Începutul, ca începutul…

Scriam entuziast despre începutul acţiunii de demitere a lui Băsescu, impusă de imposibilitatea de a guverna în condiţiile în care, la fiecare pas, acesta băga băţul între spiţele roţilor.
Părea că totul e pregătit cum trebuie, pas cu pas şi că programul va fi urmat riguros, pas cu pas.
Toate păreau a merge cum a fost prevăzut în plan dar, iată că nu fusese prevăzut totul, anume nu se gândise nimeni că Băsescu nu va ceda cu niciun chip şi că nu se va da înapoi de la nimic din ceea ce i-ar fi putut oferi o cât de mică şansă de a întoarce lucrurile în favoarea sa. Nimeni nu s-a gădint că acesta va apela chiar la soluţia apelării la plângerea la Înalta Poartă, de o manieră ce-l situează clar în război cu proprii cetăţeni.
Surprinşi în această fază de virulenţa reacţiei liderilor PP din cadrul UE, în susţinerea unuia de-al lor, cu orice preţ, liderii USL au reacţionat ezitant, dovedind lipsă de fermitate şi cedând inadmisibil în faţa presiunilor acestora. În deplasarea la Bruxelles, Victor Ponta, departe de a se comporta asemeni unui prim-ministru al unei ţări membre cu drepturi depline în UE, având în spate girul unui parlament naţional cât se poate de legitim şi recentul vot al populaţiei la abia încheiatele alegeri locale, ne-a părut a se comporta mai degrabă asemenea unui şcolar speriat de năzbâtia pe care-o făcuse, aflat în faţa dirigintelui Baroso care i-a administrat corecţia cu linia la palmă! A acceptat toate condiţiile absurde impuse de acesta, semnându-şi astfel sfârşitul prematur pe scena politică a României.
Lăsând la o parte faptul că mai mult ca sigur Baroso a rămas surprins de primul său succes, văzând că merge, i-a mai administrat lui Ponta şi programul în celebrele 21 de puncte, conţinând tot ce trebuie, ce are şi ce n-are voie să facă guvernul României. Dar asta n-a fost nimica. României, de-a lungul vremurilor, i-au mai fost cerute multe lucruri, dar niciodată acestea nu au fost executate mai ruşinos, mai fără crâcnire de vreun decident aflat la putere în momentul decisiv.
Sigur, putem spune multe despre împrejurări, despre alea, alea. Probabil că în locul unde se află acum, celebrul António de Oliveira Salazar se simte umilit de urmaşul său, măruntul Baroso, care dictează unei naţiuni de două ori mai mari decât cea pe care-o stăpânise el, cu mână de fier.
Sigur, putem spune şi că Băsescu, cu toată camarila lui a procedat într-un mod de-a dreptul trădător.
Ce nu putem însă spune, cu siguranţă, este că primul ministru al României a acţionat cu demnitatea şi înţelepciunea ce i se cer.
+++
A urmat referendumul în care guvernanţii au primit sprijinul pe care contau din partea populaţiei şi apoi incredibil de penibilele decizii ale CCR, ascultând ordinele la Băsescu! Fără niciun precedent, pe întreaga planetă, o „instanţă supremă”, după ce ia o decizie în plen, stabileşte un termen, 12 septembrie, revine cu erate în ceea ce priveşte hotărârea iniţială, cu scurtarea repetată a termenelor, prima din 12 septembrie la 31 august, a doua din 31 august la 21 august. Evident CCR, în actuala componenţă, va rămâne în istorie ca un sumum de români ce-şi fac naţia de ruşine şi dau cinstea pe ruşine. Care-o fi preţul plătit pentru marfa asta murdară?
Dar asta nu-i totul, după ce toate exit-poll-urile efectuate pe 29 iulie confirmă rezultatele oficiale, Famiglia Băsistă se trezeşte să conteste cifra de 7,4 milioane ce au votat împotriva sa şi, tot fără precedent, lansează o serie de anchete prin parchetul general şi DNA, într-un număr mare de localităţi dintr-un alt număr de judeţe, cu ordinul de a dovedi existenţa unui furt electoral de mari proporţii, astfel ca să-ntoarcă rezultatul votului!!! Probabil că Procurorul general Kovesi se gândeşte la vreo 2.500.000 de procese în care instanţele să pronunţe sentinţe prevăzute pentru infracţiuni electorale!!!
Şi toate ca toate, dar soseşte în viteză „emisaru'” Philip Gordon ca să ne spună să ne băgăm minţile-n cap, că Jandarmu’ Mondial îl vrea pe Băse-n funcţie şi că noi n-avem decât să ne jucăm de-a votu’, da’ democraţia nu-i de nasu’ nostru! Ne spune clar că el, excelenţa sa, Măria Sa Serenissimă, vrea ca chestia să fie rezolvată rapid şi nu oricum, ci cum zice el. Ne mai spune că e cu totul de acord cu alea 11 puncte ale lu’ Baroso, aşa că ce atâta discuţie, să scurtăm boala. Şi CCR s-a executat, a emis noul termen, acela de 21 august.
Acum probabil că orice cocoşeală ar fi inutilă din partea lui Victor Ponta, fiecare lucru trebuie făcut la timpul său.
Curtea Constituţională a României va face ce-i cere Băsescu la bătaia cu pumnu-n masă a UE şi NATO, dovedind că nu există nimic ce nu poate fi cumpărat din moment ce la ei (cei 9) totul este de vânzare. România a mai trecut prin momente asemănătoare, dar totuşi cele prezente sunt unice! Dacă la Viena s-a hotărât ruperea Ardealului, dacă Molotov-Ribbentropp au hotărât ruperea Basarabiei şi a Bucovinei de nord, Dictatul de la Bruxelles şi Washington de azi hotărăsc desfiinţarea României ca stat, ca naţie, ca tot. De azi înainte România va mai exista doar cu numele, cetăţenii ei pierzând dreptul de-a-şi hotărî prin vot soarta, practic ei devin apatrizi. CCR îşi va îndeplini obligaţia către cumpărător, iar Băsescu se va întoarce, repus în funcţie de Philip Gordon, Baroso şi Merkel. Toate acestea petrecându-se într-o ţară neguvernată, pe timpul Vacanţei Parlamentare, Judecătoreşti etc.
Trăiască Democraţia!!

PS. Pentru cei ce vor să vadă, dovada faptului că Referendumul a fost perfect valabil, chiar în condiţiile cvorumului, că dovada există încă din 10 iulie şi că se afla la Autoritatea Electorală Permanentă, cea care era datoare să o facă cunoscută.

După cum se vede în antet, lista provine de la DEP ABD şi a fost comunicată pe data de 10 iulie 2012 la orele 12:37.

Ce semnifică iniţailele DEP ABD? Simplu: Direcţia Evidenţa Persoanelor Administrarea Bazei de Date.
Dacă se întreabă cineva care sunt cetăţenii înscrişi pe liste fără neposesori de Carte de Identitate, ei bine, aceştia sunt Cetăţenii Români Domiciliaţi în Străinătate, deţinătorii unui paşaport care nu-i nici turistic, nici de serviciu şi nici Diplomatic, aşa-numitul paşaport CRDS.
Documentul poate fi vizualizat astfel: urmaţi linkul http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=cauta&termen=liste+electorale&page=3 ultima poziţie din pagina afişată este aceasta: Numărul alegătorilor înscriși în copiile de pe listele electorale permanente. În dreapta titlului apăsaţi „vizualizare”!

Este posibil ca prezentul text să mai comporte adăugiri sau modificări.

Publicitate

Câte una pe zi!

Unii-şi mai amintesc de rubrica „Una pe zi” din ziarul România Liberă, rezervată cunoscutului caricaturist Matty Aslan. Dispărută după 1990, din ziarul care-o consacrase, rubrica n-a încetat să existe, ce e drept nu în forma iniţială. Zilnic însă presa a avut nevoie de un subiect de scandal, motiv pentru care ani buni a fost umflat câte un subiect care, deşi nu prea stârnea interesul, era întors pe-o parte şi pe alta că de, trebuia să aibă şi presa ceva de dezbătut.
De când însă „animalul politic” Băsescu a luat în stăpânire scena politică, acesta are grijă să avem cel puţin un subiect de scandal pe zi, nu de alta, da’ poporu’ trebuie să dezbată ce i se dă, nu ce are-n traistă.
Aşa că, fără nicio reţinere a preluat rubrica şi de 3 ani a transformat-o în „Una pe zi de Băse”.
Şi fiind el Băse împărat, zilnic ne-a servit cel puţin câte una de pomină, avea, n-avea rost. Unii nu s-au prins că menţinerea rubricii nu răspundea unei nevoi a populaţiei de a avea ce să discute sau să asculte, ci mai degrabă nevoii băsescului de a fi permanent prezent în atenţia oamenilor şi de a împiedica orice posibilitate de a se forma curente de opinie, altele decât cele pe care le vrea Băse Împărat a fi în atenţia oamenilor. Cu alte cuvinte, aplicarea celebrei cugetări „Dacă nu-i poţi convinge, zăpăceşte-i!” a nu mai puţin celebrului Murpy, care dusă la perfecţiune, şi preschimbată în tactică se aplică de către Băse Împărat astfel: „Dacă nu-i poţi convinge, zăpăceşte-i permanent, minut de minut, oră de oră!”, sau cu alte cuvinte Nu-i lăsa să-şi revină, Doamne fereşte să gândească!
Mai nou, de când a ajuns chiriaş în curticică, cum lumea a început să uite de el, Băse Împărat Atârnat şi-a adus aminte că poate să-şi delege din atribuţii, aşa că a împuternicit Curtea Constituţională să ne zăpăcească cu câte „Una pe zi de la CCR”.
Păi dacă pe 31 iulie ne fixase termen pe 12 septembrie pentru lămurirea referendumului, ca să nu uităm de Băse vine pe 1 iulie să ne spună că a reevaluat termenu’ şi că-i mai bine pe 31 august. Acu’ deh, ce mi-e 12 septembrie, ce mi-e 31 august pentru noi, da’ naşpa era pentru Băse Împărat Atârnat, că era prea mult să stea până pe 12 septembrie în curticică. N-a mai trecut mult timp şi cum a simţit că guvernu’ chiar s-a pus pe treabă să reactualizeze listele electorale, iese Zegrean al nostru cu „alta pe ziua de azi” că nu s-a înţeles bine, că de fapt nu se vor reactualizate listele, ci că de fapt se vor listele de pe 29 iulie, da’ şi cu votacii din diaspora, nu cum zisese tot el pe 31 iulie, că s-a răzgândit. De ce? D-aia! C-aşa vrea muşchii lui! După cum în hotărârea anterioară ne motiva de ce votacii din diaspora nu trebuie să facă parte din listele electorale permanente, acu’ nu spune taman pe dos. Păi parcă tocmai d-asta se dădea de ceasu’ morţii Băse Împărat Atârnat acolo, la el în curticică, uite că CCR s-a executat! Dom-le mi se pare normal, exact aşa procedează o CCR independentă, execută fără crâcnire ordinele lu’ Băse Împărat Atârnat, că doară n-a uitat că el e JUPÂNU’!
Şi ca să nu monopolizeze rubrica (aia cu „Una pe zi”), o mai lasă şi pe gingaşa baschetbalistă, Laura Codruţa, să-i mai arate lu’ coana Merkălă şi lu conu’ Barosu’ că justiţia a rămas independentă, că n-a reuşit Ponta şi nici Antonescu să puie mâna pe ea, aşa că hotărâtă, baschetbalista cea gingaşă pac, l-a şi băgat în urmărire penală pe chestoru’ ăla care-ndrăznise să raporteze, auzi, Ministrului de Interne. Cum mama dracului şi-a permis? Că şi Băse Împărat Suspendat s-a mirat în văzul lumii, la TV, de cum şi-a permis ăla să execute ce-i cerea ministru’ şi nu ce-i zisese el, ditamai Băse Împărat Atârnat, din curticica lui d-acolo!
Şi i-a zis-o de la obraz, ce mai, să-şi bage minţile-n cap, să-nveţe de la Năstase: “Decizia de ieri a CCR a fost declanşată de un chestor care i-a scris Ministrului de Interne după ce acelaşi chestor dăduse cifrele, dar ieri dimineaţă a scris că cifrele nu sunt bune. Nu ştiu dacă e bine domnu’ chestor. Aţi minţit ori înainte de organizarea referendumului, ori ieri. Eu v-am făcut chestor. Nu ştiu dacă e bine, domnu’ chestor!”
Aşa că bine i-a făcut baschetbalista cea gingaşă lu’ chestoru’ Constantin Manoloiu, altă dată să nu uite cine l-a pus în pâine!
Coană Merkălă şi coane Barosu, staţi dom-le liniştiţi că CCR şi Justiţia din România tot independente sunt la ordinele lu’ Băse-al vostru, mirosi-l-aţi, n-a-ndrăznit Ponta să pună mâna pe ea! Şi ca să vă daţi seama de dorinţa noastră nestrămutată de a vă respecta hachiţele şi tâmpeniile, vă transmit din partea mea şi a mai multor milioane de români, ăia de care nu vă doare nici în pix c-au votat şi ce-au votat, toată căldura posibilă!

Bătu-l-ar norocu’ de mandat!

Chiar şi băsiştii cei înfocaţi se-ntreabă ce-i cu prelungirea (a cât-a?) mandatului lui Daniel Morar, cu încă 6 luni, în funcţia de şef al DNA-ului.
Că doar s-a anunţat sec, vineri, că mandatul lui Daniel Morar la conducerea DNA se prelungeşte cu 6 luni. Nici baschetbalistei nu i-a venit să creadă chestia asta, da’ i-a dat drumu’. Vor veni unii să-ntrebe pe ce mă bazez când spun că nici Codruţei nu i-a venit să creadă şi io doar o să le zic că încă din 18 iulie, cu 9 zile înainte, „înălţimea-sa” a anunţat că, îl va delega tot pe Daniel Morar pe funcţia de procuror şef al DNA, dacă “nu apare niciun fel de propunere sau nu e numită altă persoană”.
Sigur „felul ăla de propunere de numire” trebuia s-o facă cineva. Cine? La modă e Ghici, ghicitoarea mea! Ministrul justiţiei, dom’le, el trebuia să propună pe cineva spre a fi numit pe funcţie. Cine-i ministrul justiţiei? Păi cine altul decât Titus Corlăţean? Şi ce z’se ‘mnealui? Păi ‘mnealui z’se, imediat, pe data de 19 iulie, că: numirea procurorului şef al DNA trebuie făcută într-o perioadă de calm, de pace, iar în condiţiile în care vremurile sunt “prea fierbinţi”, orice propunere avansată acum va produce scandal, va fi contestată.
Aşa că n-a mai făcut-o, a lăsat-o aşa cum a căzut.
Mda! Sigur, asta fiind părerea domniei sale sau măcar a f’unui consilier de-al domniei sale, iute adoptată, pe principiu’ dacă toţi politicienii sunt o apă ş-un pământ, de ce să-i mai schimbăm? îl lăsăm p-ăsta încă 6 luni, că ce puii noştri mai contează?
Bine-bine, acu’ e şi asta o posibilitate, da’ sigur mai erau şi altele, da’ vezi bine că ştie toată lumea că ăla de nu face nimic nici critici nu are! Ş-atunci de ce să nu-l lăsăm în durerea lui?
Păi cum să-l las, că nimuricu’ ăsta tocmai ce-a zălogit 6 luni din activitatea de-acu’ încolo a guvernului. Tocmai ce l-a lăsat pe Băsescu să dicteze la DNA, că vorba aia, dacă tot îl suspendarăm, de ce să-i mai schimbăm şi omu’ de la DNA, lasă-l să-i dea ordine şi când o locui în Mihăileanu! Că doar noi nu suntem ca ei, ce puii mei?
Cam pe acelaşi ton pe care altu’, unu’ Rus cică-l cheamă, tocmai susţinea că referendumu’ trebuie cântărit după listele electorale ale lui Băsescu, vine şi Corlăţean să ne spună să-l lăsăm pe Morar şef la puşcărie, că aşa crede el că-i bine. Ei, nu-i de loc bine coane Corlăţean, tocmai ce-ţi înjuraşi de mamă electoratu’ lu tălică (a lu’ USL carevasăzică), care numără zilele până la debăsificarea finală, numa’ ca să nu te critice ăla băsist, că-ndrăzneşti să te iei de oamenii lu’ Băse!
Aferim, coane Corlăţean, tocmai ne-ai mai dat de urmărit un destin, al lu’ matale, în legătură cu zilele pe care le vom număra, până la plecarea ta acasă!! Din păcate, înainte de a asista la debăsificare, urmărim în direct băsificarea guvernului Ponta… Ioan Rus, Titus Corlăţean… Care urmează?
Că altfel sigur, mai greşeşte omu’! Da’ cum dracu’ se face că nu greşeşte niciunu’ să facă ce trebuie?
Că sigur, primu’ ministru e la plajă, cu famelia! Ce, mai are f’o treabă? Că doar ultima oară-l văzusem când votase la referendum, pe la cinci dup-amiază… de ne-a fost exemplu!!!

Câââââţi?

N-a stat nimeni, până acu’, să socotească şi să ne spună nouă cam câţi oameni l-au speriat pe Ceauşescu şi l-au făcut să fugă cu elicopterul de pe clădirea CC-ului. Poate că ar exista date despre numărul celor adunaţi, cu o zi înainte, la celebrul miting, ultimul la care-a apucat dictatorul să promită încă 100 de lei la salarii. Acolo a fost chestie organizată, ar fi trebuit să se ştie câţi bucureşteni au fost „mobilizaţi”. Să fi fost 50.000? Nu se poate şti. Nici „experimentaţii” apreciatori din zilele noastre, cei ce-ţi spun fără să clipească câte suflete participă la o demonstraţie, umplu o piaţă sau o stradă nu pot să spună câţi oameni au ieşit în dimineaţa zilei de 22 decembrie şi l-au alungat pe cel care nu mai era de suportat în fruntea statului.
În anii trecuţi, când a trecut aşa, o boare de proteste prin ţară, când se strângeau manifestanţi de umpleau locul în faţa guvernului, nişte „apreciatori” numărau rapid 3-5 mii de demonstranţi şi se arătau dezamăgiţi că nu pot număra sute de mii, zicând: numai atâţia aţi reuşit să adunaţi??!
Prin iarnă, când au început demonstranţii de prin toată ţara să strige „Jos Băsescu!”, şi la 15 grade minus, tot nişte apreciatori spuneau că-s prea puţini demonstranţi ca să-l impresioneze pe Băse!
Acu’, la referendum, 7.500.000 au demonstrat că nu-l mai vor pe Băsescu şi „preşedintele ales” declară că a câştigat referendumu’. Da’ nu numai atât, sunt o gaşcă, toţi portocaliii, care susţin inepţia asta.
Păi măi, mânca-v-ar neica, să muriţi în puşcărie, voi chiar vreţi s-aveţi şapte milioane cinci sute de mii de români sub ferestre, care să vă „spună” că sunteţi tâmpiţi? Doar aşa aţi înţelege??