, că ştia el că n-o să mai pupe 20%, că rezultatele de la legislative au fost puternic distorsionate de „paritatea” care-a funcţionat în USL.
De fapt ce s-o mai dăm după cireş, Crinu’ nostru ne-a mărturisit ce-a fost în capul lui când a pornit pe calea pierzaniei. S-a scăpat şi a declarat-o cât de clar s-a putut, doar că nimeni n-a receptat-o corect. Acum nu că mă dau eu mare, dar cred că aici stă motivaţia şirului de nărozii comise de „urmaşul Brătienilor”. Ce-a declarat el? Păi cum ce-a declarat? Uite-aici declaraţie pe sticlă, la oră de maximă audienţă! E drept că postul ales nu prea are audienţă şi că „urmaşu’ Brătienilor” nu prea mai e băgat în seamă ca să mai fie atentă lumea la ce spune. Cine însă a vrut, a auzit, chiar dacă n-a tradus corect, când a afirmat Crinu’, că “Evenimentele din vara lui 2012 trebuie sa te faca sa imbratisezi PPE”
Cei mai mulţi au tradus această afirmaţie ca pe o recunoaştere a unor aspecte discutabile în referendumul de destituire a lui Băsescu, ba chiar de trecere cu bagaje şi arme în tabăra machitorului naţional.
Ei bine, nu, nu aceasta este traducerea corectă. prin afirmaţia considerată scandaloasă de către analişti, de fapt şi mai scandaloasă prin cinismul ei, Crin nu trece-n tabăra lui Băsescu ci se arată a fi un bun învăţăcel de-al lui. Ce declara Băsescu legat de „licuriciul cel mare?” Păi aici Antonescu declară că PPE va fi licuriciul cel mare la care nu va suge numai el, ci tot PNL-u’ Brătienilor, fie-le somnu’ adânc!
El de fapt căzuse în admiraţia lui Barroso care „i-a dictat temele” lui Ponta, iar faptul că pe m-me Merkel n-a durut-o nici în… nas de cei 7,4 milioane de votanţi şi că Băse a rămas la post c-aşa a vrut muşchii ei (ce-i drept, umflaţi şi de Philip Gordon), floricica noastră şi-a zis: ăştia-s cei mai tari, cum n-au ţinut ei cont de votu’ românilor, te-ar putea pune prezident şi fără să câştigi alegerile!. Ş-a căpătat atâta curaj, că s-a trezit ameninţându-l pe Ponta c-o să-l regrete pe Băsescu! Acu’ e de înţeles că atunci când a declarat chestia asta se trezise brusc din somn şi căzuse din pat!
Şi până acu’ a avut succes parţial, că are acum nevastă Vice de PE şi-n viitor cine ştie, poate-o pune-o preş de PE. Că cu ALDE n-avea spor, trebuia să câştige alegeri, să alerge, să lipească afişe electorale, nu dormea liniştit. Ce n-a prevăzut el a fost că PPE-u’ s-a aliat cu PES-u’ şi el tre’ să facă ciocu’ mic, că nu-l mai poate speria pe Ponta, cum că ce rău o să fie el, că Băse e dulce copil… Da’ oriş’cât, şi-a câştigat un şef al dreac’ la partid, pe neamţ, care la o adică, împreună cu şefa lui, Merkel, poate să-i dea m…ulte necazuri!
Asta e. Răspunsul era corect: Şurubele, piuliţe, tractoraşe, maşinuţe… !

N-ai mai văzut!


Ailei! Săriţi lume! Nu s-a mai pomenit aşa ceva! E fără precedent!
Citare a lamentării lui Radu Tudor, din ultimele zile, inclusiv azi 15 iunie 2014 (hai s-o înregistrăm ca memorabilă), gândindu-se, simpaticul prezentator, analist, militar, politic, să dea dracii dacă mai ştie cineva ce mai e!
De ce se vaită? Păi plânge că nu mai are subiecte pentru emisiuni, de-a ajuns Sinteza Zilei să reîncălzească ciorba cu sportivii. Ăştia te scot totdeauna din rahat, când n-ai scandaluri politice de expus. Şi totuşi ar fi ceva, că doară „comiterea” de infracţiuni de către Mircică Băsescu, n-ar fi de ici de colo, da’ vezi Doamne, p-acolo se pare că se coace ceva şi mai ales li s-a cam pus frână.
Aşa că, Ailei, săriţi lume, nu s-a mai pomenit aşa ceva, e fără precedent!
Mai sunt 5 luni până la alegerile prezidenţiale şi noi nu ştim pe cine tre’ să avem în vizor, n-avem ce să mai forfecăm. Faceţi ceva, că trebuie şi gura noastră să mănâncă ceva!

Ce ţi-e şi cu memoria asta…!


Probabil că suntem plictisiţi, dar dacă aveţi răbdare să vizionaţi această … amintire, poate vă va folosi la ceva!

Da’ e clar, nema memorie!

UPDATE 19.50
Un senator conservator a declarat astăzi că nu Crin Antonescu a fost o problemă în USL, contrar a ceea ce susțin liderii PSD și președintele PC.
Cristiana Anghel a declarat, invitată la RTV, că Antonescu nu a fost o problemă în USL.

„A fost o problemă când a început să răspundă la cântecul sirenei lui Iohannis. În PNL, domnul nu a dus nici un fel de bătălie (..) Sunt oameni în PNL care au muncit, dar au fost dați la o parte de acest domn care îi miroase și îi pute totul la PNL. După 25, peneliștii vor scăpa de Iohannis și va fi PNL-ul care a fost înainte”; a dclarat senatorul PC.
…din Pe surse …

Air Inter Flight 148 vs. Zborul RFT111


Evenimentul: la 20 ianuarie 1992 un avion aparţinând Air Inter, zborul 148, în timp ce se pregătea de aterizare pe aeroportul Strasbourg, la 20 km de pistă, a agăţat o culme muntoasă de 800 m înălţime. Undeva în munţii Vosgi, în Franţa.
Avionul, un A320, avea la bord 96 de de oameni (pasageri şi echipaj), din care 9 au supravieţuit. Ancheta care a urmat şi al cărui rezultat îl puteţi vedea în aceste 6 minute de film:

Însă nu cauzele accidentului mi-au atras atenţia ci oarecari similitudini cu celebrul nostru accident din Apuseni, care a avut loc tot pe un 20 ianuarie dar cu 22 ani mai târziu.
Deşi în legătură cu controlorii de trafic, în contact radar, odată dispărut a fost căutat 4 1/2 ore până a fost descoperit, nu de autorităţile la datorie, ci de o echipă TV şi asta „găsită” de fapt de unul din supravieţuitori care a plecat în căutarea de ajutoare.
La fel, era ger şi ar fi fost mai mulţi supravieţuitori dacă epava ar fi fost găsită mai repede. Baliza de semnalizare a poziţiei nu a funcţionat, fiind distrusă în prăbuşire.
Ancheta s-a axat pe stabilirea cauzelor producerii accidentului, pentru evitarea repetării sale, fiind vorba de un cumul de cauze şi nu de una singură.
Elementul care lipseşte în cadrul anchetei ce-a avut loc a fost… STS-ul.

După ce-mbăiem copilu’ îl aruncăm cu apa…


Toată lumea se vaită că s-a rupt căruţa cu USL-u’, că toţi sunt o apă şi-un pământ, că s-au săturat să mai voteze, că la ce bun, din moment ce nu-i niciunu’ mai breaz decât Băsescu.
Dom-le, da memorie scurtă avem, unii desigur. Am uitat, că de bine de rău, guvernu’ ăsta a reparat ce stricase Boc şi gaşca în materie de salarii şi pensii, că pensiile chiar au crescut, puţin, dar au crescut, că lucrurile au început să se mişte în sensul bun, ba că, spun finanţiştii occidentali, România a intrat pe creştere economică de 3,5%, chestie remaracabilă.
Acu’ ce ne rămâne nouă de făcut? Păi după ce am „scăpat” de grija votului, să-i înjurăm pe toţi, la grămadă, că la asta ne pricepem cel mai bine şi, de fapt, şi pe noi ne doare tot în cur de ţara asta.

Ceata lui Piţigoi…


Lume, lume, ce vedeţi acum e viu şi natural. Şeful Senatului, prins cu cuţitul la gâtu’ premierului ţipă ca muşcat de alte alea, că e dat afară din USL.
Păi cum vine asta? Păi aşa, simplu. Până mai an, susţinea sus şi tare că treaba guvernului e a premierului, că el nu se va băga să facă şi să desfacă guvernul. Da’ na, beleaua, că tocmai ce-i veni să demită 4 miniştri liberali şi să bată cu pumnu-n masă că el vrea ca ministrul de interne să fie vice-prim-ministru, nu cel de la finanţe, cum era-n protocol. Şi nu, şi nu, că dacă Ponta nu acceptă, el îşi ia jucărelele şi pleacă. Mai alaltăieri declara peste tot pe sticlă, pe unde apărea, că n-are treabă cu USD, că ştia c-o să fie aşa, că e pentru europarlamentare. Acu’ s-a sucit, că nu e admisibil, că nu-i conform cu nu ş’ce articol al aceluiaşi protocol. Şi-n timp ce lansează ultimatum după ultimatum, că aşa e între aliaţi, ţipă ca din gură de şarpe: Aiiiiiii, muicăăăăăăăă, ne dă afarăă din alianţăăăăăă! Mincinosuuuuuuuu, ce-a făcut el cu USL-u nostruuuuuuuuu?
Mie chestia asta-mi aduce aminte de un cântecel din copilărie:

Şi ar fi poate de râs dacă jucărelele lor ar fi alea ale copilăriei!

Update!
Declaraţia lui Theodor Stolojan desfiinţează speranţa lui Antonescu în a fi votat de electoratul PDL. Stolo spune clar, ne-am alia cu PNL, după europarlamentare, da’ fără Antonescu!

Pentru ce mai protestează românu’?


Păi cică sătenii din comuna Izvoarele (Galaţi), sătui de cele 88 de cutremure din ultimele 11 zile (mici, mici, da’ multe dom-le!), au hotărât să blocheze circulaţia pe drumul… judeţean în semn de protest pentru… că nu-i bagă nimeni în seamă! Ce ţi-e şi cu cutremurele astea, dom-le!

Roşia Montană. Am luat ţeapă!


De fapt am cam luat ţeapă, toţi. După ce, propunând adoptarea şi discutarea-n parlament a proiectului de lege privind deschiderea proiectului Roşia Montană, ne-a împărţit pe toţi în două tabere, cei pro, da’ şi cei contra, ieri, premierul ne-a turnat tuturor o găleată de apă rece peste capetele înfierbântate.
Dintre cei contra făceau parte toţi PAP-iştii, reproşându-le liderilor USL că în campanie s-au pronunţat împotriva proiectului, iar acum îl promovează. Pe lângă ei a înflorit o „floră” verde, un verde mai mult legionar decât ecologist, dar nu contează, nu a fost mai puţin categoric, mai puţin tranşant.
De partea cealaltă unii care au apreciat argumentele partidei contra ca nefiind serioase, ba chiar manipulatoare la extrem şi, ceea ce în sfârşit am înţeles, cei de la Roşia Montană, care susţin proiectul şi punerea lui în operă. Asta nu era clar până acum, erau prezentate două curente contradictorii şi printre localnici, ceea ce s-a dovedit a fi manipulare.
Ieri, luând cuvântul, Crin Antonescu, a dat linia pentru PNL, să voteze contra proiectului în parlament. Restul, motivaţii, consideraţii etc, intră la impresia artistică, n-au nicio importanţă.
Imediat, Ponta, ca să nu rămână mai prejos, declară că proiectul nu va trece, că guvernul a fost obligat să-l promoveze datorită unor tratative anterioare, pentru a nu fi acţionaţi în judecată. Mai face şi el nişte consideraţii, aprecieri şamd, care tot la impresia artistică intră.
În concluzie, noi ne-am certat ca fraierii, unii pro şi alţii contra, că de fapt ei ştiau că ne-njurăm degeaba. Probabil se amuzau de zelul unora şi poate şi pariau, care pe care.
Rămâne totuşi foarte surprinzătoare poziţia lor plină de cinism faţă de unii care au crezut că au o şansă, mă refer la localnicii care-şi doreau deschiderea proiectului şi care nu s-au gândit că totul e o glumă, oameni care acum se simt batjocoriţi. Ca politicieni şi Antonescu şi Crin şi-au câştigat nişte „adepţi” pe-acolo, care, pe unde-i vor prinde, pe-acolo-i vor vota. Împotrivă, ca să vadă şi ei cum e când iei ţeapă!

Mulţime de tâmpiţi au vărsat tone de cerneală!


După ce o mulţime de specialişti, care mai de care mai titrat, mai autorizat, mai competent, ne-au povestit de f’o doi ani cum e cu rizicu’ şi cu pericolu’ exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice, că vine apocalipsa, ba că o să bem apă cu gaze de la robinet, UE dete fel şi fel de îndreptări, care mai de care mai alarmantă, care de care mai competentă şi aia, vine acu’ unu’, alt specialist, unu’ Ionuţ Purica, expert şi el în energie şi mediu, la Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române, vine, zic şi ne strigă HO! Opriţi-vă adică, nu mai bateţi câmpii, că uite-acilea: „Noi facem fracturare hidraulică în România de vreo 30-40 de ani, la Ploiești. Și nu s-a întâmplat nimic, nu a sărit nimeni în aer. Lucrurile se întâmplă acolo de mult astfel”. Carevasăzică iar cu Ploieştiu’, c-au mai fost acolo-şa neşte probleme, c-o republică… ceva…!
Acu’, noi cu cine votăm?
Care-i specialistu’?

Români împotriva României!


A devenit notorie, la Bruxelles, poziţia antiromânească a unor eurodeputaţi români. Aceştia au reuşit să determine pe alţi eurodeputaţi străini să se declare oripilaţi de asemenea atitudine. Astfel, Raportorul Comisiei de buget finanțe din Parlamentul European, eurodeputata spaniolă Inés Ayala Sender, și-a manifestat dezgustul față de tipul de intervenții nervoase, bazate pe ranchiună, ale europarlamentarelor PDL, Monica Macovei și Elena Băsescu.
Ele au siderat-o pe eurodeputata spaniolă cand s-au opus ca George Pufan, reprezentatul guvernului român, să fie nominalizat în Curtea Europeană de Conturi.
Comisia a avizat, totuși, cu 14 voturi la 13, nominalizarea lui Pufan.
„Ne-am văzut confruntați cu diverse episoade lamentabile. La fiecare propunere a guvernului român în privința unui candidat de fiecare dată primeam tot felul de scrisori anonime care încercau să discrediteze absolut aiurea persoana propusă de executivul de la București”.
„Aceste blocaje vin mereu din partea eurodeputaților PPE, mobilizați de o manieră iresponsabilă de colegii lor din România. Nu vorbesc aici doar de doamna Monica Macovei, dar și de doamna Băsescu care, nici măcar supleant, vine cu încăpățânare, de fiecare dată când este audiat un candidat român, ca să voteze împotriva lui, numai și numai pentru faptul că este propus de actualul guvern din România. Mi se pare penibil. Aici nu trebuie să tratăm chestiunile importante, care îi privesc pe reprezentanții statului român, din considerente partinice, cu atât mai puțin din ranchiună personală”

Mă gândeam să pun aici şi portretele celor două putori. M-am răzgândit, pagina aceasta ar suporta cu greu atâta hidoşenie. Cei ce simt nevoia să le adreseze urări, trimiteri şi altele asemenea, e suficient să-şi închipuie, tot ce reuşesc a-şi imagina mai oribil pe lumea asta şi, deşi tot nu vor reuşi să le „vadă” pe cele două, să dea drumul urărilor, că sigur le vor parveni! Din partea mea, maximă căldură!!

PS – Reacţia eurodeputatului spaniol a fost determinată de votul împotrivă pentru nominalizarea reprezentantului guvernului român, George Pufan, la Curtea Europeană de Conturi.
Cu toată opoziţia PPE (inclusiv a PDL şi a celor două pupeze), dl. Pufan a fost votat cu 14 voturi pentru, 13 împotrivă.

Visând la cai verzi pe pereţi…


Redau aici un comentariu făcut la un articol ce mi-a fost dedicat de către Marcus, pe blogul lui. Dacă l-aţi citit acolo nu-i nimic, iar dacă nu l-aţi citit o să mergeţi acolo să citiţi articolul la care am comentat. Nici nu mai contează. Ştiu că nu aşa se procedează ca să capeţi audienţă, da’ pentru chestia aia nu am de gând să lupt, cui îi place-i place, cui nu, cale bătută!
+++
Bre, Marcus, ce z’seşi bre? Că dai răspuns unor cârcotaşi? Păi mă uit io în spate, mă uit în stânga, mă uit în dreapta, înainte mă uitasem şi nu văzusem pe nimeni. Că dacă era vorba de neşte cârcotaşi, bag sama trebuia să fim cel puţin doi, da’ io văz că-s singur. Da. M-am prins. E o figură de stil. Mă faci pe mine mai mulţi ca să apari tu mai important, mai victimă, că de, ţi-or sărit nebunii-n cap şi tu sireacu’ eşti unu’. Faci ca ţiganu când îl dădea curaju’ afară din casă: Hai tată d-acilea că ăştia-s doi şi noi suntem singuri! Că-n rest văz c-ai strâns p-acilea numa’ admiratori… ş-admiratoare, io ce te mai întreb de sănătate, de-mi sări admiratoarea-n cap şi mă lăsaşi să mă descurc cum ştiu io!
Da’ asta ie, în final e bine că-mi citezi cerinţa aia de a zice ce-ai fi vrut să facă Ponta când a devenit PM.
Şi cum te lauzi că-mi răspunzi, că cică-ţi sunt „prieteni buni” (io). Că mă faci mai mulţi, iarăşi ie treaba ta.
Da’ stai aşa, că aici cu „duşmanu’ duşmanului” tău, care cică-ţi devine prieten, e confuzia mare-n tărtăcuţa lu’ matale, că şi pe cale de consecinţă pretinu pretinului ar trebui să-ţi devină pretin, da tu declari că Ponta ţi-a devenit duşman, da’ numa’ io cică nu pricep, că tu de fapt nici nu ieşti anti-Ponta, doar că p-ăsta-l consideri duşman. Mă rog, e clar că „subtilitatea” asta n-o pot pricepe. O pricepe cineva? Hai să văz cum se face coada! Io zic că ieşti împotriva duşmanului declarat, cu alte cuvinte ieşti ANTI!
Ş-am rămas agăţat de titlu’: „Ce-i doresc eu USL-ului, respectiv guvernului Ponta”. Că după ce-am citit articolu’ n-am găsit nimic din titlu în conţinut, lasă, că nu ieşti singuru’. E la modă să pui una-n titlu şi vorbărie goală-n conţinut. Că fraieru’ se repede la titlu şi uite-aşa audienţa. Da’ orş’cât, se pare că susţinătorii tăi au rămas cam nedumeriţi şi ei, că de fapt nu găsese nici ei că mi-ai răspunde, că de fapt eşti p-aceeaşi linie, aia de nemulţumiri şi reproşuri, nu pui nicări ce-ai fi vrut să facă.
Da’ ce să fac, dacă ăsta-i materialu’ clientului…
Bre, ştie o lume-ntreagă că cu Băse nu semnezi niciun pact că nu se ţine de cuvânt şi ieşi tot tu pe locu’ doi!
Nu ţi se pare că de pactu’ ăsta nu-şi mai bate joc Băse? De ce crezi asta? El i l-a impus lu’ Ponta sau Ponta lui? Sau cumva cineva ca Merckălă amândurora? După cum văz că decurge treaba, e primaşi dată în viaţa lu’ Băse când nu se mai răzgândeşte şi mie mi se pare asta o treabă bună, nu invers, cum ţi se pare ţie, care de altfel spui cu gura lu’ matale că nu mai putea fi vorba de demitere. Păi ş-atunci ce atâta scandal pe o semnătură, că doară coabitarea e obligatorie. Sau tu zici că nu-i? Mult zgomot pentru nimica!
Poate dacă UDMR-ul ar fi fost cooptat la guvernare nu ar mai fi fost necesar „pactu”, ş-aici e clar regretu’ lu’ Ponta. Că politica nu se face cu sentimentu’ ci cu capu’. Ăl de sus! Tu stai … să vezi că n-ai înţeles de ce ar fi avut nevoie de UDMR. E greu!
Cu Roşia Montana şi cu Gazu de şist, din câte ştiu io au fost semnate nişte acorduri de pe vremea lu’ Boc şi a lu’ MRU, că altfel şi azi sunt mulţi nărozi care-i reproşează lu’ Năstase concesionarea zăcămintelor petroliere OMV-ului. Da’ vine şi revoluţia şi capii ei declară sus şi tare că vor respecta toate actele semnate de statu’ tocmai dărâmat. Da’ nou’ guvern, rezultat în urma alegerilor, nu are obligaţia de a le respecta?
P-ormă aia cu furturile. Ai lipsit la toate declaraţiile care au menţionat că au fost înaintate j’de dosare ale vechii guvernări la DNA, sau la Procuratura Generală. Ş-acu’ nu procurorii-s de vină, ‘l în cur pe Ponta, că tot iel e ţapu’. Păi tu, cu Băse la Cotroceni chiar crezi că ai s-o vezi pe Nuţi chemată la procuratură? Băi, tu chiar ieşti nărod? Nu, io te-ntreb: Tu chiar ieşti nărod? Păi atunci io vreau să-l văz pe Băse chemat la procuratură pentru Flotă şi pentru casa din Mihăileanu. Hai că suntem buni, nu-i aşa? Zice cineva că suntem tâmpiţi? Problema nu ie dacă suntem sau nu, ci cât de tâmpiţi putem fi când n-avem măsură?
PS – Bre, uită-te la Spam, că-ţi zice ceva amicu’ tău, Sadicu, de nişte cai verzi… Acu’, chiar dacă-ţi ie cu supărare da’ şi io zic la fel. Da’s optimist, drept urmare-ţi dau s-asculţi asta:

Shogunule, m-am convins de-o cestie!


Ce ziceai matale? Că ungurii ie băieţi buni, că de fapt ei n-au ni’ca împotriva noastră, că noi nu tre’ să dăm atenţie ălora care manifestează cu steagu’ Argentinei, că altfel am fi extremişti… bla, bla, bla şamd. Păi n-am avut de lucru ş-am pus postarea aia, cu „Nu se poate să nu remarci”. Da’ a fost bine, am constatat că românii, nici măcar ăia care mă mai citesc, nu sunt xenofobi, cu certitudine, n-au dat nici cea mai mică atenţie acestui post. Pot afirma, cu mâna pe inimă, că n-am pomenit, de când există blogu’ ăsta, aşa audienţă catastrofală. Ceea ce certifică fără putinţă de tăgadă că, statistic, românii nu agreează discuţiile pe această temă, nu sunt naţionalişti, xenofobi etc.
S-ar putea ca rezultatul testului să fie viciat de faptul că e sfârşit de săptămână, sau că li s-a lehămisit, sau că… Nu ştiu dacă ţara se află pe cele mai bune mâini, nu ştiu dacă în caz de ceva, cineva, câţiva, oare câţi, ar protesta ş-ar ţine să mai existe o ţară numită România. Asta e! 😯
Somn uşor!

Demenţa face ravagii!


În timp ce în România nu mai e Băsescu cel ce face agenda presei, mai nou locul lui fiind luat de Victor Ponta, puţină lume mai găseşte timp să „digere” o ştire externă. Deşi informaţiile ce ne parvin sunt extrem de neliniştitoare, în media românească ele sunt reflectate la modul minimal.

???????

Da, este vorba de încingerea tărâţei în purtătorii căpăţânilor şi ele înfierbântate, „conducătorii” Coreii de Nord, care ameninţă cu războiul nuclear SUA, da’ bineînţeles şi pe fraţii lor, Coreea de sud, şi cam tot ce mişcă primprejur, că şi China a masat forţe armate la graniţa cu Coreea de Nord, nefiind prea clar pentru ce, dar gândesc ca fiind prea puţin probabil că pentru a-i sprijini pe belicoşi. Conform agenţiei sud-coreene de presă, Yonhap, Nord-coreenii au deplasat pe coasta estică o rachetă cu rază medie de acţiune, de tipul KN-08, a cărei distanţă de transport este apreciată la 10.000 km
Sigur, având 2-3 rachete capabile să transporte ogive nucleare, ei nu pot reprezenta un pericol strategic pentru SUA dar, acele rachete, chiar dacă ar exploda deasupra oceanului şi tot ar reprezenta un pericol imens pentru planetă. Asta fără a lua în calcul posibilitatea ca acestea să nimerească o ţintă terestră, fie ea situată în Coreea de sud, Japonia etc, caz în care distrugerile cu greu ar putea fi estimate.
Odată cu încetarea Războiului Rece toată lumea a sperat că a scăpat de ameninţarea nucleară. Iată însă că nu s-a sfârşit cu demenţa, fie că aceasta are un strat subţire de vopsea ideologică, religioasă sau de orice altă natură. Apariţia unor asemenea specimene nu face decât să dea apă la moară adepţilor necesităţii existenţei unui „jandarm mondial” şi a reacţiei preventive a acestuia, pentru a evita a se ajunge la situaţii explozive ca cea de faţă. Altfel, în 45 de ani de război rece nu s-a ajuns la asemenea ameninţări şi demonstraţii iresponsabile. În caz de ceva, nici nu îndrăznesc să mă gândesc la ripostă!

UPDATE:

Coreea de Nord a transmis, vineri, ambasadelor tuturor guvernelor reprezentate la Phenian că nu mai poate garanta securitatea acestora, începând cu data de 10 aprilie, și să ia în considerare evacuarea personalului, pentru că există “riscul unui conflict”.

Şefii misiunilor diplomatice ale statelor Uniunii Europene se vor reuni sâmbătă, la Phenian, pentru a decide eventuala retragere a personalului diplomatic.

Auzit-aţi de Horia Georgescu?


Să nu spuneţi că nu. Ăsta-i un fel de buricu’ pământului, şefu’ lu’ ANI. Hai dom-le nu se poate să nu fi auzit de Ochelărică! Uite-l ici, uite-l ia!

Ochelărică
E un tipulache făcut ca să râzi de el, ceea ce nu-i place de loc. Doar că omuleţu’ nu ştie de glumă neam ş-acu’ s-a dat în spectacol de nu se poate. Cică România n-a intrat în spaţiu’ Shengen din cauză că unu’, pe nume Mircea Badea, a făcut mişto de el! Cică l-a făcut în fel şi chip, „giumbix”, „omuleţ din capul căruia încolţeşte grâul”, „onanist” şi, în fine, „ochelărică”.
Acu’, lăsând la o parte oftica lu’ omulică, nu putem să nu fim de acord că după cum arată e greu să-l iei în serios, ceea ce n-a făcut nici Mircea Badea. Este evident că toate epitetele pe care i le-a atribuit sunt diminutive, cu o excepţie, introdusă de ochelărică, poate tocmai pentru a se iţi şi el a fi om mare, aceea de onanist, de care n-am auzit nici io să i-o fi adresat cineva şi de care se dezice şi Mircea Badea. Sincer, nu cred c-ar putea fi onanist, el e ceva, aşaaaa, mic şi haios, că dacă-l bagi în seamă o faci ca să te prăpădeşti de râs. Cu siguranţă n-are ce i-ar trebui ca să-l bănuiască cinev c-ar fi onanist!
Acu’ să zici că din cauză că există el acolo-şa, în fruncea lu’ ANI, n-am intrat noi în Spaţiu Shengen, e o enormitate chiar mai mare decât cea de a-l crede onanist! Se poate, bey, Ochelărică?
Da’ asta n-ar fi nimica, cică s-ancordat ăla micu’ şi l-a dat în judecată pe Mircea Badea. Se pare că a auzit el ceva de unu’ David!