Că Beau-Beau e-o glumă proastă, nici măcar n-a existat!

Ţineţi cont ce vă spun copiii!

Gata cu hârjoneala!

Pe fondul suspendării „arbitrului jucător” acesta şi-a luat el însuşi golăneala în serios şi a sărit peste cal când, minţind cu infantilă seninătate, a reuşit să ne ridice-n cap toată floarea „popularilor” ioropeni. Se pare că ăştia şi-au luat, la rândul lor, în serios dreptul de a ne scuti de alegeri, de respectarea legilor, de întreţinerea unui parlament. Păi da, că nici parlamentu’ nu-şi mai are rostul, din moment ce ni se comunică că să ne pună dracu’ să schimbăm procurorii, general ş-al DNA-ului, Avocatu’ poporului trebuie ales cum zic ei, Curtea Constituţională tre’ să zică ce zic ei, guvernu’ să-şi bage minţile-n cap şi să termine cu ordonanţele alea care nu-i plac lu’ Băse, să termine cu prostiile că ş-aşa nu prea mai au ce guverna. În final se-ntrevede că-s foarte supăraţi că ne-am săturat de Băse şi vrem să nu mai ascultăm comanda Partidului Continent, a… comandirului cu fustă…
Cum adică? A venit un nou guvern şi are pretenţia absurdă să-şi pună oamenii lor? Da’ ce, ăia ai lui Băse nu-s buni? Ia să-şi bage minţile-n cap şi să-i lase acolo, c-aşa vrea muşchii noştri! Ce? Că lu’ Morar i-au expirat toate mandatele şi nu mai are voie altu’? Ei, na! Să aibă voie, am zis! Şi când zic io, să n-aud vorbă, c-altfel… vă ia mama dracu’, vă suspendăm şi noi!
Aş îndăzni să spun că s-a ajuns foarte departe şi că nu prea mai există nicio urmă de speranţă că lucrurile ar putea intra pe făgaşul normal, mergând înainte pe calea cedării permanente, şi că ar cam fi cazul să arătăm şi noi că pe la Bruxelles avem ceva treabă şi să lase dumnealor hârjoneala pe altă dată, eventual să-şi găsească pe alţii cu care să joace „uliu’ şi porumbeii”!
Dacă domnii Antonescu şi Ponta au reţineri şi teama că nu vor avea susţinerea necesară din partea populaţiei într-o asemenea întreprindere, cred că pot afirma că greşesc din greu. Că altfel cred că ne-am săturat cu toţii de rolul de slugă şi că ar cam fi timpul să ne revenim şi să devenim ceea ce trebuia să fim de mult, a 7-1 putere în cadrul UE.
Prin „strategia” asta golănească prin care-a ridicat mahalaua-n capul mă-sii şi-a lu’ ta-c-su’, Băsescu a cam reuşit să scape de toţi cei pe care-i prostise cu ideea că ştie el ce vrea, că el e adevăratul susţinător al intereselor României. La dispoziţia sa a mai rămas numai „nucleul” dur, cei ce-l vor susţine necondiţionat, orice-ar face.
În plus, după cum se văd eu lucrurile prin jur, majoritatea românilor este iritată de aroganţa plină de tupeu a UE, pe care tot mai des o aud numită USE (Uniunea Sovietică Europeană) care prin Komisarii ei reeditează comportamente mult blamate şi crezute dispărute. Aproape că nici nu se prea bagă de seamă că de fapt este vorba de poziţia noului Komintern, pardon, a PPE! Mulţi îşi spun cu amărăciune că-n 89 au murit proştii!
Tot mai mulţi văd că nu avem nicio altă cale de ieşire, că singura variantă posibilă e demiterea lui Băsescu, chiar dacă asta va însemna intrarea-n conflict cu actuala UE. Că doar nu-şi închipuie cineva că odată Băse demis, Merkel şi Barosso vor cădea pe spate şi-şi vor recunoaşte greşeala! Sigur, atunci Antonescu şi Ponta vor simţi că au în spate majoritatea românilor şi se vor simţi mai legitimi în a discuta de pe alte poziţii cu Komisarii UE, dar de fapt, din punct de vedere instituţional, nu vor avea nimic în plus faţă de situaţia de azi. De aceea îndrăznesc să apreciez că încă de… ieri ar fi trebuit să adoptăm o poziţie demnă în faţa UE, Antonescu şi Ponta urmând să manifeste ei, prin încrederea pe care-o au în cauza pe care-o susţin, încredere în susţinerea majorităţii românilor.
Sigur, va fi bine şi după ce vor fi legitimaţi de vot, dar era mai bine acum, timpul pierdut se va răzbuna într-un fel sau altul.
Spuneam că demiterea lui Băsescu este singura variantă admisibilă pentru România. Trebuie să încercăm să ne imaginăm haosul care-ar urma revenirii lui Băsescu la Cotroceni. Revenirea-n forţă a prăduitorilor ţării, supunerea totală faţă de noul Komintern, transformarea ţării întregi într-un preş pus la intrarea-n curtea Europei!
De perspectiva asta nu ne scapă decât VOTUL!

Români,
Votaţi DA pentru Băsescu!
Cu DA a venit, cu DA să se ducă!
Ducă-se!

Publicitate

Surprizele WordPress!

De la o vreme nu mai avem linişte oriunde ne-am ascunde.
Mai nou nici pe net nu mai e de trăit, mai ales dacă te-a pus dracu’ să-ţi mai arunci ochii pe vreu blog wordpress. Băieţii fiind „stătuţi” vin cu fel şi fel de inovaţii, pe limba lor numindu-se probabil „îmbunătăţiri” ale formatului. Da’ de data asta l-au îmbunătăţit, formatu’ bre, de nu te mai poţi apropia să comentezi ceva.

Da’ adresele, da’ botonu’??? Aşa arată posibilitatea de comentare pe Mozilla

Că IT-iştii de la ăştia sunt în război cu browseriştii, şi toate ca toate, de n-am fi noi la mijloc am putea face şi-un pic de galerie, da’ aşa, să vezi minune că primii s-au luat taman de Mozilla Firefox, de nu se mai poate posta niciun comment cu ăsta. Că câmpu’ (!) un’ să scrii a rămas doar o fâşiuţă de niciun rând, mai treacă-meargă, că dacă eşti isteţ îl agăţi de-un colţ şi tragi de el că-l faci cât vrei de mare. Da’ poţi să te dai şi-n cur şi-n cap că n-ai să găseşti câmpurile de identificare şi nici butonu’ de „Trimite un comentariu”. Ce să mai, au ştiut ei, s-au luat de cel mai tare ca să ştie toată lumea cum stă treaba, care-i jupânu! Ş-acu’, dacă tot am văz’t că Mozilla a căzut în dizgraţia lu’ WordPress, am zis să le-ncerc pe toate pe care le am, browserele bre, să văz dacă-i f’unu pe placu’ băieţilor de la wordpress.
Exploreru’ la fel, de parcă se vorbi cu Mozilla, câmpu’ de scriere comment are numai un rând şi la fel n-ai unde zice cine eşti şi nici nu poţi trimite mesaju’ spre a fi publicat.

Da’ adresele, da’ botonu’, unde-s?? Asta-i pe Explorer

Cu Chromu’ se pare că fie n-au reuşit s-o „rezolve”, fie au vrut să ne mai dea o şansă, cu ceva chin se poate posta, dacă ghiceşti care-i câmpul pentru adresa e-mail, ăla pentru nume ş-apoi ăla pentru webu’ tău, din cele trei câmpuri despre care nu ţi se spune decât la două că-s obligatorii ş-apoi trei să ai răbdare să scrollezi în jos până-n beci, unde se află butonu’ de expediere mesaj.

Asta-i imaginea pe Chrome

La Opera se pare că n-au ajuns băieţii să-l facă incompatibil sau, în fine, s-or fi plictisit, cert e că ăsta merge fără să-ţi solicite capacitatea de ghicire şi perspicacitatea în a găsi câmpurile şi comenzile ascunse. M-am oprit aici şi aştept cu mare curiozitate să văz ce ne va mai aduce şi ziua de mâine, că doar e şi mâine o zi!
PS. S-or fi inspirat băieţii din bancu’ ăla… cu butonu’ al treilea?

UPDATE
Observ că problema pe care-am ridicat-o aici a fost rezolvată de către WordPress. În fine, browserul FireFox funcţionează normal, pot introduce un comment la un articol publicat pe un blog WordPress, după cum se poate vedea:

Am în continuare convingerea că a fost vorba de o inabilitate fortuită în modificarea anumitor parametri ai paginii HTML, aparţinând unui operator IT. Bine că a fost remediată.

Orice şut în cur (luat de Băsescu), un pas înainte (pentru ţară)!

În general se echivalează un şut în cur cu un pas înainte. Unii spun că nu-i adevărat, că nu orice şut în cur înseamnă un pas înainte. Cum înţelepţii nu au căzut încă de acord în disputa dintre aceste două puncte de vedere, nouă, muritorilor, ne rămân de tras propriile concluzii pentru fiecare caz în parte, conform percepţiei proprii a realităţii.
În cazul de faţă, al suspendării lui Băsescu, mie mi-e clar că dacă şutul l-a încasat Băsescu, pasul înainte l-a făcut România. Sigur, pentru a trage această concluzie nu am cerut aprobarea de la niciunul din deştepţii neamului, ceea ce-nseamnă că voi putea fi contrazis de aceştia, fie de intelectualu’ de serviciu, fie de f’unu’ fără treabă, care se trezeşte vorbind fără să-l întrebe nimeni nimic.
Ş-acu’ ar fi chiar explicabil ca deştepţii neamului să ia poziţie şi să conteste încasarea unui şut de către curu’ prezidenţial, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă era lăsat în grija şi întreţinerea lor, a celor ce şi-au făcut din pupatu’ de cur băsesc scopul principal în viaţă şi-n operă. Ar putea fi acuzaţi de neglijenţă în serviciu dacă s-ar dovedi că a fost vorba într-adevăr de un şut în cur! Aşa că e normal c-au sărit în sus ş-au început să ţipe c-ar fi vorba de o lovitură de stat. Pe urmă, gândindu-se ei că odată ce justiţia va deveni independentă Daniel Morar îşi va aminti şi de ei şi va considera necesar să spună la toată lumea, că există nişte dosare prăfuite, ale Tartorului da’ şi multe teancuri de sesizări despre matrapazlâcurile lor, au început să anticipeze că urmează să fie traşi la răspundere, motiv pentru care nu vorbesc decât despre „atacul la justiţie” al USL, adică vezi bine, cercetările penale ce vor urma vor fi urmare a subordonării justiţiei de către USL.
Acu’, ca să revin la şutul în cur încasat de preşedintele Băsescu, acesta a avut loc, chiar dacă acum e contestat. Dar nu asta e important, cât modul spectaculos (umilitor pentru Băsescu) în care a fost executat. În 4 zile a ajuns din preşedintele României care avea pretenţia că face agenda de discuţii pentru tot ce mişcă-n ţară, presă, politicieni, intelectuali, un individ fără obiectu’ muncii, atârnat într-un mod penibil de ruşinos. El n-a fost niciodată capabil de o asemenea performanţă. În afară de vorbărie şi circ n-a produs nicio faptă demnă de remarcat şi asta văd c-o şi recunoaşte chiar el şi, penibil, îşi face un titlu de glorie spunând-o. În toate declaraţiile el n-a comis „fapte” ci numai declaraţii!! 😆
Asta în timp ce numai marţi, 3 iulie, priviţi aici ce-au făcut Antonescu şi Ponta, cei doi pe care-i numea „cuplu umoristic”!
Schimbarea Preşedintelui Senatului,
Schimbarea Avocatului Poporului,
Schimbarea Preşedintelui Camerei Deputaţilor!
A urmat depunerea, miercuri 4 iulie, a propunerii de suspendare a Preşedintelui, urmată vineri 6 iulie, de punerea în aplicare.
Şi această ofensivă nici nu a fost făcută prin surprindere. Ea a afost anunţată din săptămâna anterioară, parcă de joi 28 iunie. Sigur că Tartoru’ n-a băgat în seamă anunţul, necrezându-i în stare pe domnii Antonescu şi Ponta nici măcar de conceperea unei asemenea acţiuni de anvergură, dar să o mai şi execute şi încă cu succes. Şi au executat-o chiar cu măiestrie, precizie şi rigoare de neuro-chirurg, umilindu-l cumplit pe „animalu’ politic”, sămânţa de scandal al scenei politice româneşti care a fost executat ca ultimul dintre ageamii, prins cu izmenele-n vine!
O vorbă din popor spune că atunci când vrea să piardă pe cineva, Dumnezeu îi ia mai întâi minţile! Se pare că-i adevărat, de vreme ce în urma penibilizării de către Ponta şi Antonescu, Băsescu o ţine langa cu plagiatu’ şi cu atacul la justiţie! Cu chestiile astea ar trebui să-i convingă mai întâi pe proprii lui susţinători, că mai departe vedem noi.

Abureală „constituţională”

Toată presa, dar şi parlamentari, politicieni în general, interpretează urechist articolul 95 al Constituţiei, cel care prevede suspendarea preşedintelui.
Toată lumea face vorbire despre încălcarea gravă a Constituţiei care ar permite, vezi Doamne, suspendarea preşedintelui. Curtea Constituţională la rândul ei, mai mult ca sigur că ni se va adresa în aceiaşi termeni, şi se va pronunţa negativ, minimalizând „gravitatea încălcării constituţiei” de către preşedinte.
În realitate nimic nu e mai fals, articolul 95 al Constituţiei stipulează clar:

ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale.

Sună cu totul altfel decât „încălcări grave ale Constituţiei”, care introducea un anumit grad de relativitate în aprecierile unora sau altora.
Aşa cum prevede însă Constituţia, articolul 95, este foarte clar, încălcarea Constituţiei este ea însăşi o faptă deosebit de gravă, neputând exista una mai mult sau mai puţin gravă, şi ea nu poate fi decât rezultatul comiterii unor fapte deosebit de grave.
Să urmărim şi să vedem cum va suna decizia Curţii Constituţionale şi a susţinătorilor preşedintelui

Lume, lume, numai mâine mai e o reprezentaţie!

La şedinţa comună a celor două camere ale parlamentului, spre surpriza multora, Băsescu şi-a anunţat participarea şi nu numai atât, chiar a participat.
A participat pentru a face el ce ştie mai bine, circ. Sigur, era de aşteptat. Ce a surprins, dar nu foarte mult, a fost că şi-a exprimat dorinţa de a participa la şedinţa de mâine, când în mod normal se dezbate textul propunerii de suspendare, dezbatere urmată de votul în plen.
Băsescu a declarat că nu va ataca astăzi documentul, pe motiv că n-a avut timp să-l studieze!!, Dar că vrea să participe şi la şedinţa de mâine, să combată pe măsură ce se vor ridica problemele în şedinţă! Adică bey, fiţuica asta n-are valoare. Ce să mă obosesc io s-o citesc, chemaţi-mă şi mâine, atunci când va fi să pot da peste bot direct celor ce se vor lua de viaţa mea.
Pe urmă a lansat o diversiune, cum bine îi stă, cea cu „propunerea” ca la referendumul ce va avea loc (nu se îndoieşte că va fi suspendat), să se introducă şi o întrebare referitoare la marota lui, aceea cu modificarea constituţiei în sensul unui parlament unicameral. Probabil printre susţinătorii săi se vor găsi mulţi susţinători ai acestei prostii, dar e surprinzător că poate spera să se găsească vreun prost, la un oarecare nivel de decizie, care să pună botu’ la aşa o tâmpenie, care-ar ridica obligatoriu pragul adoptării rezultatelor referendumului la 50%+1 din electorat.
Altfel, PDL-ul s-a mulţumit să testeze coaliţia, să realizeze susţinerea pe care o va avea procedura de suspendare, ocazie cu care s-a dat în spectacol Mircea Toader, care simulând (?!) o criză de isterie şi-a arătat supărarea că preşedintele şedinţei, dl Zgonea, nu a dat curs cererii „de procedură”, adică vot nominal. De ce vot nominal? Păi să vadă toată PDL-imea cine va vota pentru suspendare, eventual să mai poată face scandal, presiuni împotriva unora care le-au scăpat din…! Surprinzător, dl Zgonea nu l-a pus la punct pe dl Toader cum ar fi meritat-o, cu atât mai mult cu cât PDL-ul nu a votat nici măcar propunerile făcute de Ioan Oltean referitoare la înfiinţarea comisiei care să motiveze competent suspendarea preşedintelui, şi la termenul la care i s-a solicitat CCR să se pronunţe. Toate propunerile au fost votate, una cu 19 voturi împotrivă (ăsta nu era PDL-ul), respectiv cu 1 vot abţinere. Evident PDL-ul a primit ordine clare să nu voteze! Va fi şi mâine la fel?

A început debăsificarea! Succes!

Puţini s-au aşteptat la evoluţia de azi a evenimentelor, deşi aceasta a fost anunţată cu zile în urmă. Nimeni n-a crezut că USL-ul e capabil de mobilizare şi de atingerea unor obiective punct cu punct, într-un timp aşa de scurt.
A fost schimbat preşedintele senatului, avocatul poporului şi preşedintele camerei deputaţilor.
Putem înţelege că agenda USL va urma imperturbabil, în zilele următoare şi că vom asista la suspendarea preşedintelui şi revocarea unor membri ai Curţii Constituţionale.
Este singurul mod în care se poate discuta cu Traian Băsescu, singura cale pe care poate fi acesta anihilat. Faptul că s-a renunţat la încercările împăciuitoriste de coabitare, aceasta fiind evident sortite eşecului, este absolut extraordinar.
Este momentul în care nu mai există cale de întoarcere şi în care orice cedare, oricât de mică, ar fi catastrofală. Sigur, greşeli se pot produce, important însă este ca acţiunea de debăsificare să continue implacabil.
Singura reacţie a PDL-ului este aceea a convocării unei adunături în Modrogan, în toiul nopţii.
Reacţia băsescului este pe cât de plină de furie pe atât de umoristică. El acuză guvernul şi „majoritatea parlamentară” de atac împotriva instituţiilor statului, împotriva „valorilor fundamentale” ale UE şamd. În concordanţă cu valorile fundamentale ale UE, de data asta, un consilier prezidenţial* a cerut demersuri pentru excluderea României din Uniunea Europeană.
Priviţi ce n-aţi mai văzut!

UPDATE
Culmea tupeului frizând obrăznicia: Mai nou Roberta Anastase susţine că nu ea a condus şedinţa Camerei atunci când o ţară întreagă a văzut „numărătoarea” voturilor, cu ocazia adoptării ilegale a legii pensiilor, la fel a stabilirii unui cvorum fals. Ioan Oltean se repede să susţină că el a condus acea şedinţă, de la cap la coadă!
Ciudat, e pentru prima oară când am putut auzi aşa ceva. Nu mai există limite!
*Este vorba de Monica Macovei, vajnică Băsistă, devenită acum penală!

Master nu sunt, da’ nici f’un „dottore”!

Da-i mitocan cât cuprinde şi prost pe de-asupra, de dă pe dinafară!
Să lăsăm la o parte întrebarea despre cum reuşeşte el să fie mitocan, fără niciun efort, că ăsta-i un talent înnăscut, da’ interesant e că acum putem să vedem şi cât e de prost:
Păi lăudându-se el cu rezultatele „de excepţie” obţinute în meserie, unde-mi închipui că a avut în vedere şi incendierea a 38 de nave în rada portului Rouen,

vedem că ajunge şi sare direct la comanda petrolierului Biruinţa, despre care ne-mpuie capul că avea 306 m lungime, şi ajunge să ne spună nici mai mult, da’ nici mai puţin, că

Asemenea nave nu se dau nici master’lor, nici doctor’lor, nici la vreun dottore!

Păi să le luăm pe rând:
În primul rând să dăm doctorii de-o parte, e adevărat că numai pentru calitatea de doctor nu „se dă” nimănui să comande nu numai un vas ca Biruinţa, da’ niciun vas în general.
Dar, că ezixtă un dar, la care pe omu’ nostru nu-l duce capu’, unui Căpitan de Cursă Lungă, care-ar fi şi doctor în ce-ar putea el să fie, în filosofie, în litere sau în drept, nici lu’ dracu’ nu i-ar da prin cap să-i ia comanda ca să i-o dea lu’ Băsescu, comandantu’ lu’ peşte!
Mai departe, să vedem cum e cu „masteru'” şi cu „dottore”. Păi cum să fie, simplu:
În engleză, limba în care s-a inventat marinăria, în care se laudă că-i mare meşter Băse, căpitanul mai e numit şi, poţi să râzi, „master”!
Uite-acilea!

A sea (or lake) captain (also called a master or a shipmaster) is a licensed mariner in ultimate command of the vessel.

Cu alte cuvinte iar a zbârcit-o Băse, ca să comanzi o navă, chiar şi vaporaş pe lac, tre’ musai să fii master adică comandant, cum îi place lui să-şi zică.
– Eeeei ş-acu’ să venim la f’un „dottore”. Acu’ o să ne spună că de fapt nu ştie italiana. Cu atât mai rău pentru el, dacă n-o ştie da’ se vrea jmecher folosind-o. Păi atunci trebuie musai s-o ia peste bot! Că oricare italian, de la Milano la Palermo, ştie că apelativul dottore n-are nimic comun cu calitatea de doctor. El, italianu’, se adresează astfel oricărui absolvent al vreunei facultăţi.
A zbârcit-o deci cu toate, că doar pe vremea piraţilor din Caraibe un căpitan de navă nu era dottore, da’ master era şi mai al dracu’. Azi însă nu poţi fi căpitan fără să fii dottore, iar master ieşti obligatoriu! E prost cât cuprinde, sau e doar cât un găinaţ de Boc?
Ca să n-avem vorbe:

După ce-am auzit ce minune de navă era Biruinţa, fabricată-n România, rămâne o întrebare chinuitoare, la care aş vrea să aflu un răspuns, cât mai repede.
Bine, bine, era nava amiral a flotei româneşti, era nemaipomenită. Dar de ce „era”? Unde e acum flota în general şi nava amiral, Biruinţa, în special? Ne poţi spune, „comandante”?