Acum la modă este modificarea fiscală, aia cu trecerea contribuţiei CASS în sarcina salariatului, pentru care se face mult zgomot. „În sarcina” e un fel de a spune, că plata urmează a o face tot angajatorul.
Mult zgomot, se face. Pentru nimic, păi pentru nimic. De fapt guvernul nu urmăreşte decât să oblige angajatorul s-o plătească. Câtă vreme e în sarcina lui poate sări plata, sau o poate amâna pân’ la Sfântu Aşteaptă. Fiind în sarcina salariatului nu mai poate fenta plata contribuţiei, fapta având alt nume, ceva în legătură cu băgatul mâinii în buzunarul angajatului, chestie penală, pe orice parte ai întoarce-o. În rest nu e decât o formalitate, o modificare în evidenţa contabilă, suma reprezentând contribuţia CASS fiind trecută de la o rubrică la alta, salariul brut crescând cu valoarea acesteia.
Spun unii că patronul nu-i obligat să-i mărească salariul brut angajatului cu valoarea contribuţiei. Da, da’ dacă n-o face va scădea salariul net negociat şi se lasă cu gălăgie. Valorile sunt cunoscute, atâta vreme cât marea majoritate a angajaţilor din mediul privat sunt plătiţi, oficial, cu salariul minim pe economie.
Ce câştig are salariatul?
Creşterea salariului brut cu valoarea contribuţiei CASS nu va însemna şi creşterea salariului net, dar nici scăderea lui. Dar valoarea brutului mărită se contabilizează la pensie în sensul creşterii acesteia, deci un câştig. În rest, va câştiga peste tot unde se ţine cont de salariul brut, spre exemplu la bancă, la obţinerea unui credit, dar nu numai. Un alt câştig ar fi acela că în urma unei colectări mai bune, Casa de Asigurără de Sănătate va avea un buget corect, mult mai previzibil, ducând la o creştere a calităţii actului medical, de care vrem nu vrem, mai devreme sau mai târziu, toţi avem nevoie.
De aici rezultă că tot zgomotul, protestele etc, sunt pentru nimic.
Faptul că multe companii dau liber salariaţilor lor pentru a participa la proteste, încurajându-i astfel, spune mult despre cine se vede ameninţat de această modificare fiscală: angajatorii!
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Timpul rămas până la... 
Cârco, pentru ceva vreme, crezusem că sunt singurul tâmpit care crede ce ai scria tu mai sus.
Io zic să ne rugăm să avem dreptate! 🙂
În primul rând, bun venit klaus. În al doilea s-au vehiculat nişte cifre cu multe zerouri reprezentând restanţele la plată a contribuţiilor de către angajatori. Te doare capu’! În noul sistem s-ar cuveni să auzim de recuperarea acestora.
PS – Nu practic moderarea pe blog, asta a fost doar pentru prima apariţie, m-a ferit de unele comentarii, să le zic
aiuritoare…
Bine te-am găsit! (deși sună cam aiurea :))
Prima dată când am auzit de posibilitatea asta, m-am bucurat, involuntar. Știi ce mă făcea să simt asta?
1. Faptul că salariatul român va fi mai direct interesat de propria soartă, că va depăși statutul de babă cârtitoare la colț de stradă.
2. Că firmele se vor preocupa mai mult să păstreze angajații valoroși, nu va mai fi nevoie să „piardă timpul” cu virarea contribuțiilor la bugetul de stat.
P.S. Suntem pesediști dacă credem în ideea asta?
La PS: Io ştiu? Poate ar fi existat şi altă cale, dar asta ar fi una din ele. Chiar om fi PSD-işti? Că unde e, e!
În rest, salariatul nu va fi, cred eu, străbătut de cine ştie ce conştientizare, atâta vreme cât el nu poate fi tras la răspundere pentru neplata obligaţiilor în dicuţie şi poate că da, firmele se vor preocupa în oareş’care măsură mai mult decât până acum, dar cert este că nu se vor mai putea fofila de la plata acestor obligaţii, singurii ce pot fi traşi la răspundere fiind angajatorii.