Când omul n-are ce face!


O vorbă spune că atunci când omul n-are ce face, se apucă cu mâinile de cur şi sare-n sus. Cineva o să spună că nu poate sări în jos, da-i dau voie să se mai gândească.
Sigur, dacă un zevzec sare-n sus nu produce mare deranj, decât dacă săriturile se produc la un etaj al vreunui bloc, la ore de păstrarea liniştii. Altfel, în parc sau pe stradă, liber la sărituri. Putem organiza şi un campionat, ca rezultatele să fie consemnate undeva, omu’ să aibă cel puţin impresia că nu-i degeaba.
Sportul ăsta se practică unde nici nu gândeşti, aşa că ar fi fost de mirare să lipsească mediul parlamentar, politic adică.
Acu’, după ce lumea a căzut toată pe spate după interzicerea fumatului, că ce chestie deşteaptă s-a trezit unu’ să scornească, alta-i beleaua. Au început să se mişte rotiţele în căpăţânile unor parlamentari, sensibili la radiaţiile telefoniei mobile şi, ce să vezi, scremându-se ei să gândească „ecologic”, sunt pe cale să înoade mintea inginerilor care, la rândul lor, n-au altă treabă decât să facă să le funcţioneze jucăriile chiar şi onor parlamentarilor.
Proiectul de lege, adoptat deja de Senat, stabileşte că „amplasarea pe proprietățile publice sau private a rețelelor de comunicații electronice care realizează procesarea și transportul semnalelor prin „suport electromagnetic” se face la o distanță de minimum 500 de metri față de unitățile de învățământ, unitățile sanitare, centrele de plasament și căminele de bătrâni”
Cum chestia asta nu există nicăieri în lume, avem acum ocazia să devenim deschizători de drumuri. Ce lege antifumat? Acu’ să vedeţi minune.
Aţi auzit de senatoarea PNL Diana Tuşa? Cum, n-aţi auzit? Ei, nu-i nimic, auziţi acum, iar dacă proiectul va trece şi prin Cameră (decizională), n-o să auzim numai noi, se va duce buhu’ în tot mapamondu’. După mintea ageră a doamnei Tuşa, dacă ai pus 500 m între staţie şi şcoală, gata, ai protejat toţi copiii de „suportul electromagnetic”. Da’ staţi liniştiţi, vedeţi că s-a gândit şi la bătrâni, că doar ăştia le au mai puţin cu telefoanele mobile. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Şi pentru că mamiţica ei, a lu’ Tuşa, n-a fost în senatul României, am ajuns azi să avem şi televiziune HD şi telefonie mobilă şi internet da’ şi sateliţi. Să fi fost un noroc, sau ghinion, că toate astea ne pun viaţa în pericol? Sfânta ignoranţă are cuţitul în mână, face legea. Ea crede că aerul ăsta care ne înconjoară, căruia unii îi spun „eter” e ceva de respirat, are ceva praf, da’ tre’ să nu mai aibă „suport electromagnetic”. Cum? Soarele umple eterul de radiaţii electromagnetice? Păi să conceapă Diana Tuşa o lege care să limiteze emiterea lor, eventual să hotărască de la ce distanţă i se permite să ne pună-n pericol, poate-i găsim un alt loc, mai puţin nociv. Altă sursă de „suport electromagnetic” este radiaţia cosmică. Eeee, păi ca să ne ferim de asta e nevoie să ne îngropăm sub pământ, pe undeva la câţiva km, sau să găsim pentru planetă un alt loc, în afară de cosmos, poate-ntr-o gaură neagră! Până atunci ar cam fi cazul să limităm ce putem: comunicaţii radio de toate felurile, că la urma urmelor tot „suport electromagnetic” este şi ele, să renunţăm la electricitate, că liniile electrice generează şi ele, hai să nu-i mai spun „suport”, ca analfabeţii, ci câmp electromagnetic! Şi ce-o să facem? Păi ce să facem, doar lumea a funcţionat şi fără radio, s-a luminat cu lumânări, a comunicat prin focuri pe dealuri, tam-tam-uri, porumbei şi s-or mai găsi şi alte „canale” că de, acum avem şi democraţie, Senat adicătelea. Internetu’ nici nu se mai pune, că-n condiţiile astea într-adevăr, peşterile nu erau conectate. GPS-u’? La dracu’, ăsta e prezent pe fieş’care metru pătrăţel, indiferent unde-i „staţia”. Verboten!
Aşa că urmăriţi cu atenţie numele acestei noi stele apărute în politichia românească, Diana Tuşa. Acu’ nu-i clar dacă-i vorba de tuşă în sensul de tuşeu, tuşă la tenis sau tuşica Diana. Oricum, dacă nu mă credeţi, cetiţi acilea: http://www.profit.ro/stiri/politic/bucurestiul-risca-sa-nu-mai-fie-acoperit-cu-semnal-de-mobil-antenele-gsm-amplasate-la-500-metri-de-scoli-si-spitale-15411472

PS – Din urmă vin realizările inginerilor: Cuşca Faraday sau Faraday Cage. Cum vreţi să-i spuneţi. Pentru multe mii de dolari se pot procura (cam greu, marfă strategică) camere ecranate, (cuşti Faraday perfecte) în care nu intră neam radiaţia electromagnetică. Lasă că nici nu iese, că ăsta era scopu’ pentru care dai banu’, da’ nu contează pentru noi adică pentru tuşa Diana. În manualul de utilizare se specifică, în mod expres, faptul că e recomandabil ca lucrul în aceste incinte să fie limitat la 2 ore. Altfel pot apărea simptome adverse ca dereglări de orientare, cu tot ceea ce presupun acestea. De-o să iasă Tuşa Diana din Senat şi n-o să ştie care-i stânga şi care-i dreapta!

Analiza circulaţiei monetare


Unde ajung banii românilor?
În Franţa sau Germania, când cumpărăm din hypermarket;
În Austria, când cumpărăm benzină, motorină etc.
În Taivan, China, Thailanda, când cumpărăm calculatoare;
În Turcia, Grecia, Italia, Spania, când cumpărăm fructe sau legume;
În Japonia sau Germania când cumpărăm autoturisme economice;
În Coreea când cumpărăm LCD-uri şi alte electronice;
++
Ca să ajutăm economia românească ar trebui să cumpărăm produse autohtone, pentru ca banii noştri să rămână în ţară. Unde să ne cheltuim banii? Simplu: la curve sau/şi la cârciumă, unde putem fi siguri că banii vor rămâne în ţară, să stimuleze economia românească!

Hai noroc!

Lume, lume, tot ce-i pe afiş înăuntru-i viu şi natural!


Obişnuiţi deja cu englezismele, românii riscă să treacă peste unele curiozităţi cu mare grad de noutate. Aşa era să păţesc navigând pe Youtube unde am dat peste un nume exotic de trupă muzicală, anume „The Garlic Band”. Intrigat, ce să-nsemne un nume ca „usturoi” la o formaţie, deschid clipul şi, ce să vezi, dau de un taraf compus din Vioară, Gordună, Ţambal şi Acordeon, interpretând o muzică ce-mi suna foarte cunoscut. Zicându-mi că s-a atins culmea ridicolului, că numai un taraf nu-şi mai luase nume englezit, că-n rest e plin Bucureştiul de firme la care te cruceşti când le citeşti, de nici nu mai ştii în ce parte a lumii te găseşti, nea Mărin ar trece pe lângă o firmă ca „Lounge Bar” fără să înţeleagă c-a trecut pe lângă o cârciumă şi uite-aşa, vorba oltenească, aia cunoscută, „la Bucureşti, la două căşi o crâşmă” nu ar mai fi apărut.
Totuşi, la prima privire, lăutarii din Garlic Band uimesc prin faptul că sunt cam blonzi, fără legătură cu lăutarii noştri tradiţionali. Anumite prelucrări netipice ale liniei melodice, de asemenea sună puţin ciudat. Având răbdare să se termine clipul, citesc la urmă componenţa tarafului:

Garlic Band

D’apoi, îmi zic, aiasta-i încă una! Păi ăştia nu-s de-ai noştri bre! Bine, bine, da’ muzica? Să le fi plăcut atâta americanilor de au pus de-un taraf şi-o cântă? Păi vezi bine că da. Da’ dacă nu mă credeţi vedeţi şi ascultaţi:

Dacă aveţi răbdare şi ascultaţi şi a doua piesă, o geampara, cântată într-un Caffe Club din îndepărtata (pe hartă) Altadena CA, puteţi admira în voie talentul şi, de ce nu, virtuozitatea ţambalagiului, Cory Beers, care n-ar face de râs niciun taraf originar din România.Dar şi basistul, Simeon Pillich, şi acordeonistul, Nick Ariondo, arată a fi familiarizaţi cu „hangul” în contratimp specific, care pune pe moaţe degetele multor muzicanţi de-ai noştri.
Şi după cum se vede repertoriul nu e deloc restrâns:

Mă gândeam că unii amici s-au arătat vexaţi când am criticat o dom’şoară sportivă cum că nu-şi onorează renumele. Cum pot s-o critic, cică, ea ne duce numele în lume! După părerea mea ne cam duce numele cum c-am fi ciuca bătăilor, dar la asemenea argument trebuie să tac. Dar cum e cu americanii ăştia? Oare ei nu ne duc, pro-bono, numele în lume?
Din păcate numărul de vizionări este foarte mic, motiv pentru care m-am găsit eu să le fac un pic de reclamă, cu mica audienţă pe care-o am. Dar ce să fac, contribui şi eu după posibilităţile mele la popularizarea loc. Dacă v-am stârnit curiozitatea, daţi căutare pe Youtube cu numele band-ului, „The Garlic Band”. Merită.

Încă una şi mă duc, „Învelitul miresei”:

Toată stima mea, maestre Miamon Miller!

PS – În fine, am aflat că band-ul respectiv are şi un sit unde puteţi afla mai multe amănunte.
Cum eu n-am ştiut de el când am scris cele de mai sus, vă las plăcerea de a descoperi mai multe.

Săracii de americani!


S-au împăunat muultă vreme cu sintagma „ţara tuturor posibilităţilor”, da’ a devenit evident că, cel puţin azi, este o impostură. Că se vede că SUA au devenit o ţară de mici copii pe lângă România. Vai de capu’ lor! Şi asta nu de azi de ieri. E drept, s-a zvonit cu ani în urmă că au fost falsificate alegeri prezidenţiale pe acolo, da’ nu s-a pomenit acolo, cum a fost posibil în România, ca în ţară să câştige alegerile un candidat, iar la „numărarea voturilor”, soarta alegerilor să fie răsturnată de către aşa-zisa diasporă!
S-ar putea auzi în SUA, cum s-a întâmplat în România, ca milioanele de voturi exprimate la un referendum să fie băgate sub preş, ba să mai şi fie anchetaţi de procuratură cetăţeni pe motiv că au votat?
S-ar putea pomeni în SUA închiderea unui trust de presă de către fisc şi asta nu pentru evaziune fiscală ci aşa, pen’că aşa vrea muşchii… cuiva, în dispreţul vădit faţă de Constituţie, faţă de libertatea presei, ajunse în România vorbe goale?

Trebuie să fim mândri, le-am suflat americanilor titlul de glorie de „ţara tuturor posibilităţilor”! Săracii de ei! La ei mai e valabilă chestia aia spusă mai ieri de Ambasadorul Hans Klemm, cum că libertatea de exprimare e sfântă şi că nimeni n-are voie s-o pună în discuţie, nici chiar Congresul. Hă, hă, hă! Ia să vedem, acu’ mai zice ceva?

D-ale lu’ Gâgă!


Din gândirea şi cuvântarea preşedintelui Johannis:

– Dar oamenii au venit nu numai să dea mâna cu mine, au venit, incredibil, să mă atingă! 😯

Nu se înţelege, l-a sanctificat BOR şi-a ajuns sfinte moaşte?
Acu’, presupunând c-a început să-i placă, să trag concluzia că e aproape gata să se convertească la Ortodoxie? Că din câte ştiam, Luteranii nu le au p-astea cu sfinţii, cu moaştele nici atât?

Cine ne face reclamele?


Unde au învăţat ei limba română, nu se ştie, da’ cu siguranţă nu în România, sau au fost corijenţi.
De Laco. Cine-o fi ăsta care ne spune că: A colindat mult da’ n-a găsit nicăieri caşcaval bun ca acesta, care vezi verdele ierbii, albastrul cerului şi auzi clopotu’ vacii! Or e ştiut că clopot are biserica, vaca poartă un clopoţel cunoscut sub numele de talangă.
O altă reclamă, pentru serialul NCIS New Orleans, ne spune că n-avem încotro, ori ne predăm flăcărilor, ori „adăugăm combustibil peste foc”. Ăştia n-au auzit de expresia „a turna (a pune) gaz pe foc”.
O fi tradusă reclama din engleză? Da’ cine-o traduce cunoaşte limba în care-o traduce?
Cu ani în urmă, o translatoare complet străină de tehnică, traducea în română în loc de „arbore cotit”, „pomul cotit”. La vremea respectivă a făcut deliciul specialiştilor. Azi, se vede treaba că nici nu mai băgăm de seamă!
Deh, m-am trezit io!

 

 

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!


Ne-am cam săturat de matrapazlâcurile lui Mircea al lu’ Băsescu. Familia Anghel stă la mititica pentru „şantaj”, în timp ce Mirciulică, pentru trafic de influenţă, le/ne dă cu tifla. Ce şantaj? Păi doar ce-i zise Isaura (nume predestinat) că dacă nu le dă banii înapoi (ceva sute de mii de euroi), merge cu jalba-n proţap la DNA, că ăştia se şi puseră-n mişcare şi îi legă pe toţi pentru şantaj. Că cică dacă unu’mi pune cuţitu’ la gât şi eu ţip să vină poliţia, cică l-am şantajat. Se potriveşte? Nu, da’ la Mirciulică a venit mănuşă!
Da’ ia de acilea altă speţă: Mariana Rarinca. Cum mama dracului şi-a permis prăpădita asta să-i ceară datoria ditamai şefe a ICCJ, Livia Stanciu. Auzi, cică s-o „dea în vileag”? Adicătelea s-o acuze pe la procuratură, poate la DNA.
ŞANTAAAAAAAJ! strigă ca din gură de şarpe Livia Stanciu, şi, din poziţia ei, cum spune neamţu’ „piece of cake” s-o facă pe toantă cu un 3 ani cu suspendare şi 60 zile muncă-n folosu’ comunităţii. Că ulterior o instanţă a infirmat verdictul, e altă poveste, de altfel şi ăia alţi proşti, şi-au luat şi ei partea, c-acu’s cercetaţi de Inspecţia Judiciară. Treaba a rămas ca-n gară.
Ei, da’ noroc că la noi nu funcţionează instituţia precedentului, că altfel, cum de şi-ar permite ditamai Şefu’ din BNR, unu’ Nicolae Cinteză, să ameninţe cu DNA-u’ chiar procesul legiferării, ditamai Parlamentu’?
Sunt sigur că vrednica Codruţa, cum care Codruţa, Codruţa Kovesi, baschetbalista, ajunsă cea mai tare femeie din România, cine alta decât şefa DNA-ului, se va autosesiza şi va începe cercetarea penală pentru infracţiunea de ŞANTAJ, lui Nicolae Cinteză. Păi parcă rămăsese stabilit, că ameninţarea cu darea-n vileag la DNA e infracţiune, cea de şantaj, şi pentru asta se poate face puşcărie!
Păi cum? Dacă mie-mi pune unu’ cuţitu’ la gât şi eu strig: POLIŢIA! sunt pasibil de-a fi acuzat de şantaj, iar ăsta, ditamai barosanu’, să-mi ia casa şi nici usturoi n-a mâncat şi nici gura nu-i miroase? Mă, să-l…

Ce-o să fie, ce-o să fie? Poa’ să fie-o grozăvie!


Preşedintele Johannis e pus pentru a doua oară în faţa întrebării: Ce să fac acu’, cu asta? Prima oară a fost cu legea salarizării bugetarilor. Nu i-a convenit neam, da’ n-a avut încotro, până şi „guvernu’ lui” i-a zis că sumele necesare sunt prevăzute în buget.
Acu’, altă belea, cu legea „dării în plată”. Acilea e şi mai groasă, că Isărescu e pe dreapta, iar parlamentul, cea mai hulită instituţie a statului, e pe stânga. Cum o dă, cum o suceşte, nu-i de bine pentru el. Dacă o promulgă, e de acord cu parlamentu’, cu o importantă parte a populaţiei, da’ se pune rău cu BNR şi cu restul băncilor şi de, poate o va avea şi el nevoie de f’un credit acolo, fie să mai ia nişte case ş-acu’ nu mai poate da meditaţii, fie să se facă şi el moşier (vezi înaintaşu’). Dacă n-o promulgă, vede cu ochii cum s-a şters pe bot de la cel puţin 700.000 de voturi la viitoarele alegeri, că ăştia ar fi cei în incapacitate de plată, da’ toţi cetăţeni cu drept de vot. Da’ nu-i asta cifra, că ăştia mai au familie, deci cel puţin un soţ/soaţă, mamă, tată, soacră, socru, vecini, pretini, da’ şi restul populaţiei, că doar se ştie că băncile se bucură de cea mai proastă reputaţie, de s-a dus buhu’!
Acu’ s-ar putea să-şi zică-n barbă că românu-i fraier şi până-n 2018 uită, că are memoria scurtă. Da’ parcă poţi să ştii? Şi dacă ştii, parcă poţi să fii sigur?
Dilema în care se află e mare. Pisica moartă e-n ograda lui şi, culmea, i-a aruncat-o acolo un membru al partidului lui, ăla care l-a adus la preşedinţie. Păi să nu mori de oftică soro?
De fapt la asta se reduce problema. Isă, sau electoratu’?
Şi când se gândeşte că tot cetăţeanul aflat în imposibilitate de plată pierde, că fiecare a plătit avansul şi un procentaj din creditul ipotecar luat, bani aruncaţi pe fereastră, da’ nu fereastra e de vină, aproape că nu mai înţelege nimic.
Deci ce-o să facă, ce-o să facă?
Vom vedea, că doară aşa a zis orbu’!

Nebunie la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate


Ajungem cu toţii la o vârstă. Staţi, nu vă repeziţi, nu spuneţi că n-o s-o apucaţi şi că nu vă afectează. Aveţi viitorul în faţă!
Azi, 01.10.2015, CNAS a hotărât să schimbe încadrarea compensării pentru o serie de medicamente. Le-au mutat pe pe Lista B, pe Lista X. Toate bune şi frumoase, dreptul Casei de Asigurări. Doar că, hotărârea luată azi, se aplică de azi. Toate reţetele (documente legale, eliberate conform reglementărilor valabile până ieri, 30.09.2015, devin nule şi neavenite).
Aţi fost cumva în situaţia să fi fost ieri la medicul de familie, să vi se elibereze o reţetă compensată, în sistemul electronic, ăla perfecţionat şi infailibil, care să vă fie refuzată la onorare în farmacii azi?
Este exact cazul în care mă aflu. Soţia mea, suferindă de osteoporoză, boală cronică, deh, vârsta, a fost la medicul de familie care i-a prescris doza lunară de Acidum Ibandronicum, o tabletă pe lună, conform reglementărilor valabile, ieri 30.. Azi, aceste reglementări au fost modificate, cu aplicabilitate chiar din ziua de azi. Deci, reţeta emisă ieri, azi e bună de pus… la WC-u pe post de hârtie igienică.
O să spuneţi că, ce atâta discuţie pentru o tabletă? Păi e o discuţie, că tableta asta costă, la preţ „la liber”, între 35 şi 89 lei, se ia odată pe lună, la dată fixă şi face parte dintr-un tratament ce se întinde pe durata a ani de zile (până la întâlnirea cu Bunul Dumnezeu). Compensarea era de 50%, acum nu am găsit pe nimeni să-mi mai spună cât se mai compensează, începând de azi, anno Domini 2015, luna 10, ziua 1.
E clar că sistemul de sănătate funcţionează „ca dracu'”, dar nici chiar aşa, să nu mai recunoşti documente aflate în termenul de valabilitate, emise de chiar sistemul pe care-l administrezi. Soluţia care mi s-a recomandat a fost o nouă vizită la medicul de familie, care, săracu. nici habar nu are de modificare, dacă nu cumva softul îi va da peste mână.
Evident, soluţia practică e să plăteşti preţul integral, dacă ţii la sănătate, că altfel, întârziind administrarea cu o săptămână, ceea ce înseamnă o nouă vizită la medicul de familie, se alege praful de rezultatul tratamentului urmat un an de zile.
Sigur, se vor găsi mulţi care-mi vor spune: ce mare discuţie, pentru 150 de lei, acolo?
Sigur, am plătit preţul integral şi l-am pomenit pe onor Preşedintele Casei de Asigurări de Sănătate, româneşte, cu referiri la ascendenţa Domniei sale. Ideea este că mi-am permis. Mi-am permis şi să plătesc, şi să-i adresez urările de rigoare. Ce se întâmplă însă cu cei ce nu-şi permit să plătească şi sunt nevoiţi să se mulţumească cu referirea la mamă?
Săracu’ Oprescu! La dl Preşedinte Vasile Ciurchea, că nu e director, e preşedinte, nu ajunge DNA-u?
El are deviza: Contribuabilul nostru, prostul nostru!
Da’ asta nu-i corupţie, e şmecherie!
PS – la sugestia d-lui Nimeni, am adresat următoarea petiţie instituţiei Avocatului Poporului la adresa avp@avp.ro

„Încălcarea dreptului la asigurarea sănătăţii

Persoana ale cărei drepturi au fost încălcate:
A S, domiciliată în Bucureşti, str. …. sector 4, Bucureşti.
Dl Preşedinte al CNAS, Vasile Ciurchea, a emis pe data de 01.10. a.c., un ordin prin care modifică listele cu medicamente compensate, începând chiar cu data emiterii ordinului. Prin aceasta, reţete emise de medicii de familie pe data de 30.09.2015 devin nule. Normal ar fi fost ca documentele legal valabile (în termenul de valabilitate) să fie onorate după reglementările valabile până la data emiterii noilor prevederi. Nu s-a procedat aşa, printr-o trăsătură de… semnătură, documente legal valabile, emise de sistem, au fost anulate.
Pentru conformitate anexez în attach reţeta în cauză.
Nu există nicio posibilitate de petiţie către funcţionarul în cauză, medicaţia este necesar a fi administrată la data fixă de 02.10.2015, altfel rezultatul tratamentului administrat în ultimul an devine nul.
Persoana ale cărei drepturi au fost încălcate este pensionară, fără nicio apărare în faţa actelor abuzive emise de funcţionarul public.
O luare de poziţie publică se poate găsi aici: https://numarareainversa.wordpress.com/2015/10/01/nebunie-la-casa-de-asigurari-de-sanatate/”

Nebunia în presă


Wanted dead or aliveCitesc, zilele trecute, pe DCNEWS o ştire uluitoare, conform căreia un „câine” terrier „pitic” a omorât un bebeluş de 3 săptămâni, ştire preluată zice-se din Daily Mail. Ca să fie mai sugestiv, făcătorul de ştiri ne prezintă 2 fotografii, una cu „bestia” care e un Yorkshire Terrier căruia-i iese capul dintr-o cană de ceai şi cea a unui copil care ar avea 3 săptămâni. Pentru conformitate, acesta-i linkul articolului nesemnat: Aici vedeţi DCNews.
Nedumerit foarte, „bestia” în cauză, care cu greu se poate numi căţel, nu pare a fi în stare de aşa un act feroce, dar mai mult nu-mi imaginam cum ar fi putut ajunge la copil, gândindu-mă că locul lui era undeva într-un pătuţ, leagăn etc, nu pe jos, să poată fi atacat de fiara pitică.
Nefiind deci convins, accesez şi linkul din Daily Mail, în care nici vorbă să fie despre un Yorkshire Terier, ci de un Patterdale Terrier care ar fi muşcat copilul, care nu ar mai fi putut fi salvat.
Ziaristul român, cel ce a cules ştirea şi a transformat-o astfel, probabil ştie el ce ştie despre ferocitatea piticaniei. Acum, oricine doreşte poate vedea care e diferenţa dintre cele două presupuse bestii. Pe stradă, totuşi feriţi-vă de Yorkshire Terrieri, nu ştiţi ce zace-n ei!
A, să nu uit, linkul pentru articolul din Daily Mail: http://www.dailymail.co.uk/news/article-3132523/Three-week-old-baby-died-bitten-terrier-dog-Sunderland.html

Dar gândim?


O femeie s-a aruncat de pe un bloc, luându-şi viaţa.
Până însă a sări, a stat destul de multă vreme pe marginea acoperişului, suficient cât să vină pompierii, ba să şi aducă o „pernă” din cele folosite pentru salvări în asemenea situaţii. Perna nu a fost însă umflată, motivaţia fiind aceea că dacă cel ce-o foloseşte nu e instruit, poate fi aruncat jos şi se poate răni!. Logica acestei explicaţii este stupefiantă, alternativa la posibilitatea de-a se răni fiind evident certitudinea morţii! Aşa că, de ce să se rănească din cauza noastră, las-o să moară!

Cum putem gândi?


Luminita Arhire
mai 15, 2015 la 3:58 pm
(https://nastase.wordpress.com/2015/05/15/cu-tristete-despre-un-fost-muzeu-al-costumului-popular/#comment-248439 )
Dragă Crin Antonescu,

Poate că ai aflat deja (şi dacă nu ai aflat , îţi aduc eu la cunoştinţă acum) că Liviu Dragnea a fost condamnat în dosarul Referendumului. Cu suspendare, dar condamnat… Mă întreb dacă ai cumva vreun cuvânt de spus despre această întâmplare…adică, m-ar interesa doar ce crezi TU despre asta .Mi-e total indiferentă opinia duduii Gorghiu, înlocuitoarea ta atât de glorioasă la conducerea acestui PNL obez, sinistru şi imoral. Nu mă mişcă, de asemenea, aşa-zisa „corectitudine politică” a colegilor tăi, cei ce o vor scălda, în modul cel mai abject, cu statul de drept şi cu „noi nu comentăm deciziile Justiţiei”.

Nu, mizeria unsuroasă a acualului PNL, ifosele lui de domnişoară bătrână, căreia îi pute propriul trecut amoros numai pentru faptul că a reuşit să-şi tragă un mariaj mai convenabil, cu un soţ nesuferit şi tâlhar, dar care a acceptat să primească numele nevestei în Cartea de identitate, nu mă privesc.

Doar ceea ce crezi tu mă interesează. Deoarece pe tine nu te condamnă nimeni pentru înflăcărarea cu care le spuneai oamenilor strânşi să te admire că TREBUIE să existe în România măcar 9 000 000 de oameni oneşti, sătui de regimul Băsescu, determinaţi în acţiunea lor, care să-şi recapete, spunînd „DA” pentru demiterea unui preşedinte mârşav, demnitatea terfelită timp de aproape două mandate…Tu, Crin, ai fost, la vremea aceea, mai eficient decât sistemul informatic pentru care Dragnea este condamnat astăzi. Tu vorbeai despre onoare, corectitudine, onestitate. Şi, vorbind despre toate astea , ai convins o grămadă de cetăţeni… Numai că ţie nu-ţi prezintă Înalta Curte nota de plată pentru SMS-ul primit de mine din partea PNL-ului, sosit de pe telefonul unei rude apropiate ţie, iar nu de la blamabilul PSD, îndemnându-mă înflăcărat să-mi mişc fizicul până la secţia de votare.

În locul tău m-aş sufoca de indignare, de nedreptate, de grozăvia abuzului.

În fapt, ştii, UN SINGUR INCULPAT din murdăria asta de dosar, a fost condamnat cu executare, condamnare slăbuţă, un an şi şase luni, plus un spor de patru luni.Şi au fost 74 de inculpaţi, în afară de Liviu Dragnea…

Vezi tu, Crin, a fost o perioadă când ieşirea elegantă din politică era o soluţie rezonabilă, apreciată de public şi privită ca un gest de onoare, cel care recurgea la această soluţie de retragere cu torţe având asigurat măcar beneficiul unei amintiri frumoase în memoria cetăţeanului.

Dar tu să nu te îmbeţi cu apă rece, dragul meu, la tine nu se aplică…

DEX online


Subscriu în totalitate. Ţin minte când serverul care găzduia „dexonline.ro” funcţiona într-o sufragerie a unui apartament al unui pasionat, în San Francisco, dacă nu mă-nşel.

diacritica

V-aţi întrebat vreodată cum de există? Şi cum există? Sau e suficient că există şi e moca?

Are 2 milioane de vizitatori unici lunar şi îl „ţin” doi oameni – Cătălin Frâncu şi Radu Borza, programatori amândoi. Plus echipa de voluntari: cei care pun online sutele de mii de definiţii, ţin pagina de Facebook (Dorelian Bellu) sau desenează (Carmen Nistor).

Oamenii ăştia nu doar că lucrează gratis ca să facă ceva ce a devenit instrumentul de referinţă de pe net, atât de uzual încât nimeni nu se mai întreabă cum de-a apărut şi din ce „trăieşte”, ba mai pun şi bani din buzunar. Cu 14 ani de muncă şi resurse proprii au ajuns la 2 milioane de vizitatori unici pe lună. 10% din populaţia României. Uneori mai primesc şi donaţii – nu prea mari, că nu salvează nici câini, nici oameni. O mie de euro…

Vezi articolul original 358 de cuvinte mai mult

Eins, zwei!


Acu’, c-am ajuns s-avem preşedinte neamţ, a venit momentu’ s-o lăsăm mai moale cu engleza, că de franceză am uitat. Şi uite că încet, încet, ne familiarizăm cu nemţăleasca. Ce contează că tuşa Ioana nu pricepe nimic, că doară tre’ să fim troglodiţi, cum ar zice un nea Vasile, care nu ştie de poliglotism. Mai nou, avem şi pe TV reclama la „Rama mit butter”. Şi nu că aşa scrie pe pachet, nuuu. Ni se silabiseşte cu voce didactică: Rama mit butter! Cine nu ştie ce-i aia să înveţe, c-aşa-i trebuie, că doară a votat! Altfel vă încolonaţi şi, cu stângu-nainte marş! Eins, zwei, eins, zwei!

Pachet Rama mit Butter_250 gr

Ou sont Ies neiges d’antan?


În piaţă fiind, piaţa de legume, vezi şi auzi toate alea, şi vrute, da’ şi nevrute. Mergând şi eu într-o zi printre tarabe, încercând să-mi amintesc ce-ar mai trebui să cumpăr, aud o discuţie între două, cum să le spun, pieţărese. Una vindea ceva legume, iar cealaltă altceva, tot legume. Şi continuând o discuţie despre un client pe care una din cele două îl amintea a fi „om citit”, cu alte cuvinte de la care ar fi putut avea pretenţii, cealaltă răspunde ţâfnos:
– Ce citit, măi, că dacă-i pe-aşa, la cât am citit eu, e puţini să se poată compara!
– Da’ ce-ai citit tu, fa? Nu se lasă prima.
– Păi cum, tot NET-u’, toată ziua!

cartofi

Ce SRI, care SRI?


Udrea cu nasu'

Dom-le, plictiseală mare. Nu mai e cucu’ de la ora 6, nu tu alegeri, ce să mai zic, era cât p-aci să pierd şi subiectu’ ăsta de pe urmă, cu Elena Udrea. Toată lumea discută, dezbate, disecă, analizează. Da’ nimeni n-a băgat de seamă cât de tare e dama. Cu cine şi-a găsit ea să se lupte, păi cu generalu’ Coldea. Cu nimeni altu’. Că cică ăsta n-o avea la maţ pen’că auzi, ea era alternativa la informare a preşedintelui! Băăăi, să vezi şi să nu crezi, că doară cucoana e chiar convinsă de ce spune! Auzi! Madam Udrea a fost alternativa la SRI a lu’ Traian Băsescu, adică dacă SRI-u defecta cu totu’, nu era nicio pagubă, madama era la datorie, îi ţinea locu’!
Vedeţi ce tare era, acu’ nu că-l informa pe preşedinte ce cumpărase coana Bică şi coana Topoliceanu la Paris, nuuu, ce să mai, rivaliza cu SRI-u’, cu 10.000 de agenţi cât se zice că are. Fraţilor, da’ tare cucoana asta! Au mai avut englejii pe una căruia i-au zis Doamna de Fier, da’ aia-i conducea cu mână de fier, nu se bătea nici cu eMaIsix-u’ şi nici cu Scotland Yard-u’ dom-le! Aia avea mâna din fier, da’ a noastră ce-o avea din fier?
Eu ce să mai zic, unii spun că s-ar putea trăi şi fără SRI, coana Udrea ne şi exemplifică, ce să mai, e drept, ar fi fost mai economic, oricât o fi ciordit coana mare, da mai ştii?