Noul cod rutier, restricţii pe criterii sociale!

Se discută mult pe tema amenzilor şi suspendărilor, socotite disproporţionate. Acu’ depinde la ce ne raportăm când le numim exagerat de mari.
Dacă intelijenţa legiuitorilor de circulaţie n-a fost niciodată ieşită din comun, că ea a excelat numai în domeniul interdicţiilor şi nu în a rezolva problemele ivite într-un trafic anormal în toate epocile, păi interdicţiile erau clare. Acea criminală prevedere conform căreia conducătorul auto era obligat să reducă viteza până la limita evitării oricărui accident trebuia citită cum că acel conducător auto, ăla care-a produs accidentul, e vinovat pentru că atunci când a produs accidentul n-a stat pe loc! Nu conta unde şi-n ce condiţii s-a produs accidentul, e clar, el nu ar fi trebuit să se deplaseze, aia fiind singura condiţie în care accidentul nu s-ar fi produs.
Acum e clar, urmaşul legiuitorului care produsese acea prevedere imposibilă (mă îndoiesc, la atâţia ani, că ar putea fi acelaşi), a primit ca sarcină să atace la rădăcină răul producerii de accidente. Şi ce se poate ataca? Păi condiţiile de trafic? Infrastructura săracă? Neee! Nu-i treaba lui şi orş’cât aia se rezolvă în ani mulţi, cu cheltuială mare, or ştie tot fraieru’, banii se mai duc şi prin alte buzunare, n-o să avem noi autostrăzi decât când nu va mai exista picior de câine maidanez. Cuuuum? Da, exact atunci, adică niciodată.
Păi ş-atunci ce-i de făcut? Păi simplu, trebuie redus traficu’ la condiţiile de circulaţie existente. Asta-i ca aia cu adaptarea vitezei la condiţiile meteo! Bine, bine, da’ cum facem să reducem traficu’? Păi dacă eliminăm noi amărăştenii dintre deţinătorii de carnet de conducere? Cum? Păi le punem nişte amenzi de-i speriem, o să trebuiască să-şi vândă maşina ca să-şi plătească amenda, că doară nu-s mulţi ăia care pot plăti 5.000 lei amendă fără să facă un credit la bancă! Pă iei Lică, pă iei, mă! Să nu mă-ntrebaţi de unde cifra asta de 5.000 de lei? Păi amenda minimă va fi stabilită la 125 puncte de amendă, asta-nsemnnând 10.000 de lei, iar legea spune că dacă se plăteşte-n 48 de ore, se achită jumătate din minim, deci 5.000 de lei. Aia cu suspendarea carnetului dacă nu plăteşte fraieru-n 30 de zile e băgată la hoha, pentru fraieri, că nu cred eu că un Dinu Patriciu n-ar plăti-o în 48 de ore. Chiar şi aia cu 2-4 ani suspendare e tot la mişto băgată. Când ai 5 mii de plată o amendă, maşinii îţi cam vine să-i dai foc maşinii! Sigur, nu toţi, da’ ca să-ţi mai ardă de condus, tre’ să ai un venit minim de 10.000 de lei, fără nevastă şi familie…
Pe scurt, dacă acest proiect de lege va deveni realitate, orice om cu bun simţ care nu îndeplineşte condiţia asta (venit minim de 10.000 de lei, nu nevastă, nu copii), ar cam fi cazul să-şi vândă maşina, carnetul de conducere să-l dea primului agent de circulaţie întâlnit şi să-şi vadă de circulaţia cu tramvaiul, autobuzul sau metroul. Va exista o problemă şi cu autobuzul, probabil că şi şoferii de la RATB se vor supune aceleiaşi condiţii de venit! Taxiuri, dacă vor mai exista, vom vedea. În orice caz primul atins de amendă va băga tarif de 7 lei/km, să-şi poată plăti creditu’ cu care-a plătit amenda şi să mai aibă şi ce duce acasă.
Cel mai bun banc ce ni se serveşte e acela că datorită acestor amenzi va scădea rata accidentelor, că şoferii se vor fi disciplinat, de teama amenzilor. Ca şi cum au hotărât ei că agenţii de circulaţie o să moară de foame de-acu’ şi vilele pe care-o să şi le facă o să fie din economii!
‘Ai dom-le că suntem oameni serioşi. Se va reduce rata accidentelor că se va reduce numărul posesorilor de autoturisme. Vom ajunge din nou la condiţia în care nu orice amărăştean va putea deţine maşină. Cine-a trăit prin anii 50-60 îşi aminteşte cum jucau copiii fotbal pe stradă! Da’ cea mai bună veste pe care-o aduce proiectu’ ăsta este că „Brigada Poliţiei Rutiere” va fi şi ea reformată şi va deveni „Plutonul Poliţiei Rutiere”, cu 3 grupe a 10 agenţi fieş’care ş-un comandant de pluton. Cu disponilizarea excedentului!
Cum vor rezolva guvernanţii problema transportatorilor, a desfacerii producţiei de Loganuri (p-astea numai amărăştenii le cumpărau), da’ cu Fordu’ de la Craiova? Ehe, putem vorbi mult şi bine, da’ parcă prevăd că va trebui ca angajatorii să plătească amenzile şi dup-aia să angajeze pe altu’ (că ăsta, amendatu’, stă 4 ani pe bară). Mai mult ca sigur însă că totul se va rezolva cu nişte scumpiri pe piaţă, de-o să se sperie până şi Angela Merkel.
Ce le-a trebuit dom-le alt regulament? USL-u-şi joacă soarta pe această miză stupid de neînsemnată. Ca de obicei, cei loviţi sunt tot amărăştenii.

Publicitate

Băncile, clauzele abuzive, conu’ Isărescu!

Cică guvernu’ a hotărât să dea liber la aplicarea legii privitoare la denunţarea clauzelor abuzive din contractele de credit, începând cu 1 octombrie în loc de februarie 2014.
Cu ocazia asta, iese la înaintare conu’ Mugur, Mugur Isărescu, tunând şi fulgerând, cum că dac-am fost fraieri ş-am semnat, n-ar mai fi cazul să putem da banca-n judecată pentru recuperarea banilor cu care ne-a jecmănit. Că cică auzi, asta va destabiliza sistemul bancar, că ar fi vorba de un miliard de euro. Deci din cea mai autorizată sursă, recunoaştere oficială, aflăm cu cât i-au jecmănit bancherii pe clienţii lor, adică pe noi. Ş-acu’ ştiţi cum vine cestia: după conu’ Mugur, acu’ că am luat ţeapă, ar trebui să rămânem cu ea (cu ţeapa) în braţe, că la bancheri nu se pune că au FURAT, ei au dreptul să ne execute, să ne vândă casele, pentru ratele din care fac parte şi procentele furate, da’ noi cu ce drept să le cerem înapoi banii pe care ni i-au furat?
Şi la încredere, cică Mugurel al nostru s-ar situa pe un loc fruntaş. Bravos naţiune, halal popor!

Mă vrei?

Dacă suportaţi, mai e o şansă!

… Roşia Salvăm!

Aseară, făcându-mi plimbarea zilnică în compania lui Max, am asistat la evenimentul „monden” care-a fost demonstraţia bucureştenilor împotriva exploatării de la Roşia Montană. În zgomot de tobe, trompete şi fluiere, care mai de care mai de-a valma şi scandări din care nu se prea înţelegea decât ce-am pus în titlu, deşi nu bag mâna-n foc, un număr mare de bucureşteni, încolonaţi, treceau la pas prin intersecţia Gh.Şincai, Bd. Tineretului-Bd. D. Cantemir către Piaţa Unirii. Nu ştiu câtă vreme să fi trecut coloana, dar dinspre Timpuri Noi se strânseseră 2 tramvaie în staţie, ceea ce-nseamnă un timp, dacă cineva cunoaşte intervalul de circulaţie de duminică seara. Oricum, numărul demonstranţilor nu mi s-a părut aşa relevant, altceva atrăgea atenţia. Pe mine m-au pus pe gânduri 3 lucruri:
1. Bucureştenii participanţi erau numai tineri, dar nu tineri la 30 de ani, ăia ar fi fost unchiaşi! Nu, domnule, tineri din cei pe care omu’ de 30-40, îi numeşte „puşti”.
2. Trecerea coloanei era monitorizată de nişte „părinţi”, de pe margine, care la terminare au părăsit „teatrul” în Taxi-uri.
3. Organizarea foarte bună. S-a spus la TV că au participat cca 10.000 de oameni, că demonstraţia a început la orele 17:00 la Universitate, după care demonstranţii au mărşăluit spre Piaţa Unirii, Calea Văcăreşti, Tineretului, Dimitrie Cantemir, Piaţa Unirii şi iar Universitate. Păi chestia asta nu putea fi spontană, acolo nu erau nişte oameni care s-au strâns de capul lor, că le-a venit lor să protesteze duminică seara. Acea coloană era musai „ghidonată”, condusă, iar dacă mai sunt organizatori de pe vremuri, ai demonstraţiilor oamenilor muncii, ei bine, ei ştiu cum se face lucrul ăsta. Îmbucurător este că, iată, nu a dispărut cu totul o meserie. Trist este faptul că, dacă cineva vrea să invoce această demonstraţie pentru susţinerea unor poziţii, ar trebui întrebat mai întâi: Cât v-a costat?

Gura lumii slobodă

În ultima vreme românu’ nu numai că n-are somn, da’ nu pricepe şi pace şi asta-l agită la culme. Ce nu-nţelege? Păi simplu: e scandal mare-n târg pe motiv că cică cum e posibil ca fiind prim-ministru să ai o părere şi ca parlamentar, sau mă rog, ca om, să pui frână la ce-ai făcut ca prim-ministru. Şi e jelanie mare, alt motiv de anti… . Subiectul e o falsă problemă. Omul a spus că există nişte documente semnate anterior, de alţii, conform cărora guvernul României îşi ia obligaţia de a redacta un proiect de lege şi de a-l supune aprobării parlamentului. Drept urmare, nu că asta i-ar fi părerea, da’ pentru a nu fi penalizat, că-i convine, că nu-i convine, guvernu’ a trebuit să redacteze acel proiect de lege. Ca şi cum cei care se arată contrariaţi n-au fost niciodată obligaţi, pe linie de serviciu, să facă şi lucruri cu care nu erau de acord. Ba toţi, într-o veselie, au îndeplinit numai sarcini care i-au făcut fericiţi peste poate, pe ei şi pe rudele lor, până la a 7-a spiţă. Sau, în accepţiunea lor, şefu’ face numai ce vrea, că d-aia-i şef! Şi dac-a făcut înseamnă c-a vrut.
Da, da’ auzi, cică el o să voteze împotrivă, cum e posibil aşa ceva? Ba că să vezi că nu e nici în căruţă, nici în teleguţă, ba că joacă la două capete aia, aia, aia! Păi dacă a fost obligat, la serviciu, să facă o chestie cu care nu e de acord, acolo, în Parlament, are ocazia să arate că nu e de acord, ceea ce nu mi se pare nimic extraordinar, demn de-aşa un tămbălău cum e cel iscat.
Problema ar fi că pe Premier l-a cam luat gura pe dinainte, nu era cazul să declare că va vota împotrivă. Ce a vrut el cu acea declaraţie, cine l-o fi sfătuit s-o „scape”, nu se ştie. Că doară e ştiut, gura lumii slobodă… Şi odată intrat în gura lumii, nici dracu’ nu te mai scoate. Şi el e intrat bine!

Roşia Montană. Am luat ţeapă!

De fapt am cam luat ţeapă, toţi. După ce, propunând adoptarea şi discutarea-n parlament a proiectului de lege privind deschiderea proiectului Roşia Montană, ne-a împărţit pe toţi în două tabere, cei pro, da’ şi cei contra, ieri, premierul ne-a turnat tuturor o găleată de apă rece peste capetele înfierbântate.
Dintre cei contra făceau parte toţi PAP-iştii, reproşându-le liderilor USL că în campanie s-au pronunţat împotriva proiectului, iar acum îl promovează. Pe lângă ei a înflorit o „floră” verde, un verde mai mult legionar decât ecologist, dar nu contează, nu a fost mai puţin categoric, mai puţin tranşant.
De partea cealaltă unii care au apreciat argumentele partidei contra ca nefiind serioase, ba chiar manipulatoare la extrem şi, ceea ce în sfârşit am înţeles, cei de la Roşia Montană, care susţin proiectul şi punerea lui în operă. Asta nu era clar până acum, erau prezentate două curente contradictorii şi printre localnici, ceea ce s-a dovedit a fi manipulare.
Ieri, luând cuvântul, Crin Antonescu, a dat linia pentru PNL, să voteze contra proiectului în parlament. Restul, motivaţii, consideraţii etc, intră la impresia artistică, n-au nicio importanţă.
Imediat, Ponta, ca să nu rămână mai prejos, declară că proiectul nu va trece, că guvernul a fost obligat să-l promoveze datorită unor tratative anterioare, pentru a nu fi acţionaţi în judecată. Mai face şi el nişte consideraţii, aprecieri şamd, care tot la impresia artistică intră.
În concluzie, noi ne-am certat ca fraierii, unii pro şi alţii contra, că de fapt ei ştiau că ne-njurăm degeaba. Probabil se amuzau de zelul unora şi poate şi pariau, care pe care.
Rămâne totuşi foarte surprinzătoare poziţia lor plină de cinism faţă de unii care au crezut că au o şansă, mă refer la localnicii care-şi doreau deschiderea proiectului şi care nu s-au gândit că totul e o glumă, oameni care acum se simt batjocoriţi. Ca politicieni şi Antonescu şi Crin şi-au câştigat nişte „adepţi” pe-acolo, care, pe unde-i vor prinde, pe-acolo-i vor vota. Împotrivă, ca să vadă şi ei cum e când iei ţeapă!

Şi totuşi, dragostea…

Trăim zilele acestea momente de exacerbare a unor sentimente deprimante. Ura, dorinţa de răzbunare, tot ce nu face cinste omului.
Printre toate ştirile de care-i plină până la saturaţie şi presa, dar şi blogosfera, găsesc una care face notă total discordantă. De aceea e si situată mult în subsolul spaţiului rezervat ştirilor, acolo unde puţini mai ajung să caute noutăţi.
Este vorba de o melodie, o melodie de dragoste, numită Oh Sweet Lorraine! Melodia a devenit fruntaşă în topul iTunes, devansându-i pe Jay-z şi pe Justin Timberlake în Top 10.
Autorul, în vârstă de 96 de ani, îşi cântă dragostea vieţii sale pentru soţia pe care a pierdut-o în aprilie 2013 şi cu care a împărţit supărările şi bucuriile 75 de ani. O poveste începută în 1938!
Se numeşte Fred, Fred Stobaugh, iar melodia o puteţi asculta aici.