Toate sunt aiurea!

Toate merg ca dracu’, preşedintele, guvernu’, ţara. Că doară nu că lor li se năzare că o conduc, da’ au posibilitatea să-i facă mult rău şi se vede treaba că n-au nicio reţinere.
E greu să-nţelegi cum poate un om, care declară că el n-are ce să schimbe la el, probabil că noi tre’ să ne schimbăm, toţi, ca să-l admirăm, să ajungă să debiteze o asemenea inepţie ca cea din răspunsul
„- Domnule preşedinte, dacă clasa politică nu va fi de acord cu ceea ce aţi semnat, vă gândiţi la posibilitatea demisiei?
– Cine, clasa politică?”
O asemenea rezonanţă cu bancul zilei

Obama: Domnule Preşedinte, cred că trebuie să vă luaţi adio de la poporul român!
Băsescu: De ce, unde pleacă?

spulberă orice speranţă a noastră în „responsabilitatea” individului infect care se dovedeşte a fi Traian Băsescu!
PS – Cine m-o fi băgat la Polimedia??

Publicitate

Sa-mpuţit dictatoru’!

Nu mai suportă nicio rezistenţă. Ca primă (percepută de noi) măsură, a interzis accesul la site-ul http://uslonline.ro/petitie/ de unde venea bannerul şi unde mergea votul pentru demiterea băsescului!
Puteţi uita cum ne spunea: Io sunt dictator, că mă-njuraţi de dimineaţa până seara?
Păi şefu’, io te-njur şi-n somn! Nu ţi-ar lua-o mulţi înainte cu picioarele-nainte spre Bellu, Ghencea, unde vrei tu, şi io să fiu păcătosu’ care mă bucur mâine dimineaţa când voi afla c-am scăpat de-aşa un nemernic!

Locotenentu’ Gheorghe 2

Cum comenta acilea, pe blogu’ ăsta, amicu Karadeniz, să nu uit,

Multe se vor spune și scrie, o vreme, pe tema gestului acestui locotenent. După care va intra în uitare, și gestul și omul. Sunt păreri pro și contra, unele doar prin prisma sentimentelor, altele raționale.

N-am vrut nici să speculez şi nici să spun mai mult decât spusesem, referitor la mesajul care se poate percepe din afară. Acu’ tre’ să bag de samă că speranţele ne-au fost înşelate.
În ce sens? Păi simplu.
Am crezut că domnu’ locotenent este exponentul mai multor cadre militare ale armatei române care, normal, manifestă mai multă inteligenţă şi experienţă decât poate poseda un locotenent de 27 de ani. În momentul în care acesta a lansat „perla” administrării alegerilor de către armată, un fel de lovitură militară, complet aiuristică, domnu’ locotenent a rămas senin, acelaşi justiţiar.
Să fiu bine înţeles, faptul că domnia sa este un cadru al contrainformaţiilor militare nu consider că trebuie să fie un motiv de neîncredere, la urma urmelor şi această structură poate avea o luare de poziţie, prin membrii săi, iar aceasta nu-i cu nimic de neglijat. Problema constă în faptul că domnu’ locotenent s-a trezit să-l apostrofeze pe Victor Ciutacu, că „glumeşte”, când acesta l-a întrebat dacă aparţine acestei structuri, deci domnu’ locotenent a mers pe… abureală.
În felu’ ăsta colegu Karadeniz are dreptate, deşi comentariul meu se oprea unde îl începusem, mă văd obligat a-l continua…
Din păcate vedem că nu s-a născut locotenentu’ cu înţelepciunea, măcar a unui maior, nici dacă sunt organizaţi într-o organizaţie a „locotenenţilor”!
Şi de fapt ce-a vrut locotenentu’ Gheorghe?

Societatea civilă de calitate!

Băi băieţi, am văzut, pe net, că am susţinători!

Au rămas mai puţini cu unul!

S-a stins Emil Hossu. Înainte de „Aniversare”.
Mi-am adus aminte de un confrate de-al lui, venit din urmă, prezent vinerea trecută la emisiunea „Vorbe Grele” de la Antena 3, Marius Manole.
Au rămas mai puţini!
Dumnezeu să-l ierte!

Băi băieţi!

Acu’ vreau să mă adresez exclusiv român’lor din ţară şi român’lor de pretutindeni.
Din ce se strigă-n piaţă, pe net, pe plancarde, pe alea-alea, am înţeles că s-ar fi produs o ruptură între români şi preşedintele lor. Băi fraţilor, nu-i aşa, uite acu’ trebuie să refac legătura asta între români şi Preşedintele lor, că e prima mea datorie.
Tre’ să ştiţi că io am făcut cam tot ce trebuia făcut, că nu v-o fi plăcut, asta e, da’ degeaba credeţi că vă merge.
Am văz’t eticheta asta pusă, de dictator, da’ce fel de dictator sunt eu, că doar mă înjuraţi de dimineaţa până seara, asta-i dictatură? Voi nu ştiaţi că dictatorii sunt dezmierdaţi, nu înjuraţi?
Ziceţi că io fac dosare, că DNA-u-i la dispoziţia mea. Băi băieţi, ziceţi-mi şi mie un procuror căruia i-am zis io să facă dosar lu’ cutare. Ce dracu’ măi? Ei, aflaţi că o să susţin în continuare instituţiile statului implicate în lupta anticorupţie, că-s procurori, că-s judecători. Ia auzi, că cică CC e la dispoziţia mea. O fi adevărat că ţin legătura cu judecătorii de la CC, da’ oricine-i poate întreba dacă le-am cerut eu să dea o decizie, c-aşa vreau eu!
Băi popor, noi suntem bine unde suntem şi vă zic io ce ne trebuie, că am descoperit io după multă gândire, ne trebuie locuri de muncă bre, astea produc şi venituri populaţiei da şi la bugetul de stat, pân-acu’ am ras eu f’o câteva sute de mii de locuri de muncă, da ascultaţi comanda la mine, de-acu’ dau liber la înfiinţarea lor.
Altfel n-o să mă schimb, o s-o fac lată ca şi până acu, de schimbat ar fi doar unele gafe, când intervin pe post, cum a fost aia cu Arafat! Băi băieţi băi, băgaţi-vă minţile-n cap, că ăştia cu partidele lor au uitat de referendum, ei nu sunt în slujba poporului decât cu vorba. Uitaţi-vă la mine, că io mor şi nu vă las! Lasă c-o să vedeţi voi că, după ce v-am rupt cu austeritatea la buzunar, acu-n februarie o să avem o dezvoltare de 2-2,5%. Da’ o să le-arăt eu cum facem noi revizuirea Constituţiei pe care au zis c-o vor.
În rest, o să vă zic ca şi pân-acu’ ce cred io, să n-aşteptaţi să tac, că dac-am tăcut două săptămâni vi s-a urcat la cap.
Staţi la coadă cu datu’ demisiei că un preşedinte nu-şi dă demisia în criză, el îşi conduce poporul prin criză până la ieşire, că aşa a fost chestia şi cu ăla, cu Moise, i-a condus de i-a rupt!
Şi să mai ştiţi băi, că io sunt de meserie comandant de navă şi n-am ratat niciodată destinaţia. N-o s-o ratez nici acu’, cu România!
Ce? Vreţi să ştiţi ce fac cu declaraţia Curţii Constituţionale, aia cu comasarea? Acu’ n-am chef de asta, da’ las’ că vedeţi voi!

Să fie clar!

În timpul a ceea ce-a fost în decembrie 1989, militarii au beneficiat de o prevedere a regulamentelor care spunea scurt: Ordinul se execută întocmai şi la timp!
Această prevedere a făcut ca mulţi militari care, în condiţii normale, ar fi fost traşi la răspundere pentru comportamentul dur faţă de manifestanţi, să nu poate fi chemaţi în faţa instanţelor, regulamentul militar nelăsându-le nicio posibilitate de alegere.
Prin legea 80/1995, Statutul Cadrelor Militare, această prevedere a fost modificată. Astfel, la secţiunea Îndatoriri, Articolul 8, pe lângă punctul b) al 1, care prevede:

b) sa respecte juramintul militar si prevederile regulamentelor militare, sa execute intocmai si la timp ordinele comandantilor si ale sefilor, fiind responsabile de modul in care indeplinesc misiunile ce le sint incredintate.

Are şi al. 2, care prevede în mod explicit:

Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor;

Asta spune clar că executarea ordinului nu mai poate fi o scuză invocată de executant, dacă acesta a manifestat orice exces, prin îndeplinirea acestuia a încălcat legea română, dar şi convenţiile internaţionale la care România este parte!
Pe scurt, s-a introdus şi noţiunea de „ordin ilegal”. Răspunderea celui ce emite un asemenea ordin nu-l absolvă pe cel ce-l execută, el este egal răspunzător.
Aviz cadrelor militare de orice armă ce comit acte ce contravin legilor, invocând scuza că au executat un ordin!

Locotenentu’ Gheorghe!

Ei, dragii moşului, acu’ se cheamă că putem vorbi despre alte chestii.
Păi omul a zis-o p-a dreaptă, cum că el a ieşit în faţă fiind delegat de alţii, mai mulţi, din cei cu familie, copii etc. Fiind el tânăr locotenent, fără căţel, fără purcel, s-a simţit onorat să le reprezinte opţiunea.
Buba mare!
Cine are ochi să vază, cine are urechi să auză!
Eeei, păi acilea-i de gândit adââânc, c-ar fi şi treaba „marelui licurici” care cam bunghea că se poate ajunge la asta. Că doară piratu’ i-a făcut nesimţiţi pe militari, le-a ridicat poporu-n cap, ba magistraţii s-au şi izmenit de nu i-au mai recunoscut cu drepturi de pensii ocupaţionale.
Ei, acu’, la ce s-a ajuns, e naşpa rău pentru Băsău! S-ar putea ca d-acilea să i se tragă!
Succesuri!

Ce aşteptăm?

Să fie clar, mă refer la aşteptările noastre, ale lor, în urma celor ţ zile de când românii protestează în pieţele publice din oraşele României, dar nu numai.
Ce-aşteaptă ei?
Simplu, aşteaptă să se plictisească românu’, să-nţelegă că protestează degeaba şi să stea acasă. Între timp bagă fel şi fel de strâmbe, ba că toţi politicienii-s o apă şi-un pământ, ba se mai trezeşte câte unu’ „antisistem” să facă apologie libertariană, care-i mănuşă pentru Băsescu, ba că vezi Doamne ei înţeleg nemulţumirile da’ că n-au ce face, responsabilitatea-i obligă… .
Băsescu, îmbătrânit în rele, ştie ce valoare săpătoare are vorba, pe principiul Ariei Calomniei: Calomniază, calomniază, ceva tot rămâne! Până atunci se face că „Afară plouă!”, nu mai zice nimica, s-a prins că nu mai prezintă nicio credibilitate, singurul cuvânt aşteptat de lume de la el şi care-ar fi primit cu entuziasm fiind: DEMISIONEZ!
Ce-au realizat? Deocamdată sunt la minus, Băsescu a cedat, Legea Sănătăţii, deocamdată e scoasă din discuţie, Comasarea Alegerilor, deşi CC o tot amână, o tot plimbă, doar, doar, pleacă lumea din Piaţa Universităţii, nu poate fi declarată constituţională şi ei ştiu foarte bine asta, ba că acum mai e urmărită această decizie şi de organismele UE, care foarte bine au fost sesizate de USL, spre jalea manifestată de piticu’ Boc.
În urma manifestărilor de stradă, chiar strategia de fraudare a alegerilor a devenit nerealistă. Regimul n-ar mai putea pretinde că i-a votat electoratul care le cere demisia, inclusiv cei din diaspora, furtul ar fi jenant de evident.
Pentru restul legilor pe care le vor trecute nu vor mai putea apela la Asumarea Răspunderii, aceasta fiind deja o fază depăşită.
Au de gând să plece? Nu. Mai au ce fura şi deocamdată îşi permit să ignore protestele, considerându-le nesemnificative. Rămâne de văzut care va fi pînă la urmă poziţia „marelui licurici”

Ce aşteptăm noi? Păi să zicem că n-au intrat zilele-n sac. E şi mâine o zi.

Amestecul agenturilor…!

Devine din ce în ce mai clar că-n organizarea protestelor spontane din oraşele ţării sunt implicate, din greu, agenturili… străine.
E clar că populaţia este manipulată!
E suficient să reamintesc faptul că aşa zisele nemulţumiri au fost declanşate în numele unui… palestinian, că doar e clar amestecul lui Raed Arafat.
Încă o dovadă a manipulării de către agenţi străini vine de la Cluj, unde spectacolul cu opera Nabucco de Verdi, în regia unui israelian, ridică în picioare întreaga sală. Păi uitaţi-vă şi vă… minunaţi, două filmări de amator, ce surprind din unghiuri diferite evenimentul:

Comentariile înregistrate pe Youtube sunt o dovadă a manipulării!

Bravo! Un spectacol de exceptie. Regizorul Alexander Hausvater a reusit sa trezeasca spiritul revolutionar atat de necesar in Romania, atat prin tricolorul fluturat in sala la sfarsitul spectacolului, cat si prin interpretarea Corului robilor in limba romana.

larador07 1 hour ago

#

Astia-s CLUJENII mei! Va iubesc! Afara cu javrele din tara!

paco33ro 2 hours ago
Vote UpVote DownReply

#

O patria mea, atât de frumoasă şi pierdută!

Minunat!

Suntem Români!!!

AlexanderSSI 2 hours ago

#

bravoooooooooooo suntem romaniiiiiiiiiiiiii

anca33d 22 hours ago

Ei?

Tu ce vrei?

De ce lipsesc reacțiile lui Băsescu și Boc?

Premierul ar putea fi sacrificat, în caz că operațiunea de ”pacificare” eșuează, iar intervenția sa nu ar fi însemnat oricum mai nimic, din perspectiva publicului. Traian Băsescu așteaptă o evaluare a serviciilor speciale, pentru a estima dacă actuala mișcare de protest riscă să se generalizeze, după modelul 1989, cu declanșarea unei greve generale și o explozie a protestelor la nivel național.

Există temerea că impopularitatea lui Traian Băsescu este atât de mare încât un singur discurs ar calma populația: cel de anunțare a demisiei. Orice alt mesaj al președintelui va duce la o nouă explozie populară. Lui Băsescu i s-ar fi recomandat să nu apară public, pentru a nu detona o nouă reacție în lanț. Serviciile secrete iau în calcul riscul ca ”ultrașii” să nu fie doar oameni din galerii, ci exponenții unei generații care se va solidariza cu arestații, la fel ca la Timișoara, în 1989. Astfel, se va merge pe varianta temporizării, așteptând ca protestele să se stingă de la sine, odată cu răcirea vremii și epuizarea protestatarilor.

Citiţi aici!

Webmaster-u’ prezidenţiei…

… participă azi, pentru a treia zi la rând, la protestele din Piaţa Universităţii.
E în grevă, o altă formă de protest, da’ asta-i treaba lui!
Asta-i unica explicaţie lămuritoare pentru faptul că pe site-ul prezidenţial nu s-a găsit nimeni să scoată Proiectul Legii Sănătăţii, chestie ordonată de cel care până alaltăieri deţinea funcţia de preşedinte al României.
Dacă nu credeţi, luaţi de vă uitaţi!
http://www.presidency.ro/static/Proiectul%20de%20Lege%20privind%20organizarea%20si%20functionarea%20sistemului%20de%20sanatate%20din%20Romania_617_1239

Numărare inversă pe repede înainte!

A doua zi cu demonstraţii anti-băsiste.
„Plimbarea” de ieri nu vestea neapărat ce vedem astăzi. Până la orele 14.00 mulţi se-ntrebau dacă vom avea astăzi o nouă demonstraţie. Şi a început. În Piaţa Universităţii. Nu s-au strâns mai mulţi protestatari decât ieri, ba poate mai puţini. Diferenţa este că, spre deosebire de ziua de ieri, când s-a mai demonstrat la Braşov şi să nu greşesc, parcă şi la Timişoara, azi s-au anunţat demonstraţii în 18 oraşe.
Din partea guvernanţilor nimic.
De data aceasta nu se mai pomeneşte de doctorul Raed Arafat, se începe cu scandarea „Jos Băsescu!”.
O nouă strategie, o parte din demonstranţi au plecat spre Cotroceni, în timp ce o alta s-a menţinut pe poziţii în Piaţa Universităţii. Cei plecaţi spre Cotroceni au fost întorşi înapoi, li s-a blocat accesul spre Cotroceni!
Totul se anunţa a se termina fără probleme. Asta până când au început să zboare nişte pietre spre cordonul jandarmilor, s-au auzit petarde, fumigene, aia, aia, gaze lacrimogene etc.
Abia din acest moment demonstraţia ia forma unei confruntări între protestatari şi forţele de ordine. La urma urmelor în nota firescului, cele două părţi nu o pot pune de o cumetrie sau de-o băută la „botu’ calului”. Tot din acest moment devine clar că demonstraţiile de protest nu numai că nu se vor opri, dar vor escalada. Cineva, pe la A3 spunea că dacă jandarmii ar fi fost retraşi acasă, într-o jumătate de oră demonstranţii ar fi plecat şi ei. Păi în 21 decembrie 1989, dacă la celebrul miting, nu s-ar fi auzit zgomote de focuri de armă şi de motoare de tancuri, poate că istoria ar fi fost alta. Aşa şi acum, dacă jandarmii ar fi fost zâmbitori şi amabili, nu s-ar fi întâmplat nimic. Aşa, vom avea „continuare”!
La ora 21.30 deşi nimeni nu mai spune câţi demonstranţi sunt în Piaţa Universităţii e foarte clar că sunt mult mai mulţi decât erau în urmă cu o oră.
A mai rămas o întrebare: Când Preşedintele nu e de acord cu Poporul, cineva trebuie să plece. Cine? Ghici ghicitoarea mea!

Update!
PS – mulţi văd o asemănare între motivul izbucnirii protestelor de la Timişoara (în decembrie 1989), nedreptăţirea pastorului Tokes de către regimul Ceauşescu şi declanşarea actualelor mişcări protestatare de nedreptatea făcută de Băsescu lui Raed Arafat.
Eu văd lucrurile altfel: În timp ce motivaţia multor proteste din ţări „democratice”, vest europene, este canalizată pe poziţii xenofobe, la noi declanşarea spiritului de frondă se declanşează în apărarea dreptăţii şi demnităţii unui imigrant palestinian.

A venit timpul…?

De la memorabilul „Dragă Stolo…” comportamentul lui Traian Băsescu a fost mereu la limită. Permanent a întins coarda, permanent a plusat, de parcă a vrut să ştie până unde o poate face sau până unde îşi poate permite s-o facă.
Parc-a fost un cascador politic, permanent în căutare de depăşirea performanţei cascadei anterioare. După atâtea evoluţii din care a scăpat cu bine, conform principiului „ceea ce nu te omoară te întăreşte”, a ajuns în momentul în care se crede pur şi simplu invulnerabil, protejat de zei, aşa că a închis ochii şi, ameţit de succesul pe care-l întrezărea, i-a ars un pumn sub centură unuia pe care credea că-l va face praf din prima. Sau cine ştie, poate s-a bazat pe nebăgarea de seamă a spectatorilor, ca la scena cu… pixelu’ albastru. Doar că Funeriu, e ocupat acum cu nu ştiu ce reclame pe la TV-uri, şi a uitat că ar trebui să producă o demonstraţie cum că, vezi Doamne, viteza maxim admisă în universul nostru fiind cea a luminii, nu se poate ca pumnul lui Băse s-o depăşească…, ba-n plus, nimeni nu l-a pus pe Băse să jure pe Biblie că nu l-a lovit pe Arafat… să poată să ne spună că „nu a dat cu pumnu’, nici în faţă şi nici în plex…”! Ce să mai, cascadoria asta i-a ieşit rău de tot. Şi-a luat avânt aşa de mare încât, la săritura peste cal, nu i-a reuşit aterizarea, astfel c-a căzut în cap şi şi-a rupt gâtul. I s-a întâmplat adică ceea ce urma, inevitabil, să i se-ntâmple.
Se dovedeşte că premisele de la care a pornit, oricare or fi fost ele, au fost false, ceea ce ne vesteşte începutul sfârşitului „animalului politic” Traian Băsescu. Şi pentru că sunt unii care contestă asemănarea acestuia cu Ceauşescu, să observăm numai că şi unul şi celălalt s-au închipuit a fi aşa de iubiţi, unul de oamenii muncii iar celălalt de „popor” încât au crezut că-şi pot permite orice. Ba parcă ăsta, din urmă, parcă chiar mai mult decât primul, şi-a-nchipuit că ţine să-i prostească pe români… fără număr.
A venit deci timpul să fie înfrânt de stradă, teritoriul în care era cel mai tare cu ani în urmă. Din acest moment busuiocu’ nu mai poate fi dres, nu mai are nicio şansă de-a mai fi ce-a fost, urmează declinul, urmează sfârşitul. Şi dacă e adevărat că „Finis coronat opus!”, la aşa sfârşit e clar că „opera” a fost de… tot rahatu’!

Fireasca preţuire!

Cine nu vrea să devină celebru? Mă rog, faimos, sau măcar notoriu? Ehe, mâncatu’ ăsta nu-i aşa de simplu cum crede lumea!
E unu’ care pretinde că asta-i o povară, că de fapt „păsăricile” nu-l lasă să fie un cetăţean ca oricare altu’!
De fapt i se scurg ochii după notorietate, singura la care poate avea acces. Că faimos e Ilie Năstase, Celebru e Einstein. Notoriu e Jack Spintecătoru’. Da’ nu bagă oricine de seamă despre ce e vorba.
Unii vor să rămână şi-n istorie şi-ntr-un fel sau altul chiar rămân. Necazul e că aici nu mai au control asupra modului în care-i va percepe lumea de… după ei. Napoleon, de exemplu, este considerat un geniu militar, în timp ce Hitler numai un criminal de război. Şi doar amândoi au asediat Moscova!
Mai umblă o vorbă, aceea care zice că nimeni nu-i profet în ţara lui, adică la el acasă, omu’ nu-i apreciat, că vezi bine, subiectivismu’ ăla… etc. Da’ altfel stau lucrurile în afara graniţelor, ehe, acolo i se văd omului meritele şi faptele eroice, că acolo nu concurează cu nimeni etc.
Păi hai să vedem aprecierea de care se bucură un român de-al nost’ în exterior, unde n-are concurenţă!
Băsărica

Intrat ca subiect de cultură generală, într-un concurs „Cine ştie câştigă”!
Într-adevăr nu putem să nu observăm preţuirea ce i se acordă, e întrebarea pentru 100.000$!!!
Acu’ trebuie să-l iertaţi pe cel ce a conceput întrebarea, e oarecum deranjant că existenţa a ce sau cine e situată la timpul trecut (a fost), relaxant este faptul că numele e scris corect. Trebuie, mai ales, să nu ne formalizăm pentru ipostazele (altele decât cea reală), acestea sunt conforme cu strategia de a disimula răspunsul corect, deci cât mai apropiate de percepţia general acceptată. Că doar d-aia-i concurs!