Ce mult te-am iubit…!

Din cele mai vechi timpuri partidele s-au ocupat cu propaganda. De fapt la partide a fost totdeauna concepţia în materie, cu mediatizarea s-a ocupat media, că d-aia-i media. Ce simplu era pe vremea partidului unic! Un cotidian (că celălalt era cu mica publicitate), un post TV (că al doilea era aşaaa, cică mai cultural), un post de radio (al doilea mai subţire, că deh…!) transmis pe UL, UM, UUS, să aibă omu’ de unde alege! Ce, ca acu’? Balamucu’ dracu’ dom-le, curat balamuc.
Acu’ FSN-u’, PDSR-u’ şi la urmă PSD-u’, n-a prea avut parte de ajutoare media, presa i-a cam sărit în cap din ’90 şi nu s-a dat jos nici azi. În aşa condiţii, prin ’99-2000, PDSR-u’, flăcău mare da’ fără trecere, s-a gândit să ia de suflet pe PUR, care-i făcea ochi galeşi, post TV şi ziar ca zestre da’ fără putirinţa de-a trece pragu’ electoral altfel decât luat în braţe de cineva vânjos.
Zis şi făcut. În campania din 2000 PUR-u’ nu s-a întrebuinţat prea mult cu folositul trustului de presă, ba chiar a cârâit la un moment dat, că n-a avut o asemenea înţelegere cu PDSR-ul.
După alegeri, văzut cu parlamentarii în… căruţă, pardon, parlament, cu multă gălăgie, pe la 01.01.2002 PUR-ul ameninţa cu ieşirea de la guvernare, pe motiv de desfiinţare a ministerului IMM-urilor, cică şi ce mai tura-vura, au şi ieşit de la guvernare şi au trecut în opoziţie.
Surpriza a fost că înainte de alegerile din 2004 găsim mariajul refăcut, sub numele Uniunea Naţională PSD+PUR, că doar cineva n-a considerat necesar să sufle în iaurt şi l-a băgat iară în parlament. De data asta PUR-u’, numai ce-a intrat în parlament pe liste comune, că s-a şi transformat în „Soluţia Imorală”. Ce s-o mai lungim, PSD-ul a rămas cu buzele umflate… şi cu banii luaţi, că doară au plătit la greu ca să aibă şi ei, cu numele, cică, susţinerea foarte subţire, de altfel, a unui trust de presă. Culmea a fost că-n 2008 iar găsim participând la alegeri Alianţa PSD+PC. Se pare că începusă să le placă. După ce la alegerile pentru Parlamentul Europei, era cât p-aci să se-nscrie în Internaţionala Socialistă pentru a putea participa la alegeri pe liste comune cu PSD-ul, în februarie 2011 iarăşi iese din alianţa cu PSD-ul şi se declară de dreapta, iese din grupul parlamentar PSD+PC, formează Alianţa de Centru-Dreapta cu PNL-ul şi trece în grupul parlamentar PNL. Rămâne totuşi a activa, alături de PSD în cadrul USL. Ajunşi ş-aici nu se lasă de cârâială. Ba că vor ca în Bucureşti la alegerile locale, să candideze omul lor, Piedone, ba că la Iaşi USL să-şi dea cu stângu-n dreptu’ şi să meargă cu două candidaturi, una fiind tot a PC-ului, respectiv candidatul Tudor Ciuhodaru. După discuţii şi iară discuţii, cei doi (Piedone şi Ciuhodaru) dezertează la UNPR, ca treburile să fie clare.
Acum, ultima problemă a USL, creaţie a cui credeţi? Aţi ghicit, a PC-ului, e sigla USL-ului. Cum? Simplu.
Pe când s-a convenit constituirea USL, o tânără speranţă, un student, pe nume Ştefan Atanasiu Rădulescu, membru PC şi „prieten” cu vicele PC, unul Bogdan Diaconu, s-a repezit la OSIM şi a înregistrat marca USL în nume propriu înaintea tuturor. Toate bune şi frumoase, dar acum USL-ul e la mâna „tinerei speranţe” şi a PC-ului în general. N-ar fi fost mare bai, între oameni serioşi, numai că „tânăra speranţă” a anunţat ieri că, sensibil fiind din fire, a simţit nişte „presiuni” şi a decis să demisioneze din PC. Acu’ nici ăsta n-ar fi un capăt de ţară, dar cum sigla a fost înregistrată de o persoană fizică, asta ar însemna că studentul, tânăra speranţă, este singurul care o poate folosi şi că are drept de proprietate intelectuală asupra ei şi că nimeni n-o poate folosi.
Acu’ ce să spunem, tânărul le-a luat faţa şi lui Ponta şi lui Antonescu. Şi Antonescu ca (sic) Antonescu, da’ Ponta ar fi trebuit să-şi ia un consilier juridic ❗
Şi o întrebare:
În toate declaraţiile dlor Ponta şi Antonescu, aceştia declară ferm că USL este o construcţie solidă şi că nu trebuie s-avem nicio grijă, USL va rezista oricăror încercări de destabilizare venite din afară. Bine, bine, din afară, dar ce ne facem cu încercările din interior? Se pare că PC-ul e programat să roadă la temelie din interior. Dacă rezistă (USL-ul), sunt curios ce va mai face după alegeri (PC-ul). Nu se găseşte nimeni să-i arate pisica? Se spune că niciodată nu-i prea târziu, dar…

…dac-ar fi aşa nimeni n-ar fi ajuns să cânte… Ce mult te-am iubit, Paraschivo!

Publicitate

Venim noi la ea, sau vine ea la noi?

Ministreasa Udrea pozează, nu pentru primaşi dată, ca fiind… sexi!
Chestia n-a scăpat neobservată vigilenţilor jurnalişti de la Click, ziar ce apare cu o primă pagină copiind coperta revistei Tabu, aia care-a dat lovitura!

Acu’, lăsând la o parte coperta, cum putea un ziar să nu-şi adauge titlurile de nemaiîntâlnit, nemaipomenit, reflectând inteligenţa celor ce titrează pozele. De data asta ne-au generat o mare dilemă: pe lângă exclamaţia „Uite ce sexi e Udrea!” care, mă rog, pentru unii obsedaţi sexual, pentru care contează numai genu’, poate trece drept inspirată, mai apare, pe roşu, un subtitlu, care generează dilema: Asta da, reclamă la turism!
Păi având-o drept obiect pe Elena Udrea, reclama asta „la turism” comparată cu reclama la turismu’ ecumenic, unde poza-i inspirată de-o mânăstire, o călugăriţă, un călugăr etc,
ce să zicem, dacă asta-i reclamă pentru turism, şi asta-i poza… inspiratoare, se cheamă că reclama asta-i pentru turismu’ la doamna Udrea, iar dilema vine imediat, decurgând dintr-un pragmatism evident.
Pentru turiştii străini: Cum se vor programa ei la Elena Udrea? Cât vor avea de aşteptat pân’ le vine rându’?
Sau pentru turiştii români: Vine ea la noi, sau mergem noi la ea? C-acu’ s-ar putea ca unii să nu fim interesaţi, funcţie de efortu’ necesitat!