Se aude hăhăitu’?


Foto Sebastian Marcovici
Foto: Sebastian Marcovici

Anunțuri

Reclamă (2)


Nu am intenţionat să remarc decât profunda imoralitate a acestui mod de a face reclamă, în care se speculează nevoile oamenilor de către companii, mari sau mici, în scopul satisfacerii intereselor lor, strict lucrative.
Discuţiile au atins şi aspecte pe care nu le-am dorit şi faţă de care doresc să mă delimitez.
Nu deţin cunoştinţele necesare pentru a putea discerne nivelul de periculozitate a unei astfel de exploatări, dar, în măsura în care posed nişte cunoştinţe, de cultură generală, sau mă pot documenta, mi-e la îndemână să înţeleg că orice exagerare este contraproductivă şi nu serveşte nimănui.
Astfel, exploatarea de suprafaţă este de departe extrem de dezavantajoasă pentru mediu, aceasta presupunând efectiv modificarea reliefului. Este o metodă practicată, ce-i drept, şi în Statele Unite, dar la fel de drept este că asta se petrece în zone pustii, nelocuite. Referindu-ne la teritoriul României, incomparabil mai mic şi cu densitate a populaţiei mult mai mare, există experienţa exploatării la suprafaţă a unor zăcăminte carbonifere, care au pustiit terenuri întinse, ce se vor reface în timp de secole.
Pe de altă parte, vorbind de cianuri, tot românul se gândeşte la Rasptin, la James, James Bond, la pastila din gulerul cămăşii etc. Evident imaginea este falsă, nu se extrage aur cu cianură de potasiu (KCN), dar acest proces este posibil cu Cianură de Fier. Nu există azi în lume nicio exploatare de aur care să nu folosească procedeul cianurării. Şi asta de pe la 1884.
Cianurile sunt de fapt săruri, ce-i drept cu o faimă foarte proastă. Totuşi, trebuie ştiut că din totalul de 1,6 milioane de tone de cianură produsă anual la nivel mondial, numai 13% este folosita in prelucrarea aurului. Restul ajunge in alte domenii, la fabricarea medicamentelor, bijuteriilor, adezivilor, componentelor electrice şi electronice, vopselelor, cosmeticelor. Culmea, impotriva acestor industrii nu protesteaza nimeni, ba produsele lor sunt de largă folosinţă. Până nu de mult, orice fotograf amator, care se chinuia să facă fotografii color, ştia că procesul presupunea tratarea fotografiilor într-o baie „de albire”, care nu era altceva decât Cianură de Fier, care dizolva argintul din suportul fotografic. Substanţa s-a găsit şi poate se mai găseşte în magazinele de specialitate şi nu protestează nimeni.
Accidentele întâmplate nu-nseamnă altceva decât că măsurile de protecţie trebuie luate cu mai multă atenţie şi seriozitate, nu că metoda trebuie interzisă.
Mai e problema rentabilităţii, pentru statul român, a concesionării acestei resurse, a condiţiilor în care s-ar realiza aceasta. Nu ar trebui să se repete faza concesionării petrolului, pe nimic.
Aşadar, în articolul anterior nu m-am referit la aceste aspecte. Pentru o mai bună înţelegere am făcut-o acum, şi în privinţa deciziei, în principiu, cred că trebuie să se pronunţe specialiştii. Pe de altă parte actuala guvernare nu mi-a făcut (cel puţin mie) dovada că ar avea şi ar promova măcar părerea unui singur specialist, în orice domeniu ar fi acesta, motiv pentru care incompetenţa, specifică guvernării actuale, ar plana şi asupra încheierii unui contract cu RMGC, ceea ce mă face să mă pronunţ pentru un prudent mai bine nu!

Reclamă?


În ultima vreme, pe posturile TV, în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montana, vedem că se practică un nou tip de reclamă. De fapt nici nu este reclamă. În orice caz este vorba despre un gen greu de definit. Bineînţeles realizate sub forma unor clip-uri „nepublicitare” în care diverşi cetăţeni ne spun că trăiesc în Roşia Montana, unde n-au cu ce să-şi crească copiii, nu merge nici turismul, agricultură nu se poate face că e numai piatră, fără minerit nu se poate. Cu vocea tremurândă, „localnicii” Roşiei Montana ne roagă să fim de acord, să le dăm o şansă, numai proiectul RMGC (Roşia Montana Gold Corporation) poate să-i scoată din necaz!
Într-unul din aceste clipuri Sanda Lungu, într-un interior cu un design de invidiat chiar şi pentru mediul urban, ne întreabă retoric, printre altele, câte perechi de şosete de câte 5 lei trebuie să croşeteze ca să-şi ţină la şcoală cei doi copii.

Florea Balog, în acelaşi registru, ne spune că litrul de lapte e mai ieftin ca sucul (numai la Roşia Montana?)! Fără minerit nu se poate.

După cum se vede, oamenii din Roşia Montana şi-au făcut un site, http://www.scrisoarecatreromania.ro/ .
Accesând acest site, sub titlul „Scrisoare către România” găsim motivaţia sa: O iniţiativă a oamenilor din Roşia Montană sprijinită de RMGC, după care, scurt şi clar: Vrem să muncim în Roşia Montană, dar nu oricum, ci vrem să trăim din minerit
Nu ştiu ce-ar rămâne de spus. Sigur este că minerii, în general, spun că mineritul e cea mai grea meserie şi că ei o practică pentru că n-au încotro. Aici ne întâlnim cu o dorinţă arzătoare, expusă imperativ:
Miroase un pic a prea mult sprijin din partea RMGC, iar când spui RMGC spui Gabriel Resources, iar mai departe…
Bine, bine, o vedem şi pe asta, dar, fiind vorba de un evident şantaj sentimental, cât de moral este acest tip de reclamă şi cum de este permis?
Cineva ar putea observa că există şi localnici care se opun proiectului RMGC (ba chiar mai mulţi), diferenţa fiind că nimeni nu-i sprijină să-şi facă site, nu le dă nimeni bani de-un realizator de clipuri şi nici pentru a plăti difuzarea acestora în „prime time” la preţ de reclamă TV.
Cred că cineva ar trebui să pună capăt acestei şmecherii!

Te mai întorci în Anglia? Nuuu, că-i plină cu români!


Timp de o săptămână am auzit acest fragment de dialog ca promo (desigur la TV) pentru emisiunea „În premieră”. Percepută ca orice reclamă, cu un fel de „auz periferic”, fără conştientizarea sensului, a înţelesului, a umorului zicerii englezului mureşan, Graham David Robinson pe numele său. Spusă într-o română destul de aproximativă, dar pe deplin inteligibilă.
Pentru el România este o ţară „frumoasă, dar goală”. Depopulată adică, aşa o percepe el. Face parte din cei 2000 de englezi stabiliţi în România. Exploatează o fermă de cca 4 ha, creşte animale şi lucrează pământul. Noutatea este că foloseşte mână de lucru tot străină, pe bază de voluntariat. Celor ce vin să muncească la fermă le asigură casă şi masă. Casa acolo, în mediul rural, iar masa din alimentele din propria producţie. Un fel de turism fără bani, dar şi fără „brand”.
Tot e bine că ne învaţă alţii ce-am putea face.
Alţii ar putea însă învăţa de la cetăţeanul constănţean care, supărat pe alpinistul utilitar care lucra atârnat sub fereastra sa, i-a tăiat acestuia coarda de susţinere ca să-l înveţe minte. Căzut de la 15 m, transportat la spital, se pare că acesta va scăpa fără urmări grave, spre norocul şi al dementului constănţean care altfel ar fi înfundat puşcăria pe termen lung.
Mai poţi fi supărat pe Graham Robinson c-a plecat din Anglia fugind de… români?

Nu-l Doare Nici În… Pix!


E parcă pentru a doua şi a treia oară când Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) îl sancţionează pe preşedintele Băsescu, acordându-i două avertismente pentru discriminare.
Primul avertisment, primit în 2007, cel pentru lansarea sintagmei „ţigancă împuţită” a fost anulat de ÎCCJ, iar acum sunt incriminate discursurile:

„Nu poţi să îi spui finlandezului, ţiganii nu au fost la Helsinki şi nu au cerşit. Ce poate să facă diplomaţia când Guvernul constată că ţiganii cerşesc agresiv, au început să fure prin autobuze, ce poate să facă diplomaţia pentru că acolo e reacţia opiniei publice”

pentru unul din avertismente şi cel în care afirmă că

„80% din români sunt convins că vor să îşi aleagă şeful de stat. Bun, rău, dar ştiu că îl schimbă. Ce te faci cu unul care e pe viaţă şi mai lasă şi moştenitori? Dacă iese vreunul cu dizabilităţi, ce te faci? Rămâi cu el şef de stat?”.

Nicio problemă, chiar dacă şi acum Curtea de Apel îi va respinge acţiunea de anulare a acestor sancţiuni, ICCJ e „caldă şi-l aşteaptă” cu anularea lor, cu atât mai mult cu cât e „pregătită”. Inspirat, Băsescu a pornit războiul împotriva ICCJ şi-a făcut-o tocmai bună ca material de lucru pentru DNA! Ce mama dracului, să-i mai dea mâna să-i mai returneze dosare lui Daniel Morar!

Razbunare DNA pentru “trantirea” dosarelor de coruptie? Toti judecatorii instantei supreme sunt interceptati si inregistrati ambiental, via SRI, si toti au dosare de ”pre-cercetare” penala la DNA.

D-aia, pe Traian Băsescu nu-l doare nici în pix!

Un „intelectual” imbecil!


Păi nu-i vorba că l-aş credita eu ca posedând calitatea de „intelectual”. El se pretinde a fi, iar dl Adrian Năstase, i-a oferit consacrarea în calitate, lăudându-l de nenumărate ori, pentru calităţi… intelectuale, văzute de domnia sa. Mă rog, acum, fiecare cu „telectualii” lui.
Eu vreau să mă refer numai la ultima sa luare de cuvânt, de vineri 7 octombrie, în care pur şi simplu ne-a uluit prin zicerea lui „telectuală” la maximum. Ce-a zis? Păi asta:
„Este extrem de important pentru victoria noastră la anul, să fim cât mai aproape de aceşti oameni, în dialog nesimulat şi permanent cu ei, să le preluăm agenda şi în acelaşi timp să ne poziţionăm pe eşicherul politic ca principal partid de centru dreapta, partid popular în ambele sensuri ale cuvântului, doctrinar şi în acelaşi timp susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte”
Păi ce să mai zic şi io? Că pentru „victoria” lor, la anu’, ca să fie cât mai aproape de oamenii ăştia, ca să le preia agenda, indiferent de centru sau de dreapta, ar cam trebui să dispară de pe scena politică. Cam asta-şi doreşte românul, proporţia de f’o 80% fiind deplin lămuritoare. Acu’ ce visează „telectualu” Baconschi, printre altele băiat de băiat, fiu de mare poet comunist, pretin bun cu altu’ anticomunist, unul Tismăneanu, care băiat şi-a schimbat şi numele ca să-l renege pe tat-su, care se chema Anatol Baconsky (ce nume neaoş românesc), e o Românie împărţită în două: una muncitoare şi alta cerşetoare. Şi fiind el pornit pe propagandă partinică, nu mai e niciun secret faptul că e prim-propagandist PDL, îşi exprimă el dorinţa de a atrage de partea PDL-ului partea aia, a României muncitoare. P-aia cerşetoare şi-a asigurat-o, cu găleţi portocalii, pungi cu două kile de făină etc.
Acu-i cam greu să creadă el că va putea să-i atragă şi pe cei ce muncesc, pe ăia cărora le-a dat un cod al muncii super-libertarian, pe ăia cărora le-a tăiat 25% din salarii şi pe cei cărora le-a băgat impozitul de 1/4 din toate cumpărăturile, TVA-ul ăsta criminal.
Pentru toate aceste „succesuri” ale partidului pe care-l slugăreşte, dl Baconsky, marele ideolog PDL-ist, se aşteaptă la ceva şuturi în părţile moi ale fizicului său, nicidecum la
aprecieri şi câştiguri electorale. Doar că cel ce-a promis 1 milion de voturi din diaspora românească, nu se poate dezice de metehnele de 3 secunde, el supralicitează, dovedindu-se posesor a unei imbecilităţi genetice. Baconsky senior, i-a transmis juniorului gena oportunismului prin care a ajuns a se autodeclara intelectual, iar acum făcându-ne dovada imbecilităţii absolute. Mai era nevoie să fie şi ministru de externe ca să ne dovedească lipsa oricărei limite în iresponsabilitate? Nu, dar din păcate este, model imposibil de definit: intelectual imbecil!