Cum fug ei de Bucureşti


Vedem la pedelaci fuga de colegiile din Bucureşti, împrăştierea prin ţară, care la Arad, care la Neamţ, numa’ să nu fie la sursa lu’ ora exactă.
Hai s-o luăm aşa, uşurel, să vedem care-i necazu’ lor.
Primul care o ARDe la Arad, e MRU pentru Senat, şi vine Mihail Neamţu pentru cameră. Ţine aproape Igaş, un alt Traian. Vine apoi Baconschi în colegiu la Copou, Iaşi, iar surpriza catindaturilor, Elena Udrea la judeţul Neamţ, în colegiu’ la Roman.
Acu’ să fie clar, de ce MRU şi Neamţu fug la „fratele” Falcă, e clar. Speră şi ei să fie aleşi în nişte colegii în care Falcă, ăl cu naşu-n suflet, cred ei, are un cuvânt de spus, din moment ce-a reuşit performanţa de a fi reales ca edil din partea unei formaţiuni maximum de urâte în toată ţara. Ce să mai zicem de Baconschi, disperatu’ care crede că are şanse acolo de unde ieşeanul MRU a fugit ca dracu’ de tămâie.
Dar cea mai interesantă situaţie o are Elena Udrea, de departe cea mai grea candidatură (MRU, Neamţu, Baconschi constituie plevuşcă printre candidaţii pedelaci) fugită din urbea-moţ, în care a fost Şefa PDL-ului şi-n care a reuşit performanţa, la locale, de a câştiga un zero tăiat!
Sigur, după o asemenea „realizare” a simţit că ar fi cazul să facă o pauză, motiv pentru care la referendum s-a ascuns în spatele şurii, nici nu s-a văzut şi nici nu s-a auzit. Acum, că a ieşit iarăşi pe strasse, a zis ea că ar fi bine să nu iasă chiar în faţă şi a considerat că, pentru a câştiga, trebuie să-şi aleagă un coledz în care să aibă oarece şanse. Oare de ce crede ea că asta se va întâmpla la Roman-Neamţ?
De ce nu s-o fi băgat într-un colegiu la Piatra Neamţ, unde beneficia de serviciile colegului de teleski Pinalti, ăla cu tablou’?

Probabil că şi Pinalti s-a speriat de perspectiva de a o scrânti chiar în parohia lui şi şi-a spus el că mai degrabă aranjează o smecherie în judeţ, la Roman.
Ce-a zis el: bre, Romaşcanii suferă de nişte complexe, că tot au ei pretenţia de a fi capitală de judeţ, că mai sunt nişte dinozauri care nu uită de Romanaţi, aşa că hai dom-le, le dăm un catindat cu notorietate mare, să se simţească şi ei importanţi, băgaţi în seamă în Parlament acolo, că cine ştie de unde sare iepurele? Aşa că cine poate candida împotriva unui „elefant politic” cum e Elena Udrea, într-un coledz aşa lipsit de importanţă cum e Romanu’ de Neamţ?
Din start, romaşcanii sunt consideraţi proştii proştilor, cu un orgoliu nemăsurat, care-o să cadă pe spate şi-o să pună botu’ la momeala din cârligu’ pedelac, amanta naţională Elena Udrea.
Personal nu exclud din start succesul unui asemenea calcul de-un cinism neruşinat, dar parcă n-aş mai crede că o asemenea panaramă, şefă de mafioţi, ar mai putea fi socotită fată mare, chiar şi de către cei mai de pe urmă fraieri purtători de pantaloni.
Şi altfel, la urma urmelor, cât de prost trebuie să fii să-ţi doreşti un teren de fotbal în pantă, un patinoar sau f’o piscină goală? Că telegondolă, la Roman, e greu de crezut să se găsească f’un tâmpit s-o vrea!
Da’ chestia e că în caz de rateu, în condiţiile astea, Elena Udrea chiar trebuie să se retragă la împletit papuci şi dat cu mopu’, că-n politică nu mai are ce căuta!
PS – Sigur că primarele din Roman e tot de sorginte pedelacă, ca şi Pinalti la Piatra Neamţ, da’ aşa ca chestie, ei nu au mai fost aleşi sub însemnele pedelace, s-au ascuns sunb sigla unei „alianţe” aşa-numite APEL (Alianţa Populară Ecologistă Liberală) :mrgreen:

Anunțuri

O fi adevărat?


Guri rele spun că [Monica] „Macovei va avea foarte curând nişte probleme la imagine din cauza unor niscaiva belele făcute prin Macedonia şi povestite de un polonez (care s-a luptat mult cu ea acolo şi cu filiera englezo-soroşistă; asta ca să nu mai aibă tupeul ca să spună că noi românii minţim). 🙂
Acu’ o să vedem noi ce şi cum, da cum văz unitatea dintre cele „trei putori” e nezdruncinată, s-ar putea să nu se ştie.

Ce-am mai tropăit!


Auzi ici, colo, destule voci care iarăşi au găsit motivul de-a-şi gratula compatrioţii ca mioritici, pasivi, mămăligi etc, referindu-se la „lipsa de reacţie” a românilor în faţa desconsiderării de către comisarii UE şi, drept urmare de către CCR, a votului copleşitor exprimat la referendum. În opinia lor românii ar fi trebuit să se mute-n stradă, cu mic cu mare, că alte naţii pentru mult mai puţin ies cu milioanele (unul, mai simpatic, ne vorbeşte de catralioane). Plini de elan revoluţionar, se declară dezamăgiţi de mămăliga  care nu face explozie.
Probabil că-n opinia lor, pe-acolo pe unde văd proteste de stradă, alea se declanşează spontan, prin telepatie. Aşa, deodată, gândind la unison, unui milion de oameni îi trece prin cap că e cazul să protesteze-n stradă şi se trezesc cu toţii, care cu pancarte, care cu portavoci, care cu… ce mai poate (ba şi oareş’ce coctailuri Molotov) pe bulevardele capitalelor, protestând pentru toate fleacurile, când pe român nu-l scoţi din casă pentru nimic în lume.
Au încercat unu, doi, să antreneze oamenii la nişte „plimbări” prin faţa intrării la Cotroceni, da’ s-au lăsat păgubaşi destul de repede. Totuşi, ajunseseră să strângă la „plimbare” câteva zeci de cetăţeni cuceriţi de exemplul personal, dar mulţimea era prea subţire faţă de dorinţele lor, care s-au visat urmaţi de o mare de cetăţeni.
Cred c-ar fi cazul ca indignaţii ăştia să gândească mai mult înainte de a deschide gura sau a se supăra pe tastaturi. Păi dacă lucrurile ar sta cum le prezintă domniile lor, de ce-ar mai fi nevoie de campanii electorale? Că doar cetăţeanu’ ştie el care-i treaba cu partidele, că doar unele i-au băgat mâna-n buzunar, iar altele nu. Nu e clar? Ce ne mai pierdem timpu’ la 4-5 ani odată să-i vedem pe politicieni cum fac spume la gură pe sticlă şi la mitinguri? E doar suficient să vizionăm emisiunea lu’ Tică şi să citim blogu’ lu’ Tache, că ne spun ei acolo ce-avem de făcut, iar apoi trebuie doar să stăm liniştiţi până simţim impulsu’ ăla telepatic şi bâşti în stradă la proteste.
Lăsând gluma la o parte, niciodată n-a fost suficientă existenţa stării de nemulţumire în rândurile unor categorii sociale. Mişcările de protest, revoltele, revoluţiile, nu au fost niciodată declanşate doar de existenţa unor tensiuni sociale aceasta fiind doar condiţia necesară dar nu şi suficientă. Degeaba ai nu ştiu ce cantitate de explozibil. Fără detonator poţi să te plângi că TNT-ul e asemenea mămăligii, inofensiv.
E necesară concentrarea acestor tensiuni, organizarea (în care se prevede inclusiv logistica), planificarea şi, la momentul potrivit declanşarea mişcării.
Toate acestea pot fi realizate mai greu de un lider. E necesară implicarea unei forţe fie sociale (sindicat), fie politice (partid). Pentru succes, masele nu sunt o turmă, ele au nevoie de conştientizarea obiectivului, iar pentru aceasta cel/cei ce vor să declanşeze o mişcare au nevoie de credibilitate.
Eeeeei, acum ar cam fi momentul în care să-ncercăm să răspundem la-ntrebarea: Oglindă, oglinjoară, cine are cea mai mare credibilitate în ţară?
Se aud voci: ăla eu, ăla eu! Ce-am mai protestat eu! Cât am făcut eu,… ăhă!

PS – nu ştiu cum se face că ăştia de se tânguie de impasibilitatea românilor, parcă mai ieri ne făceau capu’ calendar cu opţiunea lor de a protesta (la ce?) prin neprezentare la vot. Că cică n-aveau pe cine vota, că nu se înscrisese Hristos în cursa electorală! Proteste la greu dom-le! Prin neparticipare! Ăhă!
Adică: Ce-am mai tropăit! Mamăăăăă!

Guvernul Ponta, continuarea guvernării Băsiste!


Oricât de fantezist ar părea titlul, el exprimă totuşi adevărul.
Făcându-l de ruşine pe Dumnezeu, Barroso i-a dictat lui Ponta 11 porunci, conţinând tot ce are, dar mai ales ce nu are voie să facă.
Decalogul, deci, a rămas în urmă, el a mai găsit o poruncă în plus.
E inutil să mai discutăm esenţa acestor 11 porunci, ele încep cu „Băsescu nu trebuie înlocuit!”
Mai departe, toate celelalte 10 porunci, nu fac decât să consolideze regimul Băsescu, stăpânirea lui asupra procuraturii generale şi asupra DNA-ului. Guvernele Boc şi MRU nu şi-ar fi permis în veci să statueze asemenea reguli probăsiste ca aceste 11 porunci, Băsescu însuşi nu ar fi îndrăznit să-şi confere asemenea puteri cum a făcut-o Barroso!
După cum se pare, USL prin Ponta şi Antonescu, sunt chitiţi să respecte cele 11 porunci până într-atât încât să ignore legea numirii celor doi procurori şefi făcându-ne să ne întrebăm la ce bun au mai numit-o la Ministerul Justiţiei pe Mona Pivniceru, pierzând şi un vot în CSM!!!
La ce bun vor câştiga alegerile din decembrie dacă nu îndrăznesc să schimbe o iotă din atributele Băsescului? La ora actuală, prin dicteul lui Barroso, Băsescu conduce de fapt guvernarea din România, fără bătaie de cap, având ca guvernator prerogative pe care nu le-a avut niciodată ca preşedinte ales. Mai spune cineva ceva despre cei 7,4 milioane? USL-ul în niciun caz!