Să iroseşti ocazia de a tăcea…


chihuahua rau

Sigur, e vorba de prăbuşirea cursei MH 17. Sigur, presa dă drumul la ipoteze, deşi subţire, subiectul nu-i de lepădat. Şi dă-i şi publică toate părerile că nu mai înţelege românul nimic. Şi nici nu-i rău că nu-nţelege, că nici nu prea e de înţeles. Nu că nu-nţelege ce foloase trag ucrainenii sau ruşii din a se învinui în caz, cum declară simpaticul Mircea (el nu înţelege), dar nu despre asta e vorba, românul nu înţelege ce s-a întâmplat de fapt.
Că ucraineanu’ a declarat imediat că de vină e rusul, nu-i de mirare, doar că e prea puţin credibil, mai ales că a şi apărut o interceptare a unei discuţii între un agent rus şi legătura lui din Rusia, ceeace nu ar fi fost posibil decât dacă ucrainenii ar fi fost pe fir, da’ au lăsat să se-ntâmple nenorocirea, deşi puteau s-o împiedice, doar ca să poată apoi arăta cu degetul acuzator înspre Rusia.
Mai apoi rusul zice că de fapt a fost o eroare, că vizat era avionul cu care se întorcea preşedintele Putin din Brazilia, care venea cam pe acelaşi culoar de zbor, cu un oarecare decalaj în timp.
Sigur, toată lumea e sigură, până şi corespondentul la Pentagon, c-a fost vorba de o rachetă sol-aer, doar că nu ştie nimeni de unde-a fost trasă, din Rusia sau din Ucraina.
Toată lumea ignoră o posibilitate, ce-i drept pomenită de un pilot intervievat, ca avionul în cauză să fi suferit un accident şi să se fi prăbuşit în mod „natural” şi nu urmare unui atac cu rachetă.
Că interesul de a-şi acuza inamicul există, e foarte clar, chiar dacă nu pentru toată lumea (vezi Mircea). Şi asta chiar dacă nu a fost vorba de niciun atac, ci de un accident, cum sunt multe, cum de exemplu a fost acela al aceleiaşi companii, în urmă cu 4 luni.
Preşedintele Băsescu şi ministrul de externe Titus Corlăţean au avut încă odată ocazia să tacă şi au risipit-o,
asemeni unui chihuahua ce sare la vecini, să nu uite stăpânul că are apărători! Că-i penibil, e una. Dar e păgubos!

Ce-o fi fost în capu’ lui?


Acum un număr de ani în urmă, la întrebarea asta, fiu-meu, elev în clase mai mici, răspundea: şurubele, piuliţe, tractoraşe, maşinuţe… Sigur, pe vremea aceea întrebarea era legată de vreo prostie pe care-o făcea el, care ca orice copil, depunea o râvnă deosebită în a comite fel şi fel de trăznăi, care mai de care mai nefăcute.
În urmă cu mai puţin timp, fără a se fi împlinit încă nişte ani, doar luni de zile, toată suflarea se-ntreba, fără să găsească vreun răspuns, ce-a fost în capu’ lui Crin, Crin Antonescu, când a făcut-o p-aia nefăcută, de-a spart USL-ul, a ieşit de la guvernare şi evident, a renunţat la susţinerea pe care PSD-ul se angajase să i-o acorde, ca unic candidat din partea USL la alegerile prezidenţiale. Ce-i drept e drept, evenimentul se întrevedea, cu ceva timp înainte, dacă ne amintim de luările de poziţie ale numitului, din ce în ce mai înţepate, la adresa lui Victor Ponta şi a PSD-ului. Ceva, ceva se cocea în căpăţâna împricinatului. Fie că lua din ce în ce mai în serios zicerile publice a diverşilor băgători de seamă despre dorinţa lui Ponta de a candida el la alegerile prezidenţiale, fie se trezise în el Toma Necredinciosu’ şi nu mai credea posibil ca un partid ca PSD să nu participe cu un candidat în alegeri, fie zgâriat de limbariţa socrelului, Ilie Sârbu, dar şi a altor „dulăi” din PSD, cert este că a sfârşit prin a o face p-aia nefăcută!
Pentru toată lumea însă, trăznaia comisă de Crin, era de neînţeles, mişcarea făcută dându-l ca perdant, oricum ai fi întors şi privit lucrurile. Ei bine, deşi nimeni n-a luat de bune declaraţiile lui băţoase de demnitate, ca urmaş de-al Brătienilor, cum se visa el în şedinţele de „somn de voie” de la Senat, şi „pericolul” ca PSD să captureze PNL-u’ el nu avea de gând să piardă şi în aceleaşi vise se vedea prea-mărit, câştigător pe toate liniile. S-a văzut apoi că neamţu’ lui, ăla pentru care spărsese USL-ul, i-a tras o ţeapă de zile mari şi că singura lui „reuşită” a fost trecerea PNL la PPE. Sigur, unii spun că asta a fost numai o altă prostie din şirul celor încă nefăcute pînă la el. Da’ el susţine că nu, că a fost un mare succes. Că dacă dl Guy Verhovstadt i-a spus că dacă va obţine rezultate bune în alegerile europarlamentare îi va propune consoarta pentru funcţia de Vice la PE, uite că PPE a propus-o şi i-a obţinut numirea chiar şi cu rezultatele lamentabile din alegeri. Rezultă de aici că a ales bine, că ştia el că n-o să mai pupe 20%, că rezultatele de la legislative au fost puternic distorsionate de „paritatea” care-a funcţionat în USL.
De fapt ce s-o mai dăm după cireş, Crinu’ nostru ne-a mărturisit ce-a fost în capul lui când a pornit pe calea pierzaniei. S-a scăpat şi a declarat-o cât de clar s-a putut, doar că nimeni n-a receptat-o corect. Acum nu că mă dau eu mare, dar cred că aici stă motivaţia şirului de nărozii comise de „urmaşul Brătienilor”. Ce-a declarat el? Păi cum ce-a declarat? Uite-aici declaraţie pe sticlă, la oră de maximă audienţă! E drept că postul ales nu prea are audienţă şi că „urmaşu’ Brătienilor” nu prea mai e băgat în seamă ca să mai fie atentă lumea la ce spune. Cine însă a vrut, a auzit, chiar dacă n-a tradus corect, când a afirmat Crinu’, că “Evenimentele din vara lui 2012 trebuie sa te faca sa imbratisezi PPE”
Cei mai mulţi au tradus această afirmaţie ca pe o recunoaştere a unor aspecte discutabile în referendumul de destituire a lui Băsescu, ba chiar de trecere cu bagaje şi arme în tabăra machitorului naţional.
Ei bine, nu, nu aceasta este traducerea corectă. prin afirmaţia considerată scandaloasă de către analişti, de fapt şi mai scandaloasă prin cinismul ei, Crin nu trece-n tabăra lui Băsescu ci se arată a fi un bun învăţăcel de-al lui. Ce declara Băsescu legat de „licuriciul cel mare?” Păi aici Antonescu declară că PPE va fi licuriciul cel mare la care nu va suge numai el, ci tot PNL-u’ Brătienilor, fie-le somnu’ adânc!
El de fapt căzuse în admiraţia lui Barroso care „i-a dictat temele” lui Ponta, iar faptul că pe m-me Merkel n-a durut-o nici în… nas de cei 7,4 milioane de votanţi şi că Băse a rămas la post c-aşa a vrut muşchii ei (ce-i drept, umflaţi şi de Philip Gordon), floricica noastră şi-a zis: ăştia-s cei mai tari, cum n-au ţinut ei cont de votu’ românilor, te-ar putea pune prezident şi fără să câştigi alegerile!. Ş-a căpătat atâta curaj, că s-a trezit ameninţându-l pe Ponta c-o să-l regrete pe Băsescu! Acu’ e de înţeles că atunci când a declarat chestia asta se trezise brusc din somn şi căzuse din pat!
Şi până acu’ a avut succes parţial, că are acum nevastă Vice de PE şi-n viitor cine ştie, poate-o pune-o preş de PE. Că cu ALDE n-avea spor, trebuia să câştige alegeri, să alerge, să lipească afişe electorale, nu dormea liniştit. Ce n-a prevăzut el a fost că PPE-u’ s-a aliat cu PES-u’ şi el tre’ să facă ciocu’ mic, că nu-l mai poate speria pe Ponta, cum că ce rău o să fie el, că Băse e dulce copil… Da’ oriş’cât, şi-a câştigat un şef al dreac’ la partid, pe neamţ, care la o adică, împreună cu şefa lui, Merkel, poate să-i dea m…ulte necazuri!
Asta e. Răspunsul era corect: Şurubele, piuliţe, tractoraşe, maşinuţe… !