Informare către membrii SCMD


Subiect: plângere SCMD la BRUXELLES, împotriva statului roman

Din inițiativa conducerii SCMD, s-a înaintat o plângere împotriva statului român, adresată Secretarului General al Consiliului Europei.
Obiectivul acestei plângeri îl constituie critica măsurilor legislative și administrative, adoptate de statul român începând cu anul 2009 împotriva intereselor militarilor/polițiștilor trecuți în rezervă în ceea ce privește dreptul la muncă, gradul militar in rezerva, la cuantumul pensiei dobandite si aflate in plata, la sanatate, la batranete linistita, la nediscriminare.
Prin comparare permanenta cu legislatia europeană şi prevederile tratatelor semnate de Romania, materialul face referire la legislația anterioară anului 2009, respectiv Ordonanța nr.7/1998, la Legea nr. 164/2001, Legea nr.179/2004, precum și la legislația care defavorizează militarii și polițiștii trecuți în rezervă, incalcandu-le grav drepturile si discriminându-i, respectiv Legea nr. 329/2009, Legea nr.119/2010, Legea nr.263/2010, OUG. nr.1/2011 aprobată prin Legea nr.165/2011.
În speță s-a pus accentul pe caracterul discriminatoriu privind dreptul la muncă statuat prin Legea nr.329/2009, a dreptului la pensiile stabilite de actele normative, calificate ca fiind legi ocupaționale, precum și pe lezarea statutului de militar pe care l-au deținut membrii SCMD și ceilalți militari în rezervă și în retragere din întreg sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În susținerea drepturilor noastre, s-a făcut apel la legislația și jurisprudența comunitară, la directivele Comunității Europene, ale Curții Europene de Justiție și ale deciziilor CEDO, precum și la principii consacrate de legislația internă, cum ar fi cel al neretroactivității legii, al speranţei legitime, drepturilor câștigate și nediscriminării. Reparatia pe care o solicităm este totala.
La plângerea formulată s-a primit confirmarea de înregistrare pe data de 26.07.2011, urmând, după caz, să ne susținem în mod direct plângerea la C.E., impotriva statului Roman.
Plângerea formulată în circa 15 pagini are ca probatoriu un număr de 367 de pagini documente – anexa.

Chiar că Borcea-i un amărăştean!


Păi s-a zgârcit şi n-a dat pe rochia miresei lui mai mult de 20.000 €! Da’ lu’ Nuţi a lu’ Udrea, i-a luat cocoşu propriu o rochie de stradă de 14.310 Sterline, adică f’o 21.000 €.
Cocoşu’ lu’ Udrea e mai tare decât Borcea!

Prăpăditu’! 😯

Când iei nu poţi să dai lecţii!


Cei ce-aveau abonament la staţia de radioficare, prin anii ’50, se trezeau pe melodia asta. Unora le vine greu să creadă, dar la vremea aceea „radiourile” erau rarităţi.
Sigur, tehnologic, era înapoiere, doar că propaganda era cea mai tare. Propagandiştii de azi sunt nişte puşti găozari în materie.
Pe cine duce mintea, să cate să analizeze şi s-o evalueze!
Marinică, Marinică…
‘ai că ăia cu 4 clase îi dau şi peste zeci de ani, lecţii Politicianului Intelectual Adrian Năstaseee!

Pe marginea… a 9 lecţii


Cu puţin timp înainte, un coleg comentator pe blogul lui Adrian Năstase, mă critica în felul lui:

Ascultă Cârcotaşu!… Mie îmi plac oameni ca tine; Eşti foarte subtil şi mai totdeauna cu fundu-n sus. Şi de data asta simt cum mesteci diamante.

Ce să fac, din poziţia pomenită de amicul Jr. (bănuiesc a fi oarece prescurtare de la junioru’), setată ca default de vremurile pe care le trăim, mai mestec ceva… diamante că prilejuri mi se oferă la tot pasul.
În urma alegerilor parţiale, mai bine zis ca urmare a rezultatelor obţinute, dl Năstase, lider de seamă al PSD, enunţă 9 învăţăminte pe care le-ar fi tras de pe urma acestei experienţe. Nu e prima oară, trasu’ de învăţăminte e cam singura activitate ce-a avut oarece succesuri în toate campaniile desfăşurate de 7 ani încoace. Ar cam fi fost vremea să se producă şi rezultatul atâtor acumulări de „lecţii”, dar se pare că de fiecare dată au fost şi învăţăminte… greşite.
Ăsta ar fi motivul pentru care, deşi am încercat să mă abţin, până la urmă cred că tot mai bine e să le trec în revistă.
Aşadar, pe puncte, materialul clientului:

1. Electoratul mai informat, din urban, este mai greu de pacalit.

Păi asta ar suna încurajator, de fapt autoîncurajator. Un fel de „gândire pozitivă”. Mă rog, cam în contradicţie cu învăţămintele trase în 2008, dar… să zicem că nu are ce strica.

2. Nu au cate un Pinalti in fiecare colegiu. Asta este vestea buna. Chiar si daca s-ar reduce numarul de colegii, este clar ca nu vor exista 300 de Pinalti pentru PDL. Cazul Neamt este o exceptie.

Păi da, asta ar fi o veste bună dacă n-ar fi puţin greşită estimarea. Păi da, chiar dacă vor fi 300 de colegii nu-i nevoie de 300 de Pinalti, că doară Jud. Neamţ, peste care-i cam şef Pinalti, are 11 (unsprezece) colegii. Problema nici n-ar fi asta, că dacă e să ne luăm după fapte, dacă nu greşesc, în colegiul ista au activat 12 primari USL faţă de numai 7 ai PDL ❗ Estimarea corectă ar fi deci nu cu referire la numărul de „pinalti” de care dispune PDL-ul ci aceea ce contabilizează primarii USL dispuşi să împartă pachete pentru PDL.

3. Echipa USL functioneaza. Si va trebui sa functioneze la fel si in continuare.

Păi aici e simplu. Da, se poate spune că funcţionează. Numai că dacă va funcţiona la fel în continuare va fi jale! A se citi şi aici: http://www.georgeserban.eu/2011/08/07/nu-mai-fac-parte-din-partidul-national-liberal/ pentru a avea o idee mai clară despre cum funcţionează „echipa” USL.

4. Putem reusi doar daca suntem uniti. Doar daca mergem impreuna peste tot.

Asta sună ca celebra vorbă: Dragostea-i un lucru foarte mare! De fapt o extensie a „lecţiei cu nr. 3”.

5. Cea mai mare greseala ar fi sa ne atacam intre noi. Vinovatii sunt la PDL, la actuala putere, la Boc, Basescu si Udrea – ei sunt adversarii nostri […] Cand cineva arunca cu noroi in tine, nu stai sa justifici mizeria de pe fata, ci o cureti si mergi mai departe.

Acilea e vorba de două lecţii, una elementară şi una greşită. Atâta vreme cât încă nu se ştie regula asta, cât nu a fost încă identificat, de către toţi, adversarul, o mie de vorbe doi bani nu fac. Cât priveşte aruncatul cu noroi, lecţia e greşită! Când cineva aruncă cu noroi în tine îi tragi cel puţin o pereche de palme, dacă nu poţi mai mult, da-n niciun caz nu mergi mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimica.

6. Trebuie sa ii convingem pe toti sa vorbeasca mai ales despre frauda comisa. Si despre modul in care statul este confiscat in prezent.

Asta-i extrem de drăguţ! În numele USL, delegaţi către cetăţeni activitatea de a vă face propagandă, de a se confrunta cu autorităţile, rolul „echipei” reducându-se la aceea de a ne convinge să facem chestia asta. Păi n-ar fi mai simplu să ne convingă să mergem la vot, mai întâi, şi să votăm USL, în momentul cu ştampila?

7. Noi nu suntem ca ei. Vom repeta asta pana cand vom obosi. Noi n-am dat spaga electorala si n-am vrut sa incalcam legea pentru a lua voturi…

Sigur, lecţia asta trebuia învăţată de mult şi nu numai spusă-n gând sau pe bloguri, ci peste tot unde se vântură ideea: Toţi politicienii sunt o apă şi-un pământ! Din câte se vede, însă, nu prea are cine s-o facă. Oare de ce oamenii USL nu reacţionează la provocarea asta?

8. Atentie – nu va fi suficient ca USL sa vrea. Daca nu se schimba ceva in atitudinea tuturor, scorul USL din sondaje nu va fi suficient pentru castigarea alegerilor!

Reclama celebră cu „dacă vrei, poţi!” sintetizează de fapt ideea că dacă vrei, vei face ceea ce trebuie ca să poţi… să câştigi. Condiţia necesară pentru a câştiga rămâne aceasta: să vrei!
USL vrea? Mai c-ar vrea, mai că n-ar vrea…

9. In fine, o lectie pentru toti: nu poate fi acceptat argumentul ca, daca oamenii primesc sacose cu bani si voteaza cu puterea inseamna ca nu o duc rau! Mita electorala este ilegala tocmai pentru ca cei saraci sunt expusi acestui comportament.

Sigur, cu cât e mai mare sărăcia cu atât mituirea-i mai uşoară, doar că s-ar părea că „acestui comportament” nu-i sunt expuşi doar cei săraci, că doară aşa s-a născut, din spuma mării UNPR, aşa funcţionează traseismul politic etc.
***
Cam asta ar fi o trecere simplă-n revistă a celor 9 lecţii expus de dl. Năstase, ce ar trebui avute în vedere pentru viitor.
Eu aş avea de subliniat alte învăţături pe care ar fi trebuit să le tragă atât PSD-ul cât şi PNL-ul, care-ar ajuta mai mult la câştigarea alegerilor. Aş expune acum două care-mi sunt mai la-ndemână:
– Alegerea cu mai multă atenţie a oamenilor cu care vă-nconjuraţi ❗ Câţi din membrii guvernului Năstase mai sunt în PSD?
– Constituirea de urgenţă, la ce nivel se va vrea a unui nucleu de oameni care să constituie un aşazis Departament responsabil cu PROPAGANDA! Da’ să fie meseriaşi domnule, nu urechişti…

Ş-au fost alegeri!


Doar două colegii. Rezultate, oarecum atipice. Concluzii? Probabil că la nivelul USL şi PDL există date şi se vor trage şi concluzii. Din ce s-a publicat e greu, pentru noi, să ne hazardăm pe terenul acesta. Totuşi, sar în ochi câteva aspecte.
Pentru PDL aceste alegeri n-au avut prea mare semnificaţie, motiv pentru care s-a utilizat prea puţin. „Realizările” din Neamţ au fost un exemplu de ceea ce-a putut realiza, pe plan local, Gheorghe Ştefan. O zvâcnire de orgoliu. Şi încă nici el nu s-a întrebuinţat prea mult, „n-a forţat”. Ceva sacoşe acolo, transport la vot, propagandă electorală fără restricţii şi gata, a ridicat şi procentul prezenţei la urne la 55,88%. Sigur, procentul acesta pare a fi cu cântec, aici s-ar părea că a „brevetat” Pinalti un nou procedeu de ciordeală electorală. Că altfel, cine observă vede că în celălalt colegiu 2 de Maramu’, prezenţa la vot a fost de numai 28,46%, pe la jumătate adică. Acu’ ce-am putea zice de primarele Cătălin Cherecheş? Păi după rezultatele alegerilor e cam amestecat. Sigur, a câştigat candidatul USL, iar asta cam închide gura celor care-i reproşau că doar ce-a câştigat alegerile la primărie, candidând din partea PNL şi-ar fi şi întors-o, susţinând candidatul PDL în aceste alegeri parţiale. Dacă ne uităm însă la procentajele realizate, parcă nu mai încape tot atâta optimism. Păi USL – 42,67%, PDL – 35,48%, iar… PER – 19,62%. Putem deci conchide că-n cele două colegii am avut parte de câte-un experiment despre cum se poate fura pe scară largă la alegeri:
1. La Piatra Neamţ s-a furat clasic, realizarea lui Pinalti e de „şcoală”, de dat exemplu oricărui… neam prost.
2. Mai subtilă lucrătura de la Baia Mare, unde din joben a fost scos iepurele PER, de nici mai mult, nici mai puţin 19,62%. Mai poate spune cineva că dacă s-a făcut PER-ul (a auzit cineva ceva de PER?) de 19,62% n-o să fie UNPR-ul de 10% şi PP-ul de cam tot atâta? Păi uitaţi-vă puţin: USL – 42,67%, iar PDL+PER=35,48+19,62=55,1%

Un primar cu nume de stradă!


Într-un interviu acordat Mediafax de către posibilul candidat la alegerile pentru primăria Bucureştiului, Theodor Paleologu, acesta îşi lansează sloganul electoral, „Un primar cu nume de stradă!” Susţinându-şi posibila candidatură, argumentează: Bucureştiul are nevoie de un intelectual (probabil domnia sa), nu de „marţafoi” (Om de nimic, om fără căpătâi, vagabond, golan, netrebnic; secătură. – se referă la restul competitorilor),…
În ceea ce priveşte electoratul care estimează că-l va vota, răspunsul său este edificator:
Theodor Paleologu: Bucureştiul este oraşul cu cel mai mare procentaj de abţinere la vot. Din păcate sunt oameni foarte informaţi, foarte cultivaţi, educaţi care nu merg la vot. Din cauza aceasta ponderea votului cumpărat este foarte mare în Bucureşti, ceea ce este o ruşine pentru o capitală europeană, ca o treime din votul din Bucureşti, în unele situaţii, să fie cumpărat. De ce? Pentru că oamenii de treabă nu merg la vot şi îmi propun să-i reprezint pe aceşti oameni de treabă care nu merg la vot, care vor altceva de la capitala noastră.
Impresionat de obiectivul d-lui Paleologu, de realismul său, îi doresc succes, să fie adică votat de toţi oamenii de treabă care nu vor merge la vot. N-ar fi mai simplu să rămână şi domnia sa acasă?

Desfiinţarea subvenţiei pentru Gigacalorie!


Dintre măsurile adoptate de guvernarea de faţă pentru sărăcirea românilor, cea mai dură va fi desfiinţarea subvenţiei pentru energia termică.
Bucureştiul a cam rămas ultima redută a sistemului centralizat de distribuţie şi asta s-a datorat în primul rând menţinerii subvenţiei.
Cei ce-au observat, în timp, funcţionarea sistemului, ştiu că tendinţa „debranşării” şi instalării de centrale individuale, pe gaze, ajunsese la modă şi-n Bucureşti, în a doua parte a anilor ’90. Prin scumpirea gazelor naturale s-a stăvilit tendinţa care ameninţa să ducă la fiare vechi toată infrastructura, să desfiinţeze RADET-ul* şi multe locuri de muncă de pe la CET-uri, dar mai ales să le amputeze drastic veniturile acestor paraziţi ai municipalităţii.
Nimeni dintre cei perindaţi pe la guvernare nu au avut nici competenţa, nici curajul şi nici n-au simţit nevoia să pună la locul cuvenit această caracatiţă ce parazitează toate bugetele, de stat, locale şi familiale.
Decizia actuală a guvernanţilor va afecta şi această „caracatiţă”, acesta fiind binele adus de răul bucureşteanului (conform zicalei: orice rău are şi-un bine).
Producerea agentului termic, pentru a putea fi rentabilă, este necesar a fi realizată în capacităţi de o oarecare mărime. Soluţia individuală este cea mai păguboasă, din toate punctele de vedere, cu randamentul cel mai mic. Alternativa este sistemul centralizat la nivelul de bloc, cvartal, oraş. Extrema, varianta Bucureşteană, a fost realizată cu investiţii mari în infrastructura necesară distribuţiei, pe considerentul, foarte valabil, că energia termică folosită, cea produsă în centralele electro-termice, este recuperată din încasarea preţului energiei electrice, adică este REZIDUALĂ, sau, cu alte cuvinte, DECÂT S-O ARUNC, V-O VÂND VOUĂ.
Ani de zile „specialiştii” din sistem au şantajat guvernele, toamnă de toamnă, să le aloce sume uriaşe pentru „asigurarea căldurii populaţiei pe timp de iarnă”, fără nici-o legătură cu realitatea, dar suficient de insistent pentru a se săpa adânc în raţionamentul unor factori decidenţi, dacă se produce=>costă.
Sigur, distribuţia, care presupune şi menţinerea-n funcţiune a infrastructurii de distribuţie, costă! Producerea însă nu costă, ea e plătită integral prin preţul energiei electrice pentru care a fost produsă!
Sistemul o contabilizează, pe ea, pe Gigacalorie, ca şi cum combustibilul, căldările (cazanele în care se produce aburul), oamenii din CET etc, sunt folosite în scopul special de a-l încălzi pe bucureştean! La acestea adaugă ei existenţa RADET-ului, costurile de transport, de alea-alea, de nu mai pridideşte românu’-bucueştean să le mai plătească decât cu subvenţie.
Sigur, va spune propagandistul de serviciu, şi când se aplica subvenţia, aceasta era plătită tot de contribuabilul bucureştean. Da, dar acum cetăţeanul o va plăti de două ori, din care odată în plus îi va fi furată. RADET-ul ne fură în continuare, dar s-a mai adăugat guvernul care, încetând să plătească subvenţia, va deturna în alte direcţii banii pe care tot de la noi îi are. Unde? Unde vrea muşchii lu’ Băsescu!
La întrebarea: câte măsuri sinucigaşe mai are curajul să ia administraţia Băsescu? În cazul ăsta răspunsul ar fi că Băsescu mizează pe posibilitatea aruncării pisicii moarte în curtea Primăriei Municipiului Bucureşti, sau mai bine-zis în responsabilitatea lui Oprescu.
*RADET – „Regie Autonomă” care înainte de ’89, ocupa un etaj din cele 6 ale clădirii din buricul Bucureştiului, str. Cavafii Vechi nr. 15, clădire pe care azi o ocupă în întregime, plus alte nenumărate sedii în Bucureşti, în principiu minimum un sediu pe sector. Astea sunt alte costuri, plătite-n preţul Gigacaloriei!