Preşedintele Johannis e pus pentru a doua oară în faţa întrebării: Ce să fac acu’, cu asta? Prima oară a fost cu legea salarizării bugetarilor. Nu i-a convenit neam, da’ n-a avut încotro, până şi „guvernu’ lui” i-a zis că sumele necesare sunt prevăzute în buget.
Acu’, altă belea, cu legea „dării în plată”. Acilea e şi mai groasă, că Isărescu e pe dreapta, iar parlamentul, cea mai hulită instituţie a statului, e pe stânga. Cum o dă, cum o suceşte, nu-i de bine pentru el. Dacă o promulgă, e de acord cu parlamentu’, cu o importantă parte a populaţiei, da’ se pune rău cu BNR şi cu restul băncilor şi de, poate o va avea şi el nevoie de f’un credit acolo, fie să mai ia nişte case ş-acu’ nu mai poate da meditaţii, fie să se facă şi el moşier (vezi înaintaşu’). Dacă n-o promulgă, vede cu ochii cum s-a şters pe bot de la cel puţin 700.000 de voturi la viitoarele alegeri, că ăştia ar fi cei în incapacitate de plată, da’ toţi cetăţeni cu drept de vot. Da’ nu-i asta cifra, că ăştia mai au familie, deci cel puţin un soţ/soaţă, mamă, tată, soacră, socru, vecini, pretini, da’ şi restul populaţiei, că doar se ştie că băncile se bucură de cea mai proastă reputaţie, de s-a dus buhu’!
Acu’ s-ar putea să-şi zică-n barbă că românu-i fraier şi până-n 2018 uită, că are memoria scurtă. Da’ parcă poţi să ştii? Şi dacă ştii, parcă poţi să fii sigur?
Dilema în care se află e mare. Pisica moartă e-n ograda lui şi, culmea, i-a aruncat-o acolo un membru al partidului lui, ăla care l-a adus la preşedinţie. Păi să nu mori de oftică soro?
De fapt la asta se reduce problema. Isă, sau electoratu’?
Şi când se gândeşte că tot cetăţeanul aflat în imposibilitate de plată pierde, că fiecare a plătit avansul şi un procentaj din creditul ipotecar luat, bani aruncaţi pe fereastră, da’ nu fereastra e de vină, aproape că nu mai înţelege nimic.
Deci ce-o să facă, ce-o să facă?
Vom vedea, că doară aşa a zis orbu’!