Azi, Vasile Blaga, noul preşedinte ales al PDL.
Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat, sâmbătă, că a fost felicitat telefonic de premierul Victor Ponta, însă a precizat că democrat-liberalii nu vor colabora cu USL câtă vreme această formaţiune încearcă să confişte statul, notează Mediafax.
Aşa este, Vasile Blaga pune astfel la punct USL-ul care se milogea la uşa PDL-ului după colaborarea „competenţilor” din PDL. 😆 😆 😆
În republica procurorilor care a devenit România, tupeul şi obrăznicia au ajuns valori naţionale în momentul în care nimeni altcineva decât Procurorul General al României dă interviuri din care vedem cum asistă impasibil la modul în care DNA calcă-n picioare legile în vigoare, comiţând abuz după abuz, răspunzând comenzilor instigatoarei naţionale Monica Macovei.
Procurorul general Laura Codruţa Kovesi susţine că s-a început anchetarea medicilor care s-au ocupat de cazul Năstase pentru ca ar exista suspiciuni privind diagnosticul. Medicul Şerban Brădişteanu a fost ridicat şi dus la DNA pentru declaraţii…
Baschetbalista noastră consideră normal că Monica Macovei a avut o nelinişte, ca urmare Daniel Morar a manifestat brusc o suspiciune legată de diagnosticul pus lui Adrian Năstase şi a rezolvat cu celeritate neliniştea Monicăi cu săltarea doctorului Brădişteanu. Sigur, Codruţa confirmă caracterul medical al acţiunii lui Morar aplicată doctorului Brădişteanu cu efecte secundare asupra neliniştii Monicăi Macovei.
Trebuie să ţinem cont deci, că oricând este posibil ca procurorii să aibă suspiciuni cu privire la vreun diagnostic pus de medici, motiv pentru care este indicat să ţinem cont şi-n caz de nevoie să apelăm la serviciile medicale ale vreunui procuror de preferinţă Daniel Morar.
Nu suflă nimeni nicio vorbă despre competenţele medicale ale procurorilor de a se îndoi sau ba de corectitudinea unui diagnostic pus de unul care are tot dreptul să-l pronunţe. Nu se consideră necesar a se apela la serviciile unui specialist îndreptăţit să emită păreri referitoare la acel diagnostic. Nu, suficientă a fost „neliniştea” Monicăi Macovei, autoritate supremă în materie, şi s-a şi deschis un dosar ce studiază „favorizarea infractorului”, împotriva doctorului Brădişteanu şi a 3 poliţişti!
Ce jurământul lui Hipocrat, ce contează că pentru un medic nu există infractori ci pacienţi? Ia să treacă doctoru’ Brădişteanu la DNA să dea cu subsemnatu’! Cum adică de ce la DNA? C-aşa vrea muşchii lu’ Morar ş-ai lu’ Baschetbalista!
+++
Citez din „Profesiunea de credinţă” a premierului Ponta, publicată pe blogul domniei sale sub titlul Lupta pentru revenirea la normalitate:
Sunt prim-ministru, sunt co-presedinte al Uniunii Social Liberale si am o datorie, un angajament pe care l-am luat: acela de a repara nedreptatile comise in acesti ani si de a construi un nou proiect, bazat pe solidaritate, care sa uneasca romanii, care sa ii faca din nou mandri de tara lor.
….
Romania are nevoie sa depaseasca aceasta faza a dihoniei si a urii. Sigur, pentru aceasta, este nevoie sa dam la o parte sursa raului. Si in aceasta consta o parte din misiunea noastra – ca guvern, ca uniune politica si ca oameni.
Da, mi se pare corect că aveţi datoria să faceţi ceea ce este într-adevăr datoria dumneavoastră, doar că mi se pare că nu faceţi nimic pentru a da la o parte sursa răului. Altfel, este la îndemâna dumneavoastră, a ministrului justiţiei, să demiteţi pe şeful DNA şi pe Procurorul General (Daniel Morar şi Laura Codruţa Kovesi). Atâta vreme cât sunt în funcţie aceştia vor executa ordinele Monicăi Macovei, deci ale lui Traian Băsescu şi în consecinţă nu vom putea vorbi de repararea nedreptăţilor comise în anii anteriori mandatului dumneavoastră, ci de continuarea comiterii altor nedreptăţi, nu anterior ci contemporan guvernului Ponta.
Deocamdată datoria, angajamentul şi altele, legate de „un nou proiect” le putem marca la categoria „bla, bla, bla!”
PS. Subţire, extrem de subţire, luarea de poziţie a şefului Colegiului Medicilor, doctorul Astărăstoaie şi penibilă lipsa de solidaritate de breaslă a corpului medical de la Spitalul de Urgenţă cu doctorul Brădişteanu, în condiţiile în care şeful DNA pretinde că e în drept a aprecia corectitudinea diagnosticelor medicale.
Zicala întreagă spune: De la ăştia nu-i nevoie să furi, e suficient să-i urmăreşti şi să aduni ce pierd ei!
Cam aşa s-ar traduce concluzia privitoare la marea realizare grafică ce vrea să marcheze înfiinţarea „partidului” Noua Republică, afişul ce anunţă victorios că odată cu data de azi le-a început sfârşitul!
Cugetarea e foarte profundă, gravidă cu înţelesuri grele de genul: odată născut e sigur că vei muri sau viaţa-i o sinucidere lentă! Pe măsura ‘telectualului nepereche MRU. Monica nu se pune, ea e în starea naturelă, beată mangă, iar restul, Neamţu, Vasilache, Papahagi şi cu Leşe îi ţin locul lu’ Cristian Preda.
E adevărat că gurile rele spun că afişul parc-ar fi comandat de USL, da’ vorba ceea, gura lumii slobodă!
Sunt de reţinut numele celor 5 judecătoare membre ale completului de judecată a recursului în dosarul Trofeul Calităţii. Dar nu numai ele. Cred că în fruntea acestei liste ar trebui să se afle altă magistrată, cea care la fond a ajuns din funcţia de consilier al şefului DNA, Daniel Morar, direct în cea de judecător la ICCJ, în acelaşi dosar.
Se pare că la ICCJ este mare secetă de judecători din moment ce în această cauză ne lovim numai de judecătoare. Mai mult, în urma desemnării aleatorii judecătorilor în completele de judecată, în instanţa de fond, ajunge Ioana Bogdan, cea care participase la instrumentarea dosarului la DNA, iar în instanţa de recurs, preşedinta completului de 5, prin acelaşi sistem de repartizare aleatoriu, ajunge Livia Stanciu, cea care printre altele este preşedintele ICCJ dar şi membră a CSM. Iar CSM-ul este cel care, ca for superior, a indicat direcţia în judecarea recursului în acest dosar, declarându-l pe Adrian Năstase ca fiind duşmanul justiţiei.
Reţineţi deci numele:
Ioana Bogdan, procuror „transferat” ca judecător la ICCJ!!
Livia Stanciu, membru al CSM, preşedintele ICCJ!!
Florentina Dragomir, Maricela Cobzariu, Sofica Dumitrascu si Ioana Alina Ilie executante conştiincioase, disciplinate.
Pentru cei ce au dubii în ceea ce priveşte definiţia termenului aleatoriu, acesta este sinonim cu întâmplător, iar realizarea unui asemenea eveniment este exemplificat cel mai bine (dar primitiv), prin tragerea la sorţi, din căciulă. Mai modern tragerea asta la sorţi, la ICCJ, se face cu ajutorul unui calculator care-i la fel de nevinovat ca şi căciula faţă de numirea celor 6 graţii în cele două complete de judecată, doar că asemeni oricărui calculator, şi acesta aflat pe post de căciulă se conduce după un program în care, atunci când e nevoie, băieţi intelijenţi introduc diverse „filtre” ca: Subiectul să fie „pe fază”, Subiectul să fie obedient, Subiectul să fie de-al nostru, după care totul este cu totul şi cu totul „aleatoriu”!
Altfel, ce probabilitate ar fi ca din „ţ” judecători la ICCJ să fie aleasă tocmai Ioana Bogdan la instanţa de fond, într-un complet de 3, şi Livia Stanciu, ditamai şefa ICCJ, la recurs, într-un complet de 5? (unde „ţ”=numărul total al judecătorilor ICCJ)
De aceea spun că ar fi bine să reţinem numele astea. De ce? Păi unii le pot pune pe acatiste, rugându-se de sănătatea lor, alţii pe alte liste, dorindu-le multă căldură. Cert este că într-o societate care-ar vrea să se însănătoşească ar cam trebui ca numele astea să mai fie pomenite pe nişte liste de destituiri, eventual urmate de ceva ani de penitenţă petrecuţi în lăcaşurile în care, cu largheţe, îi trimit pe alţii, nu totdeauna pe cei care trebuie!
Merită citit cu atenţie şi articolul semnat de Răzvan Savaliuc în Lumea Justiţiei, intitulat Cazul Nastase impune interventia politicului in Justitie.
În ultima vreme, după căderea lui MRU şi instalarea guvernului Ponta, mai toţi aşteptam să vedem ce va urma, ce se va schimba, cum va accepta Băse să fie contrat de unul pe care-l dispreţuieşte.
A fost un pic de linişte până a realizat şi piratu’ că e groasă şi că trebuie să facă ceva.
Hărţuiala cu miniştrii de la învăţământ, Corina Dumitrescu şi Ioan Mang ar fi putut fi luată drept un semnal pentru ce va urma, aceasta nereprezentând o nemulţumire pentru desemnarea acestor persoane. Nu, a fost vorba de hărţuirea lui Ponta, şi pentru asta a fost agăţat de unde a fost mai lesne. A fost mai întâi Corina Dumitrescu, apoi Ioan Mang şi-n fine, Mircea Diaconu.
Dar staţi liniştiţi, fabrica de diversiuni a lui Băse nu s-a oprit, pe ţeavă urmează alţi miniştri, niciunul nu trebuie să stea liniştit.
Mai ales acum, că PDL e-n degringoladă şi nu treabuie să se bage prea mult în seamă, guvernul trebuie tocat mărunt, nu trebuie să i se lase niciun moment de respiro. Şi cum odată cu Ioan Mang s-a descoperit o metodă, uite că Băse şi-a mai adăugat o armă în panoplia unde figurau la loc de cinste, până acum, ameninţarea, şantajul, DNA-ul şamd. Ce să mai…, când ai unul care are studii şi dacă l-a pus dracu’ să-şi mai dea şi doctoratul, cel mai simplu e să instrumentezi o acuzaţie de plagiat.
E o modă? Şi da, şi nu! Într-un fel arma asta nouă va fi epuizată prin acest atac. Ea va fi într-atât de compromisă încât nu va mai fi folosită de nimeni, dar nu contează, cu atât mai bine, că prea începuseră unii să ridice ochii şi la Codruţa. Sigur, ăştia n-au avut suficientă snagă, s-au lăsat păgubaşi, da’ n-au avut nici „şcoala” şi nici posibilităţile lui Băsescu. Ce ştie Ciuvică cum se lucrează o chestie ca asta? Păi de-acu’ nici n-o să mai încerce. Şi după codul de onoare a borfaşilor a urmat prevenirea:
– Dottore, stai cuminte că te aranjez! He, he, he! Dottore!
Toţi stăteau cu ochii pe Băse, ca pe butelie, să vază ce va mai întreprinde. Doar că el voia o umbră de compromitere în Europa, acolo unde, la Bruxelles, Ponta urmează, dacă se duce, să dea nas în nas cu ceilalţi prim-miniştri. Şi cum să realizeze aşa ceva? Simplu, doar la uşa lui se aude cum bate din călcâie Mele, nerăbdător să primească ordine!
– Măi, Mele, ai tu p-acolo nişte oameni care cunosc la ziarişti măi! Ia vezi tu, cum faci să dea sfoară-n… Europa, că l-am prins pe imaturu’ ăsta de Ponta copiind la doctorat!
– Cum să nu, şefu’, floare la ureche. Era mai greu dacă-mi cereai să fac să ne vorbească ăia de bine, da’ asta se face numa-ndecât!
Şi uite-aşa a început totul. Mai întâi la Nature, că acolo era mai ieftin, da’ şi mai uşor. Odată lansată chestia, că la o simplă preluare altu’ e preţu’, c-a urmat FAZ-u, da’ şi Le Monde şi ce-o mai fi. Ce mai…, scandalu-i gata.
L-a preluat şi presa internă? Păi ce-are? Cu atât mai bine!
Ceee? Întreabă cineva dacă nu are România de pierdut? Şi dacă are, ce? N-are decât să piarză, România-i victimă colaterală, că Băse-l voia lovit pe Ponta, acu’ doar n-o să-l facă cineva iresponsabil. Şi la urma urmelor dac-o să-l facă tot aia e, lui i se fâlfâie!
Îmi povestea un amic cum, pe patul de spital fiind, după un infarct, în patul de alături a fost adus un tânăr de 27 de ani, pentru aceeaşi suferinţă.
Producea amicul o cugetare: Dacă eu, la 60 am păţit necazul ăsta şi mi se pare nedrept de devreme, ce să mai spun când văd tânărul ăsta? Dar ce zice el?
Da, dar se întâmplă şi mai rău, se pare că nici Doamna cu Coasa nu alege totdeauna după vârstă. Deşi citim frecvent în presă, panegirice ale unor oameni de valoare, decedaţi la o vârstă oarecum înaintată, deplin realizaţi, care lasă-n urmă regrete multe, ce putem spune când se stinge un tânăr de 29 de ani, care avea în mod normal un viitor strălucit, anunţat printr-o activitate scurtă, dar de excepţie. 29 de ani şi ajuns printre primii 20 cei mai premiaţi oameni din lume la Olimpiada de Informatică!
Mare pierdere. Am pierdut cu toţii ceea ce nu a apucat să creeze informaticianul Mihai Pătraşcu.
Păcat!
Sunt destui concetăţeni de-ai noştri care sunt nemulţumiţi de ce li se „oferă” în România. Şi-n materie de politicieni. Se zburlesc pentru faptul că n-au de ales decât „cel mai mic rău”, de parcă ei musai ar merita să-l găsească pe lista de candidaţi pe însuşi Iisus. Şi nu aşa, unul singur, că-n toată ţara n-ar ajunge, pretenţiile sunt ca-n fieş’care colegiu să poată fi votat candidatu’ minune, să ne mântuiască pe noi pentru meritul că i-am oferit şansa de a câştiga un loc de ales cu 48, eventual cu 51%. Dom-le, pretenţia e justificată zic unii, dacă ne gândim la cinstea alegătorilor, toţi oameni integri, care-au tot făcut sacrificii pentru alţii ş-acu’ vor şi ei să vadă pe unu’ sacrificat pentru ei, şi nu un fitecine, multiplicat, aşa încât să aibă tot românu’ posibilitatea să voteze pe cel mai bun dintre cei mai buni, nu pe ăla mai puţin rău’!
Dacă ne-ar duce capu’ am realiza că nea Caisă, ăla care votează pentru un kil de orez şi unu’ de făină i-ar face opoziţie celui mai bun dintre cei buni. Da’ nu numai, că doară mai sunt şi ăia care se sumeţesc găsind pete-n soare, d-ăia care tre’ să fie altfel decât restul lumii. Şi apare unu’ şi zice: Nu uitaţi minerii!! Şi au dreptate toţi, inclusiv ăia care-şi aduc aminte că de fapt ei, de la ’48… .
Acu’ io am o nedumerire. Toţi ăştia, veşnicii nemulţumiţi, ăştia care vor şi luna de pe cer, care ştiu la fix ce ne trebuie nouă, de fapt arată cu degetu’ numa’ la alţii, adică numai alţii sunt vinovaţi de situaţie, ei sunt victimele, reformatorii, aducătorii de lumină şamd. Ei, şi uite-aşa am ajuns aici.
Se mai aude câte-un glas ca cel de mai jos, dar nu răzbate. Dar nu-i nimic, eu îl fac cunoscut şi aici. Cine e? Aflaţi şi singuri. Acu’ citiţi ce gândeşte!
++
Rostul
Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările „prietene”.
La noi chestia asta se numeşte „agricultură de subzistenţă” şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un „Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
Să trăieşti.
Brăduţ Florescu
++
Eu cred că pe lângă familie, pământ şi credinţă mai sunt multe care ne-ar conferi un rost. Atât de multe că e greu să le enumeri. Dar ce rost ar mai avea? Ce rost are dacă nu realizăm că noi ne facem şi binele şi mai ales răul. Cum îndrăznim să cerem fără să dăm nimic?
Merităm ce-avem, cu vârf şi-ndesat şi nu putem schimba asta decât arătând cu degetul nu la alţii ci-n primul rând la noi. Să căutăm la noi ce-i în neregulă. când o vom face vom învăţa sigur ce să cerem, ce să alegem şi cu siguranţă vom avea ş-atunci ce merităm.
Altfel, autorul mesajului de mai sus poate fi găsit aici.
Campania electorală pentru locale, încheiată la începerea zilei de azi, a fost una cu totul atipică. Fără confruntări televizate, ba prin unele locuri fără nicio participare din partea unor candidaţi. Este şi cazul candidatului PDL la primăria sectorului 3. Toată lumea se aştepta fie la o participare pe măsura fondurilor de care dispunea primarul în exerciţiu, Liviu Negoiţă, fie la o susţinere din partea lui Traian Băsescu, oricum la o campanie susţinută. În final Livache s-a „bucurat” numai de susţinerea preşedintelui PDL Bucureşti, Elena Udrea, pe un banner mare, pe care stătea scris Liviu Negoiţă=Elena Udrea. Discutabil „avantajul” creat de o asemenea identificare. Unii spun că mai bine era lipsă, „popularitatea” Elenei Udrea fiind chiar mai dezastruoasă decât a lui Livache.
Până la urmă Traian Băsescu nu s-a manifestat în sensul susţinerii PDL în alegerile locale. Şi atunci se pune întrebarea: Renunţă PDL-u’ chiar aşa uşor să lupte pentru fiefurile pe care le considera ale sale? Nu prea există informaţii referitor la comportarea altor candidaţi PDL, dar în ceea ce-l priveşte pe Liviu Negoiţă acesta acţionează în subteran pentru subminarea candidatului USL dar şi pentru fraudarea alegerilor din sector.
Astfel au fost descoperite înscrierea ilegală pe listele electorale din sectorul 3 a unui mare număr de persoane cu viză de flotant care-ar urma să voteze duminică. Astfel sunt adrese în sector unde apar a locui mii de persoane, astfel:
– pe str. Culesului, la nr. 55, apar 1.563 de votanţi;
– pe str. Moş Ion Roată, la nr. 5, 1.225 de votanţi;
– pe str. Vâlsăneşti nr. 36, 2.120 de votanţi;
O analiză efectuată de MAI a descoperit că e vorba de 28.000 de persoane înregistrate în acest fel. Anomalia apare în toată splendoarea sa când în blocul de pe str. Vâlsăneşti nr. 1 locuiesc 235 cetăţeni, la nr. 36 sunt înregistraţi 2.120!!
Acesta-i imobilul din str Vâlsăneşti nr. 1, cu 235 locatari.
Iar aici se află imobilul de la nr 36, „locuit” de 2.120 persoane!
+++
Dar nu numai aceasta face parte din „campania” electorală susţinută de Liviu Negoiţă.
Pe lângă asigurarea a 28.000 de voturi pe sub mână, el s-a gândit că trebuie făcut ceva şi pentru scăderea procentelor ce-l dau câştigător pe Robert Negoiţă, candidatul USL. Cum? Simplu. Omul, de fapt echipa lui de şoc, a realizat un fals al ziarului distribuit în reţeaua de metrou şi RATB, cunoscut de bucureşteni, anume RING, cu un conţinut manipulator şi l-a distribuit în sectorul 3.
Sigur, deţinătorul ziarului “Ring” a depus plângere penală împotriva lui Liviu Negoiţă şi a cerut distribuitorilor PDL să înceteze distribuirea ziarelor. Aceasta ne dă măsura disperării lui Livache care riscă orice, chiar şi o condamnare penală, numai pentru a-şi păstra fotoliul de la primărie.
Pentru a putea aprecia ce însemnătate pot avea cele 28.000 de voturi furate, e suficient să ne gândim că-n sectorul 3 sunt înregistraţi 210 mii de alegători. Cu cât vor participa la vot mai puţini alegători, cele 28.000 de voturi pot desemna învingătorul. În sondaje conduce Robert Negoiţă cu 20% dar, dacă la vot vor participa numai 100.000 alegători, un procentaj posibil, reprezentând aproape 50% din electori, cele 28.000 de voturi sigure ale lui Livache vor însemna aproape 30%.
Morala este cea cunoscută de mult, dacă locuitorii sectorului 3 vor să scape de fericirea de a le fi administrat sectorul de către Livache, duminică va trebui să iasă la vot în număr cât mai mare, cu alte cuvinte să facă în aşa fel încât să fie valabilă vorba Nu pot ei să fure cât putem noi vota!
Inspiraţia şi datele, parţial, provin din ziarul online „DeCe News”, de aici şi de aici!
++
Precizare. Am început să scriu acest articol vineri 08.06 pe la orele 22.30. Văd că de publicat am reuşit să-l public după miezul nopţii, deci în data de 09.06. Pentru corecta poziţionare în timp, acolo unde-am spus „azi”, m-am referit la ziua de vineri.
UPDATE
Azi, sâmbătă 09.06, dom’ primar Livache a adus urnele la secţiile de votare. Ca totul să fie ok urnele sunt gata sigilate şi bodyguarzi de la BGS!!! care le-au însoţit n-au permis nimănui să se apropie de ele. Urnele, contrar normelor, au fost aduse gata sigilate şi probabil conţin deja buletine de vot suficiente înăuntru. Normal urnele se verifică în dimineaţa de mâine şi se sigilează de către membrii comisiilor electorale.
Nemaiîntâmplat la A3, pană de curent la Sinteza Zilei, platoul a rămas pe-ntuneric.
Eveniment epocal, motiv suficient pentru ca „vorbăreţul” Gâdea (ăla care formulează o întrebare în 5 minute, timp în care uită ce vrea de fapt să-ntrebe şi la care răspunsul invitatului este un simplu „da” sau „nu”) să se lamenteze şi să mai şi lanseze semnale de alarmă cum că „mamăă! Să vezi ce ne făcurăăă! Ne tăiară luminaaaa! În ce scop?
Ceea ce s-a întâmplat în seara asta e deja suspect. În această emisiune s-au făcut o serie de dezvăluiri care probabil că au deranjat anumite persoane. O asemenea pană de curent nu s-a mai întâmplat niciodată.
Sigur, cum studioul i-a rămas în beznă, regia de emisie a tot băgat reclamă, după care a improvizat un telejurnal de ora 23:00, în timpul căruia Mihai Gâdea emite o, să-i zicem, ameninţare:
“Cred că instituţiile abilitate ar trebui să dea un răspuns serios, pentru că dacă nu există o cauză serioasă privind întreruperea curentului în această zonă cineva va trebui să dea explicaţii”.
Da’ nu numai atâta, luminându-şi faţa cu ecranul i-padului apare figura spectrală a lui Mihai Gâdea în studioul rămas fără lumină, ceea ce ne-a spus nouă că lumină nu era, da’ curent electric era, că doară camera şi tot lanţul de imagine funcţionau! Da’ şi lanţul de sunet funcţiona, chiar dacă vocea lui Gâdea în jurnal a fost dată prin telefon şi asta s-a văzut chiar de la întreruperea emisiunii, când pe imagine neagră continuau să se audă discuţiile, inclusiv exclamaţiile de surpriză ale celor din platou.
Da-n orice caz, suficiente simptome pentru soacră-mea (când i s-a stins lumina da-i funcţiona aparatu’ de radio) să-l strige pe socru-meu să vadă de siguranţă!
Da’ deh, soacră-mea era (Dumnezeu s-o odihnească) mai tehnică decât Mişu Gâdea, pe care l-a dus capul la comploturi şi sabotaje la Antena la care el, ca director, spune chestii deranjante. Aşa deranjante de se ard siguranţele!
Aia-i bre, Mişule, s-a ars o siguranţă şi tălică în loc să chemi un electrician ai dat alarma-n presă! 😆
Da’ tot rămâne de-o întrebare acolo: Dom-le, în trustu’ ăla Intact, chiar nu s-au găsit bani pentru un electrician? Că dac-ar fi fost, ăla se „autosesiza din oficiu” şi-ţi zicea despre ce e vorba.
Acu’, la întrebarea asta ar fi mai multe răspunsuri:
– o fi unu’ da-i mai nevinovat ca soacră-mea!
– o fi unu’ da-i angajat că-i nepotu’ lu’ cutare!
– o fi unu’ da’ era beat!
– o fi unu’ da lipsea şi p-ormă-i mai bine s-o lăsăm aşa cum a căzut, că dacă n-a fost mai rapid ca Mişu!!
Fac ceea ce n-am prea făcut, preiau un text publicat deja pe cel puţin două site-uri, odată pe cel al SCMD sector 6 şi a doua oară pe blogul lui Plano-Lupuş. Nu pentru că aş contribui cu ceva la răspândirea acestuia, audienţa celor două fiindu-mi superioară, dar pentru că acesta coincide până la identificare cu părerea mea, exprimată pe alte site-uri, cu mult timp în urmă. Mi se pare că apariţia sa reprezintă un moment memorabil, de cotitură, indiferent că, după cum spun alţii, ar fi vorba de o „petardă”.
Este vorba de un „memoriu”, să-i zicem aşa, adresat ministrului apărării de către un anume Lt. Col. Vasile Dragoman, comandant al unei UM şi semnat (aşa cum afirmă) de toate cadrele acelei unităţi, 627 la număr, cadre militare active!
Dar cel mai bine e ca mai întâi să citim textul despre care e vorba:
Sunt comandant de unitate in cadrul Ministerului Apararii Nationale. In ultimii ani, impotriva armatei s-a desfasurat o campanie de denigrare care in final s-a soldat cu integrarea fortata a militarilor romani in legi unitare de salarizare si pensionare, insa nu complet, ci doar in partile care convin denigratorilor armatei. Acest ultim element a condus la discriminarea fatisa a militarilor fata de ceilalti salariati si pensionati unitari.
Dl. ministru Dobritoiu, nu contestam legile, insa militarii activi romani in totalitatea lor, va solicitam sa fim tratati complet unitar, deci nu doar in partile care convin emitentilor actualelor legi unitare de pensionare si salarizare, intrucat in contextul creat, militarii romani avem un regim de sclavi, in niciun caz de salariati si de pensionati unitari.
Prin urmare:
1. Fiind integrati in lege unitara de salarizare, dorim sa ni aplice si noua Codul Muncii la fel ca tuturor celorlalti unitari. Nu mai dorim sa lucram nenormat, ci de luni pana vineri, 8 ore pe zi, iar daca societatea are nevoie de noi mai mult timp (inundatii, inzapeziri, misiuni de lupta, alte interventii), sa ne plateasca si pentru tot ceea ce depaseste 8 ore, intrucat asa este regimul salariatilor unitari, cu exceptia militarilor, care primim aceleasi remuneratii indiferent cat lucram si suntem fortati sa lucram frecvent nenormat. Cunoasteti foarte bine ca lucram minim 3 luni in fiecare an 24 de ore din 24, 7 zile din 7, insa pentru aceleasi venituri si implicit pentru aceleasi contributii la pensii ca ceilalti salariati unitari cu care am fost situati pe grila de salarizare, insa care lucreaza doar 8 ore de lui pana vineri, ceea ce este o anomalie mai mult decat evidenta.
2. Fiind integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim sa ni elimine complet interdictiile si limitarile de drepturi constitutionale din Statutul Cadrelor Militare. In consecinta, nu cerem privilegii, ci dorim doar aceleasi drepturi cu ceilalti salariati si pensionati unitari, respectiv:
– sa avem dreptul de a detine firme;
– sa avem dreptul de a ne organizam in sindicate;
– sa avem dreptul sa ne inscriem in partide politice si sa candidam la functii publice;
– sa avem toate celelalte drepturi pe care le au toti salariati si pensionatii unitari cu exceptia noastra;
Prin urmare dl. ministru, nu cerem nici privilegii, dar nu mai dorim nici discriminari, dorim doar sa fim tratati perfect unitar.
In concluzie:
– daca trebuie sa ramanem integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim plata la tarif orar si eliminarea oricarei interdictii din statut, adica sa fim tratati ca ceilalti unitari;
– daca trebuie sa avem un regim discriminatoriu – deci special fata de ceilalti angajati cu care doar formal suntem asimilati, solicitam legi speciale de salarizare si pensionare care sa compenseze discriminarile la care suntem supusi acum. Orice alta varianta in afara de cele 2 expuse, nu determina decat batjocorirea si disciminarea militarilor romani in raport cu ceilalti salariati si pensionari unitari;
-in conditii de salarizare si pensionare unitare, orice exceptie de tratament in ceea ce priveste drepturile militarilor in raport cu ceilalti salariati si pensionati unitari, constituie discriminare pentru militari;
V-am transmis memoriul pe adresa M.Ap.N. cu cele relatate, memoriu semnat de toti cei 627 miitari ai unitatii (ofiteri, subofiteri, maistri militari, soldati si gradati voluntari).Cu stima, Lt.col. Vasile Dragoman
Acest memoriu-protest este memorabil o dată pentru că e primul semn de solidarizare a cadrelor active cu rezerviştii, de unde până acum am asistat la o oarecare animozitate mocnită între cele două categorii, lucru dorit de altfel de guvernanţii care au emis sintagma „pensii nesimţite” şi, drept urmare, au emis cele două legi, cea a salarizării unice după care a urmat cea a pensionării unice.
La rândul lor rezerviştii au făcut vorbire de restricţiile conţinute de Statutul Cadrelor Militare (legea 80/1995) şi de neaplicarea codului muncii, ambele constituind discriminări grave la adresa categoriei militarilor, singura compensare a acestora fiind anulată prin apariţia celor două legi. Rezerviştilor li s-a răspuns însă, în fel şi chip, toate traducându-se de fapt prin „aţi fost fraieri, acu’ ciocu mic dac-o vreţi şi p-asta, aşa cum suntem dispuşi să v-o dăm”!
Militarii activi au fost terorizaţi cu disponibilizarea, iar unii din ei prostiţi cu munca de lămurire: „din cauza pensiilor nesimţite ale ălora suntem obligaţi să nu vă plătim pe voi cum meritaţi”. Noi ştim asta şi staţi liniştiţi că veţi primi ceea ce vi se cuvine. Şi aşa li s-au desfiinţat toate sporurile, apoi li s-au reţinut 25%.
Faptul că unul din ei (şi se pare că mai mulţi) a/au realizat că de fapt cu zăhărelul li s-a tras preşul de sub picioare, că de fapt ei vor avea pensii mult mai mici decât pensiile existente în plată şi că de fapt ei au devenit un fel de cetăţeni de mâna a doua, fără drepturi şi fără bani, că situaţia este de fapt intolerabilă, iată ceea ce conferă momentului memorabilitate.
Ei au considerat că e cazul să spună clar politicienilor:
Domnilor, dacă aveţi nevoie de armată, de siguranţă naţională, de poliţie, nu le puteţi avea prin muncă voluntară, trebuie să plătiţi preţul pe care-l plătesc toate statele. Dacă nu aveţi nevoie, desfiinţaţi şi armata şi poliţia şi serviciile, înlocuiţi-le cu instituţii civile în care să muncească cetăţeni civili cu toate drepturile!
Şi sigur, vor spune unii că acest personaj (lt.col. Vasile Dragoman) nu există, că cine ştie cine-a scris „aiureala” asta, că nu se poate ca un militar activ să se adreseze astfel ministrului său! Sigur că mesajul nu va fi admirat de cei în cauză. Sunt mulţi cei care, gândesc ca un amic de-al meu care după ce-a citit acest text mi-a spus:
Uite inca un flacau care-si va pierde serviciul ca a indraznit sa vorbeasca. Ce se va intampla? NIMIC!!!
Tot ce e posibil să aibă şi dreptate, dar indiferent cine-i cel ce-a gândit, pus pe hârtie şi publicat acest text, e clar că el exprimă adevărul şi că guvernanţii, mai devreme sau mai târziu, vor realiza că de fapt nu se mai poate aşa. Iar acesta e un semnal, un moment despre care poţi spune înainte de sau după!
Ce, credea cineva că numai mentaliştii noştri?
Ia uitaţi-vă de vedeţi asta!
dă-mi un motiv să mai rămân o clipă lângă tine
şi o speranţă că mai ai încredere în mine
nu ai puterea să-mi spui o vorbă de iubire…
opreşte-mă, nu mă lăsa să plec de langă tine!
Cunoscuta manea cântată de Guţă, Nicuşor Guţă, e interpretată politic de nu mai puţin celebrul MRU, fost şef al SIE, fost şef al unui guvern de 78 de zile. Manelistul MRU neîncetând să se creadă membru PNL, plânge pe umărul nu se ştie cui, şi-şi mustră partidul că l-a dat jos. În maneaua lui, MRU se lamentează şi, deşi zice că n-ar avea niciun motiv să mai stea în PNL, el cică îi tot caută pete-n soare ca să-i găsească defecte.
El n-a auzit că a cam fost dat afară din PNL şi-şi face curaj că decizia îi aparţine lui.
“Eu nu cunosc ce vrea şi ce nu vrea PNL-ul, eu vă spun care este statutul meu în acest moment. Şi când vă spun că sunt un om de dreapta şi merg cu cei care susţin dreapta, evident merg cu cei care susţin dreapta. PNL-ul în momentul de faţă susţine dreapta? Nu cred! În momentul de faţă PNL este într-o alianţă împotriva naturii. E un partid socialist”
,
Da’ de fapt nu ne spune care-i statutul lui în acest moment, da’ ne uluieşte cu logica lui de manelist, concluzionând: PNL e un partid socialist!!! 😯
Conform aceleiaşi logici, gând nemărturisit de ‘telectualu’ MRU, dacă PNL e partid socialist, musai PSD este partid liberal, ş-atunci nu ştiu care-i supărarea lui pe USL, USL rămâne în continuare alianţa dintre un partid social-democrat şi unul liberal! 😆
În continuare, preocupat de probleme existenţiale legat de apartenenţa lui la PNL, conchide într-un final că nu-i mai leagă nimic!
“Aş fi şi eu curios să ştiu dacă există cu adevărat statutul de membru al lui Mihai Răzvan Ungureanu în PNL, pentru că de partea cealaltă se spune că nu, ştiinţa mea este altceva. Fiţi convinsă însă de următorul lucru şi repet ce am spus: nu văd absolut niciun impediment în a-mi da demisia formal şi foarte clar din PNL. Este partidul care m-a dat jos, a dat jos Guvernul Ungureanu, s-a exprimat în felul în care a izbutit să o facă pe seama moţiunii de cenzură, deci afectiv în momentul de faţă, sau politic, nu văd ce ne-ar putea lega”
Deşi pân-acu’ lumea credea că el, MRU, nu realizează că PNL l-a cam dat afară, vedem totuşi că el e conştient că „de partea cealaltă se spune că nu”! Păi atunci ce te mai tot prosteşti bre, nea Ungurene? Că văz că nu te mai crezi prim-ministru, ai priceput uşor că ai fost uşuit. Şi la urma urmelor, dacă nu vă mai leagă nimica, ce mama dracului nu te linişteşti şi matale, că doar mortu’ de la groapă…!?
Întrebat dacă s-a decis să demisioneze din PNL, fostul premier a mărturisit: “Acest lucru este foarte serios luat în considerare”.
Dom’le, omu’ e demenţial, la figurat desigur, deşi pare a fi dus şi la propriu! Cunosc şi eu pe cineva care-i scos în şomaj de vreo două luni şi el se gândeşte să-şi dea demisia de la locul de muncă! A fost căutat de o ambulanţă, plimbat pe drumuri, da’ probabil nefiind considerat periculos a fost lăsat acasă! Mi se pare nedrept că MRU e ignorat în felul acesta, chiar dacă altă obsesie de-a lui fusese aia cu „reformarea” legii sănătăţii, dar putem admite că acum, important e să fie încurajat să-şi dea demisia, să nu-l contrazică nimeni. Poate că-n felul ăsta s-ar linişti şi el şi ar uita de obsesia asta cum că e liberal!
Ce mai, Guţă ăsta-i un maestru, dom-le!
inima-mi spune să te las,
sufletu-mi spune să răman,
sa fac sau nu eu primul pas,
nu am puterea să îţi spun..
ce am de gând, ce vreau să ştiu…
doar tu mi-ai putea spune,
încă nu este prea târziu, ca să rămân cu tine…
Pentru conformitate, pretextul acestui articol este furnizat de interviul publicat pe DeCe News.
Timpul rămas până la... 