Sărmanul Pirus…


După alegerile locale de… alaltăieri, din declaraţiile celor două jumătăţi ale „noului” PNL, Alina Gorghiu (PNL) şi Vasile Blaga (PDL), rezultă nici mai mult nici mai puţin că de fapt PNL a obţinut cele mai bune rezultate din istorie! Adicătelea ar fi repurtat o răsunătoare victorie!
Nu-i nicio noutate, în istorie au mai existat asemenea „victorii”, e chiar celebru cazul celor obţinute de regele Pirus împotriva romanilor la Heracleia și Ausculum. Noutatea-i alta: Cei doi sunt gata s-o pună de-un chef, să sărbătorească „victoria”, în vreme ce sărmanul Pirus, de departe mai realist, exclama: „Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți!”

Anunțuri

Putem să râdem!


„Explicaţie” dată de nr 5 WTA pentru bătaia încasată la Roma (turul 2) de la nr 32 WTA Daria Gavrilova:

Dacă nu ar fi plouat, aş fi jucat mai bine. Dar nu se mai poate schimba ceva.

Concluzia trasă tot de aceeaşi:
Dacă plouă, plouă!

De pe net!


S-a observat că în ultimele zile bucureştenii nu prea mai ies din case.
Mulţi s-au întrebat: care să fie cauza?
Răspunsul e simplu: de teamă ca nu cumva PNL să-i nominalizeze drept candidaţi la Primăria capitalei!

Pe vremuri… Ei, ce vremuri!


Unii ne mai amintim de analizele literare din vremea liceului. La Caragiale, spre exemplu, vorbind despre umor, sau humor, cum vreţi să-i spunem, una din categoriile predominante era „umorul de limbaj”.
Tot mai puţini dintre noi am fost contemporani cu un Mare Maestru al umorului de limbaj, Toma Caragiu. Din ce în ce mai puţini mai râd ascultând scheciurile sale care, iată, cu mulţi ani în urmă, au prefigurat zilele noastre, cu umoristica adoptării fără nicio „expertiză” a anglicizării limbii noastre, transformând-o într-o maimuţărească ro-gleză, de nici nu mai ştii dacă e de râs ori de plâns.
Cine-şi mai aminteşte de celebrul scheci Aşa e-n tenis…

nici nu ştie dacă trebuie să zâmbească din moment ce doamna, domnişoara (e incertă şi nenecesară precizia) Roxana Covrig, bănuiesc a fi vorba de o jurnalistă scrie: „Tenismena Simona Halep, a patra favorită în turneul Premier de la Stuttfart, a fost înfrântă rapid joi, cu 1-6, 2-6.”
Pentru comentatorii sportivi nu-i mare lucru nici când anunţă că Simona Halep ar avea „3 mingi de meci balls”, ei chiar se extaziază! Mulţi din cei ce chinuie limba română o fac pe internet şi culmea, internetul nu e de loc în suferinţă. De cele mai multe ori, scriind cu cea mai mare lipsă de respect pentru limba în care se exprimă, dacă sunt atenţionaţi se şi ofuschează, că vezi adică dragă Doamne, ce contează? Cum scrie sau ce scrie.
Aş risca să-mi dau o părere: Nici una, nici alta!
Pentru conformitate http://www.dcnews.ro/ilie-nastase-mesaj-pentru-simona-halep_503593.html

Când omul n-are ce face!


O vorbă spune că atunci când omul n-are ce face, se apucă cu mâinile de cur şi sare-n sus. Cineva o să spună că nu poate sări în jos, da-i dau voie să se mai gândească.
Sigur, dacă un zevzec sare-n sus nu produce mare deranj, decât dacă săriturile se produc la un etaj al vreunui bloc, la ore de păstrarea liniştii. Altfel, în parc sau pe stradă, liber la sărituri. Putem organiza şi un campionat, ca rezultatele să fie consemnate undeva, omu’ să aibă cel puţin impresia că nu-i degeaba.
Sportul ăsta se practică unde nici nu gândeşti, aşa că ar fi fost de mirare să lipsească mediul parlamentar, politic adică.
Acu’, după ce lumea a căzut toată pe spate după interzicerea fumatului, că ce chestie deşteaptă s-a trezit unu’ să scornească, alta-i beleaua. Au început să se mişte rotiţele în căpăţânile unor parlamentari, sensibili la radiaţiile telefoniei mobile şi, ce să vezi, scremându-se ei să gândească „ecologic”, sunt pe cale să înoade mintea inginerilor care, la rândul lor, n-au altă treabă decât să facă să le funcţioneze jucăriile chiar şi onor parlamentarilor.
Proiectul de lege, adoptat deja de Senat, stabileşte că „amplasarea pe proprietățile publice sau private a rețelelor de comunicații electronice care realizează procesarea și transportul semnalelor prin „suport electromagnetic” se face la o distanță de minimum 500 de metri față de unitățile de învățământ, unitățile sanitare, centrele de plasament și căminele de bătrâni”
Cum chestia asta nu există nicăieri în lume, avem acum ocazia să devenim deschizători de drumuri. Ce lege antifumat? Acu’ să vedeţi minune.
Aţi auzit de senatoarea PNL Diana Tuşa? Cum, n-aţi auzit? Ei, nu-i nimic, auziţi acum, iar dacă proiectul va trece şi prin Cameră (decizională), n-o să auzim numai noi, se va duce buhu’ în tot mapamondu’. După mintea ageră a doamnei Tuşa, dacă ai pus 500 m între staţie şi şcoală, gata, ai protejat toţi copiii de „suportul electromagnetic”. Da’ staţi liniştiţi, vedeţi că s-a gândit şi la bătrâni, că doar ăştia le au mai puţin cu telefoanele mobile. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Şi pentru că mamiţica ei, a lu’ Tuşa, n-a fost în senatul României, am ajuns azi să avem şi televiziune HD şi telefonie mobilă şi internet da’ şi sateliţi. Să fi fost un noroc, sau ghinion, că toate astea ne pun viaţa în pericol? Sfânta ignoranţă are cuţitul în mână, face legea. Ea crede că aerul ăsta care ne înconjoară, căruia unii îi spun „eter” e ceva de respirat, are ceva praf, da’ tre’ să nu mai aibă „suport electromagnetic”. Cum? Soarele umple eterul de radiaţii electromagnetice? Păi să conceapă Diana Tuşa o lege care să limiteze emiterea lor, eventual să hotărască de la ce distanţă i se permite să ne pună-n pericol, poate-i găsim un alt loc, mai puţin nociv. Altă sursă de „suport electromagnetic” este radiaţia cosmică. Eeee, păi ca să ne ferim de asta e nevoie să ne îngropăm sub pământ, pe undeva la câţiva km, sau să găsim pentru planetă un alt loc, în afară de cosmos, poate-ntr-o gaură neagră! Până atunci ar cam fi cazul să limităm ce putem: comunicaţii radio de toate felurile, că la urma urmelor tot „suport electromagnetic” este şi ele, să renunţăm la electricitate, că liniile electrice generează şi ele, hai să nu-i mai spun „suport”, ca analfabeţii, ci câmp electromagnetic! Şi ce-o să facem? Păi ce să facem, doar lumea a funcţionat şi fără radio, s-a luminat cu lumânări, a comunicat prin focuri pe dealuri, tam-tam-uri, porumbei şi s-or mai găsi şi alte „canale” că de, acum avem şi democraţie, Senat adicătelea. Internetu’ nici nu se mai pune, că-n condiţiile astea într-adevăr, peşterile nu erau conectate. GPS-u’? La dracu’, ăsta e prezent pe fieş’care metru pătrăţel, indiferent unde-i „staţia”. Verboten!
Aşa că urmăriţi cu atenţie numele acestei noi stele apărute în politichia românească, Diana Tuşa. Acu’ nu-i clar dacă-i vorba de tuşă în sensul de tuşeu, tuşă la tenis sau tuşica Diana. Oricum, dacă nu mă credeţi, cetiţi acilea: http://www.profit.ro/stiri/politic/bucurestiul-risca-sa-nu-mai-fie-acoperit-cu-semnal-de-mobil-antenele-gsm-amplasate-la-500-metri-de-scoli-si-spitale-15411472

PS – Din urmă vin realizările inginerilor: Cuşca Faraday sau Faraday Cage. Cum vreţi să-i spuneţi. Pentru multe mii de dolari se pot procura (cam greu, marfă strategică) camere ecranate, (cuşti Faraday perfecte) în care nu intră neam radiaţia electromagnetică. Lasă că nici nu iese, că ăsta era scopu’ pentru care dai banu’, da’ nu contează pentru noi adică pentru tuşa Diana. În manualul de utilizare se specifică, în mod expres, faptul că e recomandabil ca lucrul în aceste incinte să fie limitat la 2 ore. Altfel pot apărea simptome adverse ca dereglări de orientare, cu tot ceea ce presupun acestea. De-o să iasă Tuşa Diana din Senat şi n-o să ştie care-i stânga şi care-i dreapta!