Se pare c-a sosit vremea noastră…

Procurorii Parchetului General au trimis în judecată un blogger.

Este vorba despre Paul Adrian Ballea care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare publică şi ultraj judiciar după ce aceasta a publicat pe mai multe bloguri texte prin care incita la violenţă împotriva unor judecători care condamnaseră oameni politici şi conducători din fotbal.

Potrivit unui comunicat al Parchetului General, în cursul anului 2014, Paul Adrian Ballea a postat pe o platformă de bloguri, în mod sistematic şi într-un limbaj extrem de ofensator, texte ce conţin mesaje prin care se incită la violenţă împotriva unor judecători, în contextul pronunţării de către aceştia a unor hotărâri de condamnare pentru infracţiuni de corupţie şi evaziune fiscală a unor persoane publice din mediul politic şi sportiv din România.

Procurorii susţin că Paul Adrian Ballea se documenta din diverse surse despre personalităţi din justiţie şi politică, precum şi din domeniul sportiv (în special fotbal) şi apoi folosea informaţiile pentru a publica texte pe diversele bloguri pe care le-a creat, în scop de intimidare şi instigare, acţiunile sale fiind de natură să afecteze activitatea de înfăptuire a justiţiei. Dosarul se va judeca la Judecătoria Ploieşti, scrie Agerpres.

Nu comentez. Pentru conformitate: http://www.dcnews.ro/parchetul-general-blogger-trimis-in-judecata-pentru-amenintari_515134.html

Publicitate

Să vezi ce-nghesuială o să fie!!!

„După 10 ani, căsătoria noastră a luat sfârşit astăzi, 10.06.2013, în mod amiabil şi în faţa notarului.

Decizia de a ne despărţi vine după o analiză îndelungată şi profundă a relaţiei noastre şi a opţiunilor de viitor a fiecăruia dintre noi…”

Cum doamna a devenit liberă şi andependentă să te ţii ce-o să roiască admiratorii, pretendenţii. Cum, nu se-nghesuie mai nimeni? Păi de ce? Aaaaa, doamna nu prea mai are haaaaz! Mde! Cuum? Care doamnă? Păi doamna Nuţi dom-le, vezi bine! Da, bre, a divorţat, nu se vede? Şi „soţul”, Dorin Cocoş, a scăpat de postura de încor…norat oficial pe lângă prezidenţie!

Cum e când scapi de dracu, da’ rămâi cu ta’su

Ş-au fost alegerile ş-am scăpat de PDL, rămas ca o amintire despre un coşmar, da’ încă bine înfipt în Parlamentul European. Guvernul Ponta, cu o susţinere parlamentară cam fără precedent, încearcă să mişte altfel decât înainte de alegeri, da’ fără prea mare succes. Că dac-a scăpat de dracu, de PDL adică, a rămas cu ta’su, tartorele de la Cotroceni. După o scurtă perioadă de linişte, când mulţi ziceau că gata, Băse trebuie să stea-n banca lui, să-şi vază de terminarea mandatului, după ce toţi fraierii (care-or fi ăia?) cădeau în plasa „pactului de coabitare” sau cum mama dracului îi mai zice, crezând că sigur, ăsta-i semn că de-acu’ Băse o să fie altfel… Chestia e că lupu-şi schimbă păru’, da’ năravu’, ba! Dacă mai era nevoie de vreun argument în susţinerea convingerii că tartoru’ Băsescu nu e cel cu care un om normal să facă înţelegeri, uite că ocazia s-a ivit. Demonstraţia de la referendum, când s-a pişat în capul a 8,5 milioane de români şi când a fost reînscăunat de către Comisia Europeană în frunte cu Angela Merkel a fost o repetiţie generală ce ar fi trebuit să ne deschidă ochii asupra a ceea ce urma să se întâmple. Mai ales că naivul Ponta s-a dus la Bruxelles de unde s-a întors cu indicaţii preţioase date de Barroso, despre ce şi cum trebuie să facă, despre ce are şi ce n-are voie să facă. Nu s-a observat prea bine atunci că Ponta a făcut atunci tot ce ar fi făcut şi Boc sau Unguent, adică a-ndeplinit ordinele lui Băsescu, ba a şi raportat de executare.
Mai nou, cu raportu’ MCV, acu’ după alegeri i se trasează noi sarcini lui Ponta, de către aceeaşi Comisie Europeană, aflată exact gând la gând cu bucurie, pe linia dorinţelor lui Băsescu.
Morala: Băsescu încearcă să ne demonstreze, şi până acum a reuşit, că şi fără guvern obedient, tot el face cărţile. Folosindu-se de autoritatea Consiliului Europei, adică a PPE, unde se vede treaba că are credit nelimitat, pentru a impune unui guvern, altfel situat pe poziţii adverse, să urmeze linia impusă de el. Tot cu ajutorul CE, în dispreţul oricărei legi (ce Constituţie, care Constituţie) păstrează încă un control absolut asupra CSM, a DNA şi asupra Parchetului General, precum şi a serviciilor. A reuşit să transforme guvernul într-un breloc pe care-l învârte demonstrativ între degete. Şi mai sunt mulţi naivi care pot afirma că toţi comisarii UE, în frunte cu Barroso şi cu tartoriţa Merkel sunt minţiţi de Băsescu şi Monica Macovei. Aiurea! Ăştia toţi asta vor: Minte-mă frumos!
Mă rog, asta e până acum, când pisica e-n curtea guvernului. Azi Ponta mai poate dovedi că s-a trezit şi că realizează că nu e pe calea cea bună, că a face uz de prerogativele sale nu-nseamnă că e anti-UE, cum îi susură-n urechi tata-lu-dracu! Azi se duce la Bruxelles, la ora asta cred că e-n avion, în drum spre întâlnirea cu Barroso. Să vedem ce va face! Va cere iarăşi să i se facă programul sau îi va zice: Coane, ajunge cât v-aţi făcut de cap, în România io sunt jupânu’! Voi cine dracu’ vă credeţi?
PS – Nu întâmplător aceasta-i şi dorinţa celor ce au votat mai întâi la referendum, să plece Băsescu şi apoi la alegeri conferirea majorităţii zdrobitoare USL-ului. Va mai încerca Primul-ministru să se sustragă încă odată respectării acestei dorinţe? Dacă nici acum nu înţelege că singura lui şansă, şi nu numai a lui, şansa USL-ului, este să scape de Băsescu, de orice înţelegere cu acesta, nu-i rămâne decât să fie un fidel executant al ordinelor acestuia, fie că le primeşte de la Cotroceni, fie de la Bruxelles. Că altfel, dacă n-a-nţeles că Raportul MCV a fost scris la Cotroceni, FRAIER scrie pe fruntea lui. La Bruxelles a fost numai avizat!
+++
Asta-i dom’ Victor: ai scăpat de dracu’ ş-ai rămas cu ta’su! Ţi-ar cam trebui turbinka lu’ Ivan.

Cine, ce-nţelege?

Toată ţara ştie că duminică 9 decembrie sunt alegeri legislative. Cred că şi-n ultimul cătun a ajuns această veste. Cu totul surprinzător pare îndemnul adresat românilor la posturi de televiziune cu difuzare naţională de a vota DA la referendumul din 9 decembrie. Care referendum nene, se-ntreabă mulţi telespectatori, că pe 9 decembrie sunt alegeri şi n-a auzit nimeni de niciun referendum? Trebuie doar să ai răbdare să vizionezi de mai multe ori şi să-ncerci să dezlegi misterul. Asta pentru că fiind realizat într-un ritm foarte alert, clipul are aproape caracter subliminal. Nu poate fi citit mai nimic din textul în care se spune unde anume este organizat referendumul, cine transmite mesajul. Într-un târziu începi să înţelegi că acesta se referă la un referendum judeţean, organizat în 35 localităţi din judeţul Alba. Îndemnul e lansat zice-se de un sindicat, ceva legat de minerit, dar având în vedere faptul că e vorba de Roşia Montana, nu se prea ştie ce sindicat ar putea exista fără obiectul activităţii.
Acum e foarte clar cine-a introdus moda cu referendumuri la alegeri şi cu ce scop. Organizarea simultană fiind cam împotriva firii şi la vremea respectivă stârnind multe proteste. Or, hotărârea organizării unui asemenea referendum e făcută de Consiliul Judeţean Alba cu preşedinte şi un vice PDL, în ograda prefectului de Alba, Flaviu Mircea Cozuc, susţinut de preşedintele PC Alba, Gheorghe Feneşer, instalat la 1 noiembrie 2012. Cum s-ar zice curat murdar, coane Fănică.
Cine şi-a dat cu stângu-n dreptu’? Păi… Tipătescu şi guvernu’. Dar cea mai tare chestie rămâne difuzarea cu o frecvenţă rar întâlnită a clipului în cauză la Antene! Cu asta năuceala indusă e maximă.
Că deh, banu-i ban, n-are miros. Da’ totuşi, până când?

A început debăsificarea! Succes!

Puţini s-au aşteptat la evoluţia de azi a evenimentelor, deşi aceasta a fost anunţată cu zile în urmă. Nimeni n-a crezut că USL-ul e capabil de mobilizare şi de atingerea unor obiective punct cu punct, într-un timp aşa de scurt.
A fost schimbat preşedintele senatului, avocatul poporului şi preşedintele camerei deputaţilor.
Putem înţelege că agenda USL va urma imperturbabil, în zilele următoare şi că vom asista la suspendarea preşedintelui şi revocarea unor membri ai Curţii Constituţionale.
Este singurul mod în care se poate discuta cu Traian Băsescu, singura cale pe care poate fi acesta anihilat. Faptul că s-a renunţat la încercările împăciuitoriste de coabitare, aceasta fiind evident sortite eşecului, este absolut extraordinar.
Este momentul în care nu mai există cale de întoarcere şi în care orice cedare, oricât de mică, ar fi catastrofală. Sigur, greşeli se pot produce, important însă este ca acţiunea de debăsificare să continue implacabil.
Singura reacţie a PDL-ului este aceea a convocării unei adunături în Modrogan, în toiul nopţii.
Reacţia băsescului este pe cât de plină de furie pe atât de umoristică. El acuză guvernul şi „majoritatea parlamentară” de atac împotriva instituţiilor statului, împotriva „valorilor fundamentale” ale UE şamd. În concordanţă cu valorile fundamentale ale UE, de data asta, un consilier prezidenţial* a cerut demersuri pentru excluderea României din Uniunea Europeană.
Priviţi ce n-aţi mai văzut!

UPDATE
Culmea tupeului frizând obrăznicia: Mai nou Roberta Anastase susţine că nu ea a condus şedinţa Camerei atunci când o ţară întreagă a văzut „numărătoarea” voturilor, cu ocazia adoptării ilegale a legii pensiilor, la fel a stabilirii unui cvorum fals. Ioan Oltean se repede să susţină că el a condus acea şedinţă, de la cap la coadă!
Ciudat, e pentru prima oară când am putut auzi aşa ceva. Nu mai există limite!
*Este vorba de Monica Macovei, vajnică Băsistă, devenită acum penală!

Vom mai auzi de aceste nume!

Sunt de reţinut numele celor 5 judecătoare membre ale completului de judecată a recursului în dosarul Trofeul Calităţii. Dar nu numai ele. Cred că în fruntea acestei liste ar trebui să se afle altă magistrată, cea care la fond a ajuns din funcţia de consilier al şefului DNA, Daniel Morar, direct în cea de judecător la ICCJ, în acelaşi dosar.
Se pare că la ICCJ este mare secetă de judecători din moment ce în această cauză ne lovim numai de judecătoare. Mai mult, în urma desemnării aleatorii judecătorilor în completele de judecată, în instanţa de fond, ajunge Ioana Bogdan, cea care participase la instrumentarea dosarului la DNA, iar în instanţa de recurs, preşedinta completului de 5, prin acelaşi sistem de repartizare aleatoriu, ajunge Livia Stanciu, cea care printre altele este preşedintele ICCJ dar şi membră a CSM. Iar CSM-ul este cel care, ca for superior, a indicat direcţia în judecarea recursului în acest dosar, declarându-l pe Adrian Năstase ca fiind duşmanul justiţiei.
Reţineţi deci numele:
Ioana Bogdan, procuror „transferat” ca judecător la ICCJ!!
Livia Stanciu, membru al CSM, preşedintele ICCJ!!
Florentina Dragomir, Maricela Cobzariu, Sofica Dumitrascu si Ioana Alina Ilie executante conştiincioase, disciplinate.
Pentru cei ce au dubii în ceea ce priveşte definiţia termenului aleatoriu, acesta este sinonim cu întâmplător, iar realizarea unui asemenea eveniment este exemplificat cel mai bine (dar primitiv), prin tragerea la sorţi, din căciulă. Mai modern tragerea asta la sorţi, la ICCJ, se face cu ajutorul unui calculator care-i la fel de nevinovat ca şi căciula faţă de numirea celor 6 graţii în cele două complete de judecată, doar că asemeni oricărui calculator, şi acesta aflat pe post de căciulă se conduce după un program în care, atunci când e nevoie, băieţi intelijenţi introduc diverse „filtre” ca: Subiectul să fie „pe fază”, Subiectul să fie obedient, Subiectul să fie de-al nostru, după care totul este cu totul şi cu totul „aleatoriu”!
Altfel, ce probabilitate ar fi ca din „ţ” judecători la ICCJ să fie aleasă tocmai Ioana Bogdan la instanţa de fond, într-un complet de 3, şi Livia Stanciu, ditamai şefa ICCJ, la recurs, într-un complet de 5? (unde „ţ”=numărul total al judecătorilor ICCJ)
De aceea spun că ar fi bine să reţinem numele astea. De ce? Păi unii le pot pune pe acatiste, rugându-se de sănătatea lor, alţii pe alte liste, dorindu-le multă căldură. Cert este că într-o societate care-ar vrea să se însănătoşească ar cam trebui ca numele astea să mai fie pomenite pe nişte liste de destituiri, eventual urmate de ceva ani de penitenţă petrecuţi în lăcaşurile în care, cu largheţe, îi trimit pe alţii, nu totdeauna pe cei care trebuie!
Merită citit cu atenţie şi articolul semnat de Răzvan Savaliuc în Lumea Justiţiei, intitulat Cazul Nastase impune interventia politicului in Justitie.

Cam târziu, dar nu „prea târziu”!

Fac ceea ce n-am prea făcut, preiau un text publicat deja pe cel puţin două site-uri, odată pe cel al SCMD sector 6 şi a doua oară pe blogul lui Plano-Lupuş. Nu pentru că aş contribui cu ceva la răspândirea acestuia, audienţa celor două fiindu-mi superioară, dar pentru că acesta coincide până la identificare cu părerea mea, exprimată pe alte site-uri, cu mult timp în urmă. Mi se pare că apariţia sa reprezintă un moment memorabil, de cotitură, indiferent că, după cum spun alţii, ar fi vorba de o „petardă”.
Este vorba de un „memoriu”, să-i zicem aşa, adresat ministrului apărării de către un anume Lt. Col. Vasile Dragoman, comandant al unei UM şi semnat (aşa cum afirmă) de toate cadrele acelei unităţi, 627 la număr, cadre militare active!
Dar cel mai bine e ca mai întâi să citim textul despre care e vorba:

Sunt comandant de unitate in cadrul Ministerului Apararii Nationale. In ultimii ani, impotriva armatei s-a desfasurat o campanie de denigrare care in final s-a soldat cu integrarea fortata a militarilor romani in legi unitare de salarizare si pensionare, insa nu complet, ci doar in partile care convin denigratorilor armatei. Acest ultim element a condus la discriminarea fatisa a militarilor fata de ceilalti salariati si pensionati unitari.
Dl. ministru Dobritoiu, nu contestam legile, insa militarii activi romani in totalitatea lor, va solicitam sa fim tratati complet unitar, deci nu doar in partile care convin emitentilor actualelor legi unitare de pensionare si salarizare, intrucat in contextul creat, militarii romani avem un regim de sclavi, in niciun caz de salariati si de pensionati unitari.
Prin urmare:
1. Fiind integrati in lege unitara de salarizare, dorim sa ni aplice si noua Codul Muncii la fel ca tuturor celorlalti unitari. Nu mai dorim sa lucram nenormat, ci de luni pana vineri, 8 ore pe zi, iar daca societatea are nevoie de noi mai mult timp (inundatii, inzapeziri, misiuni de lupta, alte interventii), sa ne plateasca si pentru tot ceea ce depaseste 8 ore, intrucat asa este regimul salariatilor unitari, cu exceptia militarilor, care primim aceleasi remuneratii indiferent cat lucram si suntem fortati sa lucram frecvent nenormat. Cunoasteti foarte bine ca lucram minim 3 luni in fiecare an 24 de ore din 24, 7 zile din 7, insa pentru aceleasi venituri si implicit pentru aceleasi contributii la pensii ca ceilalti salariati unitari cu care am fost situati pe grila de salarizare, insa care lucreaza doar 8 ore de lui pana vineri, ceea ce este o anomalie mai mult decat evidenta.
2. Fiind integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim sa ni elimine complet interdictiile si limitarile de drepturi constitutionale din Statutul Cadrelor Militare. In consecinta, nu cerem privilegii, ci dorim doar aceleasi drepturi cu ceilalti salariati si pensionati unitari, respectiv:
– sa avem dreptul de a detine firme;
– sa avem dreptul de a ne organizam in sindicate;
– sa avem dreptul sa ne inscriem in partide politice si sa candidam la functii publice;
– sa avem toate celelalte drepturi pe care le au toti salariati si pensionatii unitari cu exceptia noastra;
Prin urmare dl. ministru, nu cerem nici privilegii, dar nu mai dorim nici discriminari, dorim doar sa fim tratati perfect unitar.
In concluzie:
– daca trebuie sa ramanem integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim plata la tarif orar si eliminarea oricarei interdictii din statut, adica sa fim tratati ca ceilalti unitari;
– daca trebuie sa avem un regim discriminatoriu – deci special fata de ceilalti angajati cu care doar formal suntem asimilati, solicitam legi speciale de salarizare si pensionare care sa compenseze discriminarile la care suntem supusi acum. Orice alta varianta in afara de cele 2 expuse, nu determina decat batjocorirea si disciminarea militarilor romani in raport cu ceilalti salariati si pensionari unitari;
-in conditii de salarizare si pensionare unitare, orice exceptie de tratament in ceea ce priveste drepturile militarilor in raport cu ceilalti salariati si pensionati unitari, constituie discriminare pentru militari;
V-am transmis memoriul pe adresa M.Ap.N. cu cele relatate, memoriu semnat de toti cei 627 miitari ai unitatii (ofiteri, subofiteri, maistri militari, soldati si gradati voluntari).

Cu stima, Lt.col. Vasile Dragoman

Acest memoriu-protest este memorabil o dată pentru că e primul semn de solidarizare a cadrelor active cu rezerviştii, de unde până acum am asistat la o oarecare animozitate mocnită între cele două categorii, lucru dorit de altfel de guvernanţii care au emis sintagma „pensii nesimţite” şi, drept urmare, au emis cele două legi, cea a salarizării unice după care a urmat cea a pensionării unice.
La rândul lor rezerviştii au făcut vorbire de restricţiile conţinute de Statutul Cadrelor Militare (legea 80/1995) şi de neaplicarea codului muncii, ambele constituind discriminări grave la adresa categoriei militarilor, singura compensare a acestora fiind anulată prin apariţia celor două legi. Rezerviştilor li s-a răspuns însă, în fel şi chip, toate traducându-se de fapt prin „aţi fost fraieri, acu’ ciocu mic dac-o vreţi şi p-asta, aşa cum suntem dispuşi să v-o dăm”!
Militarii activi au fost terorizaţi cu disponibilizarea, iar unii din ei prostiţi cu munca de lămurire: „din cauza pensiilor nesimţite ale ălora suntem obligaţi să nu vă plătim pe voi cum meritaţi”. Noi ştim asta şi staţi liniştiţi că veţi primi ceea ce vi se cuvine. Şi aşa li s-au desfiinţat toate sporurile, apoi li s-au reţinut 25%.
Faptul că unul din ei (şi se pare că mai mulţi) a/au realizat că de fapt cu zăhărelul li s-a tras preşul de sub picioare, că de fapt ei vor avea pensii mult mai mici decât pensiile existente în plată şi că de fapt ei au devenit un fel de cetăţeni de mâna a doua, fără drepturi şi fără bani, că situaţia este de fapt intolerabilă, iată ceea ce conferă momentului memorabilitate.
Ei au considerat că e cazul să spună clar politicienilor:
Domnilor, dacă aveţi nevoie de armată, de siguranţă naţională, de poliţie, nu le puteţi avea prin muncă voluntară, trebuie să plătiţi preţul pe care-l plătesc toate statele. Dacă nu aveţi nevoie, desfiinţaţi şi armata şi poliţia şi serviciile, înlocuiţi-le cu instituţii civile în care să muncească cetăţeni civili cu toate drepturile!
Şi sigur, vor spune unii că acest personaj (lt.col. Vasile Dragoman) nu există, că cine ştie cine-a scris „aiureala” asta, că nu se poate ca un militar activ să se adreseze astfel ministrului său! Sigur că mesajul nu va fi admirat de cei în cauză. Sunt mulţi cei care, gândesc ca un amic de-al meu care după ce-a citit acest text mi-a spus:

Uite inca un flacau care-si va pierde serviciul ca a indraznit sa vorbeasca. Ce se va intampla? NIMIC!!!

Tot ce e posibil să aibă şi dreptate, dar indiferent cine-i cel ce-a gândit, pus pe hârtie şi publicat acest text, e clar că el exprimă adevărul şi că guvernanţii, mai devreme sau mai târziu, vor realiza că de fapt nu se mai poate aşa. Iar acesta e un semnal, un moment despre care poţi spune înainte de sau după!