Nu se poate fără Mele!

La subiectul ăsta o să mă mulţumesc cu a pune nişte întrebări retorice dar nu numai, că poate se-ncumetă cineva să răspundă la ele:
1. Poate numi Băse pe cine vrea muşchii lui la conducerea SIE?
După ce ne hotărâm, e timpul pentru a doua întrebare:
2. E Mele omul lui Băse?
Ei, mergem mai departe?
3. Putea Mele să refuze?
Oho, da’ ce crezi? Şi mai departe:
4. Riscă Mele ceva?
Mmmmm. mai vedem.
5. E de bine sau de rău?
Gata! Se-ncumetă cineva?

Publicitate

A meritat Mengele oprobiul la care-a fost supus?

S-ar părea că a fost o victimă. Activitatea lui s-a desfăşurat la nivelul celebrului Auschwitz Birkenau. A rămas în istorie ca medicul care a efectuat experimente pe oameni, în urma cărora mulţi dintre aceştia mureau.
Am trăit şi eu cu impresia că o asemenea bestialitate nu poate fi depăşită, că e maximum ce ar putea suporta oamenii şi umanitatea în general.
Citind însă nişte declaraţii, ale ministrului sănătăţii român, mi-am dat seama că oricând putem învăţa lucruri noi. Ce spune ministrul nostru? Păi ce să spună, spune clar că ministrul sănătăţii, la noi, nu se ocupă cu administrarea sistemului de sănătate în sensul îmbunătăţirii activităţii acestuia, pentru programe de reducere a incidenţei unor boli, sau de eradicarea acestora, cum ar fi mulţi tentaţi să creadă, ci cu reducerea consumului de medicamente şi a cheltuielilor în general!
În justificarea măsurilor preconizate prin introducerea taxei de clawback, cea care alungă importatorii de medicamente, n-are nicio reţinere în a declara:

Mecanismul pe care il propunem in prezent are mai mult efect reglator, controleaza depasirea bugetelor. De exemplu, in ultimul an, in domeniul oncologic, cresterea consumului de medicamente oncologice este de 20%, in timp ce morbiditatea a crescut cu 8%. Noile masuri nu vor afecta direct bolnavul, acesta nu va avea de platit mai mult pentru medicamente.

Observaţi că pe individ nu-l deranjează c-au crescut cheltuielile cu 20%, decât din cauză că morbiditatea n-a fost şi ea pe măsură. Cum adică noi am cheltuit cu 20% mai mult şi n-au murit decât cu 8% mai mulţi? Curat ineficienţă.

Ministrul sanatatii sustine ca in urma acestei masuri este posibil ca „volumul vanzarilor (de medicamente desigur) sa scada pana la optimul necesar”.

Deci semnalul de alarmă tras de medicii oncologi cum că administrarea de citostatice s-a redus cu cca 70% ca urmare a inexistenţei acestora în reţeaua spitalelor din România nici nu e luat în considerare, medicii nu pricep că asta s-a şi urmărit, ăsta a şi fost obiectivul pe care onor ministrul şi l-a propus. Nu spune dl ministru la ce „optim necesar” se referă, dar e de bănuit că e vorba de optimul necesar al ieşirilor din sistem.
Dar staţi aşa, asta nu-i totul. Unde se mai pot reduce cheltuieli? Păi tot în spitale, că au desfiinţat ei atâtea, da’ şi astea rămase trebuie să reducă cheltuielile la cât vrea dl ministru. Păi cum le-ar putea reduce? Simplu, ce atâtea internări? Mai răruţ că-i mai drăguţ şi mai ales mai subţire că el nu-i dispus să plătească prostiile medicilor.
Ia vedeţi ce mai declară şi ce vă aşteaptă:

Noi tinem bolnavii prea mult in spitale inutil.

Să vă spun acum că pentru o operaţie de bypass, pe cord deschis, în România durata de internare este de 10 zile postoperatoriu.
Pentru un infarct, Ovidiu Ioaniţoaia a stat internat 6 zile la Spitalul Municipal, iar pe 15 martie va fi operat pentru bypass la un spital din Stuttgart. Să fim atenţi să vedem cât va sta internat acolo!
Ştie cineva, cumva, cât durează o internare în alte spitale din Europa pentru aceste afecţiuni?
Cert este că la spitale s-au luat măsuri, nu mai poate fi nimeni internat decât dacă e urgenţă!! A se înţelege că dacă ai nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru care de regulă se face programare, n-ai nicio şansă decât dac-ai ajuns în stadiul de urgenţă, adică faza următoare e să crăpi!

Am crezut iniţial că dl ministru Ladislau Ritli, că despre el este vorba, este finanţist, sau contabil poate. Nu, nicio şansă. El e medic şi culmea e că are trei specializări, dintre care una este oncologia.
Din păcate nu vom putea avea statistica deceselor cauzate de aceste măsuri criminale, dar aş fi foarte curios să ştiu dacă dr. Josef Mengele ar avea motive să fie gelos pe dr. Ladislau Ritli.
Atenţie! Dr. Ritli se declară medic specialist în Pediatrie, Oncologie, Hematologie. Fiecare e liber să facă ce crede, dar eu n-aş recomanda nimănui să-şi dea copilul pe mâna individului ăstuia. Cei care-ar fi tentaţi să-i devină pacienţi la oncologie, să ştie că-i va trata naturist cu zeamă de varză şi fără medicamentele specifice şi-i va lăsa să moară-n chinuri, fără analgezice.

PS – Declaraţiile epocale ale ministrului aici dar şi aici

Viaţa bate filmu’ sau Incredibil dar adevărat!

O ştire greu de crezut, care nu face pagina 1 deşi e de nu se poate. Apare pe Lumea Justiţiei şi ne informează că la Bacău, într-o sală de tribunal, un cetăţean căruia i s-a făcut rău (şi-a pierdut cunoştinţa), a fost ignorat timp de 4 ore până s-a-nvrednicit cineva să cheme o ambulanţă, care n-a mai putut face altceva decât să constate decesul!!!
Sigur, vor spune unii că era sub stare de arest, că era acuzat de proxenetism, că… De fapt omul venise la recursul înaintat împotriva arestării preventive de 29 de zile. Că era în greva foamei de 60 zile (la dracu’, asta-nseamnă că era-n arest de mai mult de 29 de zile). Confuzie.
Cert este că justiţia română a rezolvat cazul!
Pe o stradă pustie, dacă-i vine cuiva rău, nu trebuie să treacă 4 ore ca să cheme cineva salvarea. Într-o sală de tribunal, în jurul lui erau oameni. Oare?!

UPDATE
Era-n arest PREVENTIV de 57 zile pân-a fost condamnat la moarte!
Procuratura şi restul instituţiilor potente sunt pregătite să declare mortu’ vinovat!
Uff! Ăsta avea legătură cu Monica Columbeanu (Gabor). Oriş’cât, a murit un om! Şi nu asta-i şocant, mor în fiecare zi mulţi oameni. Aici pot numai să mă-ntreb: ăsta de ce?

Ce-a făcut Prea-Fericitu’?

Aceasta-i doar o revenire, un Up Date cum s-ar zice.
Cu ceva timp în urmă, Patriarhia dădea un semnal guvernării, situându-se de partea protestatarilor din Piaţa Universităţii şi din ţară, emiţând cunoscutul comunicat:

SĂ FIM SOLIDARI CU CEI CE SUFERĂ!

Întrucât situaţia actuală de profundă nemulţumire în care se află poporul român este deosebit de grea, ca urmare a crizei morale şi economice din societate, în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod ale Bisericii Ortodoxe Române din 15-16 februarie 2012 va fi dezbătută cu prioritate problema cum poate contribui Biserica, prin cuvânt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti.”

Semnalul era clar. Bey! Ce-aveţi de gând? Vine-acu’ Sinodu’. N-aveţi de gând să ieşiţi cu ceva la-naintare?

Şi a ieşit, după cum spuneam, primarele caporal-general, Onţanu, cu o donaţie de 7 milioane de Euro!
După cum spuneam, rămânea să vedem ce va face Prea-Fericitu’. Acum vorbim la timpul trecut, că Prea-Fericitu’ a făcut! Sinodul a ţinut cont de semnalul furnizat de primarul caporal-general, aşa că a moşit următorul comunicat:

Sfântul Sinod consideră necesară identificarea urgentă de soluţii practice pentru rezolvarea problemelor sociale cu care se confruntă majoritatea românilor, printr-o cooperare viabilă şi eficientă între unităţile bisericeşti ale Patriarhiei Române şi autorităţile administraţiei centrale şi locale, organizaţiile nonguvernamentale, precum şi alte instituţii abilitate, inclusiv în domeniul sprijinirii financiare a instituţiilor, proiectelor şi programelor social-filantropică şi de asistenţă socială ale unităţilor bisericeşti.

Ei?
Curios aş fi să ştiu dacă caporalu’-general e mulţumit de investiţie că
semnalul Sfântului Sinod e că nu prea a fost mulţumit, 7 milioane a fost cam puţin. D-aia solicită în continuare ca autorităţile administraţiei centrale şi locale etc să aibă în vedere sprijinirea financiară a programelor social-filantropice şi de asistenţă socială a (sic) bineînţeles, unităţilor bisericeşti!! Că-n ce priveşte schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti, nu mai e de actualitate, Prea-Fericitu’ a dat-o cotită.

Ieşirea din sistem în linişte, în coloană…

Despre asta nu se vorbeşte. Fac prima pagină gafele lui Băsescu, MRU, Ponta etc, pozele lui Boc în curu’ gol, multe alte prostii de scandal.
Poate într-un subsol de pagină putem citi despre situaţia din sistemul de sănătate dus de râpă de Băsescu, pe cale de a fi desfiinţat de acesta, prins în horă la stânga lui Jeffrey Franks şi la dreapta ciorditorilor ce stau cu ochii aţintiţi pe tot ce se mai poate fura. Putem totuşi citi pe DC News:

Pacienții cu cancer vor găsi tot mai greu medicamente împotriva durerii, din cauză că Mundipharma, principalul producător al opioidelor oncologice și al morfinei retard a decis să-și limiteze expunerea în România. Și consumul de citostatice s-a redus dramatic, după ce, în aprilie 2011, s-a decis ca tratamentele să fie eliberate doar de către spitale, care nu au fonduri. Oamenii aleargă din farmacie în farmacie cu rețete necompensate, iar medicii se tem că între 40-70 la sută dintre bolnavi au renunțat la tratament din cauza costurilor… pacienții trimiși să ia medicamentele din farmaciile obișnuite fie nu le găsesc, fie nu le pot plăti. Un singur medic oncolog din sectorul 1 a calculat că, în al doilea trimestru, peste 40 la sută dintre pacienți au întrerupt tratamentul. Alți pacienți au strâns facturile pentru medicamentele plătite din buzunar și speră într-o rambursare ulterioară, conform legii Paveliu. ”Consumul de citostatice injectabile a scăzut cu 70 la sută, după 1 aprilie 2011”, ne-au confirmat reprezentanți ai companiilor farmaceutice. Publicarea statisticilor, în aprilie 2012, care confirmă situația dramatică din oncologie, în România, va constitui un șoc pe plan european.

Condamnaţi la moarte, în chinuri, vor părăsi sistemul pentru că fără bani nu au alternativă, tratamentul cu citostatice pe o lună costă 3-4 pensii.
Nici măcar alinarea durerii nu mai vor guvernanţii să le-o asigure, e an electoral, oricum bolnavii ăştia nu mai contează, n-apucă noiembrie!

Reţineţi figura acestui individ!

E parlamentar. Şef de grup parlamentar. Şeful grupului parlamentar al PDL. Îl cheamă Mircea Toader, mai precis Mircea-Nicu Toader. E cel ce le face semn parlamentarilor PDL cum să voteze, DA sau NU. Pentru asta fie ridică, fie coboară deş’tu’ cu care comandă cohorta de votaci PDL-aşti!
Vorbeşte de multe ori, dându-şi multă importanţă, vezi dragă Doamne el este mare sculă aşa că merită să luăm aminte la preţioasa lui părere.
Aşa şi acum, devenind convins că într-adevăr e mare lucru de capu’ lui, că înţelepciunea n-a avut unde să mai existe decât în căpăţâna lui seacă, s-a trezit vorbind.
Cunoaştem cu toţii realitatea acestor zile, dezastrul prin care trece ţara, dezastru amplificat de iresponsabilitatea, inconştienţa, prostia guvernanţilor.
Cunoaştem că până azi, 13 februarie 2012, tot în mileniul 3, de la începutul şi datorită „crizei” meteorologice, au murit 74 de oameni. Conform părerii acestui ipochimen infect, Mircea Toader, asta s-a întâmplat cam aşa:

„Din 80 de oameni sau 64, câţi au murit, unul singur a murit în maşină, restul au băut şi au adormit acolo”

Mai e Cod Portocaliu?

Vorbisem despre organizarea activităţii de înlăturare a urmărilor ninsorilor dezastruoase din februarie 1954, şi constatasem că la vremea respectivă s-a acţionat rapid, coerent, profesional, competent.
Acolo unde responsabilitatea nu e vorbă goală

Ce se petrece în februarie 2012, cu 58 de ani mai târziu? Vedem cu toţii că în Bucureşti nu sunt mari probleme, primăria s-a mişcat, mai puţin primăriile de sectoare cu străzile laterale care-s calamitate.
În ţară însă, vedem marele dezastru, oameni îngropaţi cu tot cu case care abia se văd din troiene, drumuri întroienite, zăpezi de 3-5 metri. Administraţia centrală, ministerul transporturilor a scăpat de orice răspundere declarând închise zeci de Drumuri Naţionale. La un moment dat erau închise doate DN-urile din 16 judeţe, cam 80 de toate. Îşi închipuie cineva pe lângă acestea câte Drumuri Judeţene, comunale etc nu mai sunt luate în considerare?
Închizându-le, administraţia şi-a declinat orice răspundere, a încetat orice activitate de deszăpezire. Pe şosele pe calea ferată nu se mai circulă, ţara este pur şi simplu blocată de zăpezi.
Preşedintele a purtat o nouă victorie asupra României, şi-a instalat guvernul, noua jucărie, care la rândul său nici n-are de gând să se apuce de vreo treabă, deocamdată sărbătoreşte succesul din parlament.
Nu se întrevede nicio posibilitate ca guvernul să mişte ceva pentru deblocarea şoselelor şi a căilor ferate, aşa că dacă mai urmează nişte ninsori vom avea ocazia să vedem cum ne descurcăm singuri, guvernul Băsescu n-are nicio obligaţie, doar a declarat ca fiind închise şoselele ţării, acu’ de ce să mai cheltuiască să le deszăpezească?
M-am gândit că în următorii ani va ajunge la modă un nou mijloc de transport, snowmobilul. La urma urmelor vara căruţă cu cal, iarna snowmobil! În plus, casele vor trebui prevăzute cu rampă de acces prin pod.

Deocamdată, ne mai aşteaptă nişte ninsori, dar va veni şi primăvara. Când zăpada asta se va topi, vor urma nişte inundaţii pe măsură. Vedem noi cum ne descurcăm, că statul „modernizat” al lu’ Băsescu nu mai are nicio treabă în afara cheltuirii banilor pe toate fanteziile… O să declare ţara închisă şi cu asta basta.
Cum noul guvern s-a instalat, Codul portocaliu continuă!

Remember şi Codul Portocaliu

Ce-o să facă Prea-Fericitu’?

Păi după ce aşa, simbolic, s-a declarat p-aproape de Piaţa Universităţii, a urmat „donaţia” primarelui Onţanu, general făcut dezertor la UNPR, care-a dăruit Patriarhiei 7.000.000 €. Acu’ ăştia şapte milioane, e clar că sunt echivalentul celor 30 de arginţi. Acu’ rămâne de văzut dacă Prea-Fericitu’ Daniel îi va lua şi va accepta deci să fie el un IUDA al zilelor noastre!!
Dacă stăm să ne gândim şi de unde are Onţanu cei 7 milioane de euroi…

Deja vu…

Cu 3 ani în urmă, parcă, pe 13 octombrie 2009, guvernul Boc 1 a căzut în urma singurei moţiuni de cenzură ce-a avut succes. Parcă după interimat şi încă ceva pe deasupra, Băsescu, proaspăt reales, după ce cochetase cu mandatarea unuia Croitoru, după care îl propusese chiar pe Livache (scuze, Liviu Negoiţă), pe 23 decembrie l-a „desemnat” pe „noul” premier, Emil Boc. După numai 2 luni şi 10 zile de la demiterea aceluiaşi prin moţiune de cenzură.
Acum auzim iarăşi de Croitoru care-ar fi pe o listă…
Dar acum mai e o diferenţă. La 13 octombrie 2009 preşedintele n-avea nicio treabă, Boc fusese demis de parlament.
Acu’ şi-a dat demisia. A auzit cineva ceva despre acceptarea ei? Cum de către cine? De către Băsescu! Şi mai aveţi răbdare cu desemnarea unui nou candidat, deocamdată mandatul a fost depus, discutăm de o nouă desemnare după acceptarea demisiei, după „consultări”, da’ acu’ interimar e…
Ehe! Mâncatu’ ăsta nu-i aşa simplu cum crede lumea!

Dom’le, nu-i de glumă!

Să stăm strâmb şi să judecăm drept! ACTA aaaaa!

Uite Boc, nu e Boc…

Numărarea zilelor lui Boc (la guvernare) a devenit sport naţional, şi parcă s-a organizat zilele astea un campionat naţional. Băsescu a lansat zvonuri, răspândacii din PDL ne-mpuiază capu’ cu schimbarea, ba unii zic că tre’ să plece, până şi Roberta a lu’ Anastase ne vorbeşte de soluţia Boc.
La rândul său, opoziţia, ba chiar Adrian Năstase, au luat leapşa de la Băse şi, la rândul lor, participă la campionatul naţional. Ba dl Năstase a riscat şi-un pronostic, că mâine, cică, la consultările de la orele 12-13.00 Băsescu ar putea anunţa

SURPRIZA – … ca Boc si-a dat demisia iar consultarile sunt pentru a desemna un nou premier. Evident, Basescu va incerca sa schimbe doar primul-ministru nu si pe cei mai importanti membri ai guvernului, ca sa nu se supere cu partidul…

Presa, toată, dezbate tema şi-şi dau toţi jurnaliştii cu presupusu’ că cică atât i-a fost lu’ Boc.
Acuma culmea, deşi e mai mult decât clar că Băse nici pe de parte n-are chef să-l schimbe pe Pupăciosu’ lui favorit, care-l satisface întru totul, nu numai ca statură potrivită, dar şi ca experienţă, dacă se mai joacă prea mult de-a uite Bocu’, nu e Bocu’, s-ar putea ca, din neatenţie, să-l dea jos cu adevărat.
Şi asta ar rămâne de pomină, iar Băsescu ar intra-n istorie ca întruchiparea lui Popa-Prostu’!

Cod Portocaliu

Urmare alarmei iresponsabile declanşate de „ministrul” de Interne, legat de iminenţa unor ninsori catastrofale ce le-ar depăşi pe cele din iarna 1954, ieri seară, la emisiunea Sinteza Zilei (Antena3), a fost difuzat un film documentar din arhiva studiourilor Alexandru Sahia, cronică a iernii care a calamitat România (în special Bucureştiul) în sezonul 1953-1954. Mai precis viscolul din 3 februarie 1954.
Mărturisesc că nu am mai văzut acest film. Unele amintiri personale sunt fie mai palide, fie mai amănunţite. Revăd, din memoria de copil (la acea dată), imagini mult mai grozave cu ieşirea oamenilor din case pe la etajul 1, mersul prin tunele (pe strada Rahovei spre exemplu) săpate la lopată, deschiderea drumului (pe strada Antim) cu tancul, în urma căruia venea un camion militar care distribuia pâine. Aceste amintiri sunt legate însă de o existenţă anonimă şi strict localizată într-un punct al Bucureştiului.
Documentarul difuzat aseară mi-a permis însă să văd fenomenul la nivelul oraşului Bucureşti, amploarea dezastrului şi modul în care s-a acţionat pentru limitarea şi înlăturarea efectelor sinistrului.
Sentimentul a fost acela că oamenii care se aflau atunci în posturile de care a depins acţiunea au ştiut perfect ce aveau de făcut. Au acţionat precis, conform unui plan pe care îl cunoşteau în amănunt. Fie că a fost vorba de mobilizarea oamenilor, de menţinerea în funcţiune cu prioritate a fabricilor de pâine, de repunerea grabnică în circulaţie a mijloacelor de transport în comun (liniile de tramvai), de măsuri pentru aprovizionarea populaţiei cu cele necesare traiului, am realizat că atunci s-a acţionat cu maximă coerenţă, eficienţă, deci profesionalism.
În haosul ce caracterizează acţiunile guvernamentale în zilele noastre ne rămâne speranţa că Dumnezeu ne va feri de asemenea calamităţi.
Traian Băsescu, care trage clopotele statului social, mai mult ca sigur că ne-ar spune că, datorită nevoii de reformare a statului, acesta n-are nicio treabă cu dezastrele naturale şi că scapă cine poate, guvernul trebuind să mai investească pentru realizarea unui parc la Răchiţele!

In Memoriam
Primarii Bucureştiului:
– Crăciun Blidaru: aprilie 1953 – ianuarie 1954;
– Gheorghe Vidrașcu: ianuarie 1954 – februarie 1955;

Gheorghe Vidrașcu (n.? – d.? ) a fost un demnitar comunist român.
Pe la finele lui 1944 a fost adjunctul directorului Serviciului Special de Informații, apoi primar al Ploieștiului (1945-1948) și prefect de Prahova (1948), inspector în Ministerul Afacerilor Interne (1948), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1953), primar al Bucureștiului (1954 – 1955)

Ministrul Afacerilor Interne
Pavel Ştefan – 20.09.1952-19.03.1957.

Evident erau demnitari comunişti, propaganda zilei ne induce ideea că erau analfabeţi, de extracţie joasă şamd.
Una peste alta, însă, au dovedit competenţă maximă!

Îl suspectează cineva de competenţă pe Traian Igaş? Nu neapărat pe el, personal, dar măcar de bunul simţ de-ai lăsa să acţioneze pe cei ce sunt competenţi? Am avea mare nevoie de cineva care să ne scoată din acest „Cod Portocaliu” ce ne terorizează de 7 ani!
În loc de asta, asistăm la tembelismul lui Igaş, a portocaliului care se crede… ROŞU!

Curat neconstituţional!

Prin motivarea deciziei nr 51 din 25.01.2012, Curtea Constituţională a României, publicată azi 03.02, toate iluziile pe care şi le mai făcea guvernarea cum că va reuşi să o scoată la vopsea cu alegerile comasate, cu toată neconstituţionalitatea, s-au dus dracului!
Nu e vorba de formă, de vreo virgulă pusă unde nu trebuie, de redactare, de f’un articol de lege şui. Nu, e vorba de principiu şi nu de unul ci de toate cele invocate de reclamant. Neconstituţională e desfăşurarea simultană, neconstituţională e prelungirea mandatelor în administraţia locală, neconstituţională este adoptarea legilor electorale în regim de asumarea răspunderii, ba până şi faptul că guvernul îşi arogă dreptul de a stabili condiţiile în care Parlamentul va proceda la modificarea unor colegii, formarea comisiilor etc este cras neconstituţional.
Cine are răbdarea de a desluşi, se poate documenta pe larg aici: http://users.heeloo.ro/4//files/132825513742684537426_decizia-comasare-alegeri.pdf
Cert este că nu mai ţine cu abureala, le-a tăiat macaroana! Alegeri comasate, ceva ce nu se poate!

Cârdăşia…

Foarte sugestiv răspunsul lui Emil Boc la întrebarea unui reporter:
– Dacă preşedintele v-ar da de înţeles că e cazul să vă daţi demisia, ce aţi face?
Răspuns:
Nu-i corect pusă problema, noi am acţionat în parteneriat şi nu se poate…

Cu alte cuvinte: Nu se poate, noi suntem în cârdăşie, ce-am făcut am făcut împreună ş-acu’ să vină ăla să zică să plătesc io? Nu se poate, ori amândoi, ori de loc!

UPGRADE
Înregistrarea video a dezbaterii „The Romanian Democracy” din Parlamentul European, 31.01.2011