După ce-mbăiem copilu’ îl aruncăm cu apa…


Toată lumea se vaită că s-a rupt căruţa cu USL-u’, că toţi sunt o apă şi-un pământ, că s-au săturat să mai voteze, că la ce bun, din moment ce nu-i niciunu’ mai breaz decât Băsescu.
Dom-le, da memorie scurtă avem, unii desigur. Am uitat, că de bine de rău, guvernu’ ăsta a reparat ce stricase Boc şi gaşca în materie de salarii şi pensii, că pensiile chiar au crescut, puţin, dar au crescut, că lucrurile au început să se mişte în sensul bun, ba că, spun finanţiştii occidentali, România a intrat pe creştere economică de 3,5%, chestie remaracabilă.
Acu’ ce ne rămâne nouă de făcut? Păi după ce am „scăpat” de grija votului, să-i înjurăm pe toţi, la grămadă, că la asta ne pricepem cel mai bine şi, de fapt, şi pe noi ne doare tot în cur de ţara asta.

Anunțuri

Ceata lui Piţigoi…


Lume, lume, ce vedeţi acum e viu şi natural. Şeful Senatului, prins cu cuţitul la gâtu’ premierului ţipă ca muşcat de alte alea, că e dat afară din USL.
Păi cum vine asta? Păi aşa, simplu. Până mai an, susţinea sus şi tare că treaba guvernului e a premierului, că el nu se va băga să facă şi să desfacă guvernul. Da’ na, beleaua, că tocmai ce-i veni să demită 4 miniştri liberali şi să bată cu pumnu-n masă că el vrea ca ministrul de interne să fie vice-prim-ministru, nu cel de la finanţe, cum era-n protocol. Şi nu, şi nu, că dacă Ponta nu acceptă, el îşi ia jucărelele şi pleacă. Mai alaltăieri declara peste tot pe sticlă, pe unde apărea, că n-are treabă cu USD, că ştia c-o să fie aşa, că e pentru europarlamentare. Acu’ s-a sucit, că nu e admisibil, că nu-i conform cu nu ş’ce articol al aceluiaşi protocol. Şi-n timp ce lansează ultimatum după ultimatum, că aşa e între aliaţi, ţipă ca din gură de şarpe: Aiiiiiii, muicăăăăăăăă, ne dă afarăă din alianţăăăăăă! Mincinosuuuuuuuu, ce-a făcut el cu USL-u nostruuuuuuuuu?
Mie chestia asta-mi aduce aminte de un cântecel din copilărie:

Şi ar fi poate de râs dacă jucărelele lor ar fi alea ale copilăriei!

Update!
Declaraţia lui Theodor Stolojan desfiinţează speranţa lui Antonescu în a fi votat de electoratul PDL. Stolo spune clar, ne-am alia cu PNL, după europarlamentare, da’ fără Antonescu!

La mintea cocoşului!


Această zicală românească desemnează mintea cocoşului drept cea mai săracă din tot regnul animal. Acum nu vreau să discut dacă e îndreptăţită această desconsiderare sau nu, ci doar să reamintesc că atunci când se face referire la ea, şi se spune că o anume situaţie e la mintea cocoşului, ei bine, se înţelege că e pe înţelesul ultimului dintre proştii proştilor.
Cam aşa ar fi vorba despre sarcina unei comisii de a propune amendamente şi modificări ale Constituţiei. Păi e la mintea ultimului dintre tâmpiţi că un amendament poate fi considerat neconstituţional, pentru simplul motiv că el va modifica un articol al vechii constituţii care, din diverse motive, se vrea modificată. Ei bine, se pare că judecătorii de la CCR nu depăşesc mintea cocoşului, ba intelectul lor se situează sub acest nivel, ei declarând neconstituţionale vreo 10 prevederi ale modificărilor propuse, înlăturând ca „neconstituţional” textul care prevede că premierul va fi numit din rândurile partidului sau alianţei cu cele mai multe mandate.
Cum se pare că nu există nicio şansă ca CCR să ia o pauză, ar fi fost cazul ca USL să fi prevăzut expres, într-o lege, că atunci când se doreşte modificarea Constituţiei, CCR să-şi ia un concediu de studii pentru familiarizarea cu noile prevederi ale noii constituţii! Ce-o fi aşa de complicat?
Sau poate-ar fi cazul să le reamintească cineva „onorabililor” că n-au nicio atribuţie legislativă, nici măcar în ceea ce priveşte Constituţia!

E greu s-o iei în barbă?


Asta ar fi o aşa zisă întrebare retorică. Sigur, nu-i plăcut s-o încasezi, dar dacă ţii cu tot dinadinsul, nu e prea greu să ţi-o iei.
Vedem cum premierului i s-a pus pata pe STS, de fapt pe şeful STS-ului, Marcel Opriş. Episodul din CSAT a avut rezultatul previzibil, premierul a luat-o-n barbă.
Mai nou a propus un proiect de lege prin care transformă STS-ul într-un departament în subordinea MAI. E foc de supărat că nu-i iese jucărica cu schimbatul şefului STS şi vrea acu’ „să-i arate lu’ Băse ce muşchi are el”. Numai că şi această tentativă are aceeaşi şansă de îndeplinire ca demersul cu CSAT-ul, adică… niciuna. Statutul STS-ului este identic cu cel al SRI-ului şi al SIE-ului, şi să nu uităm SPP-ul, adică instituţii independente, nesubordonate niciunui minister. Şi asta nu-i de azi-de ieri, ci cam de multişor, cam de prin prima guvernare FDSN-PDSR, înainte de Emil Constantinescu adică. Mai mult, făcând parte din sistemul siguranţei naţionale, orice schimbare de statut nu poate fi făcută decât tot cu aprobarea CSAT, aprobare pe care, ce să vezi, nu o va obţine, pe pariu, că doar acolo nu se adoptă nicio hotărâre dacă nu vrea unul din membri. Şi ăla se-ntâmplă să fie Băsescu. Deci o va încasa în continuare şi nu înţeleg unde-i beneficiul?
Mai mulţi politicieni evită să întreprindă demersuri sortite eşecului, fie pentru menajarea imaginii, fie pentru a evita consumarea unor eforturi fără rost, fie pur şi simplu pentru a nu pierde timpul inutil. În cazul de faţă singura explicaţie ar fi aceea că dl. Ponta exersează un comportament masochist al cărui rost e greu de explicat, că până la urmă o va lua iarăşi în barbă. Nu-nţeleg pentru ce se antrenează!
Ş-acu’ fie vorba-ntre noi, nu prea le purtăm noi de grijă lui Opriş, Coldea ori Predoiu. Păcat este că i se oferă ocazia lui Băsescu să puncteze, acu’, pe ultima sută. Pe Opriş îl va schimba odată cu Băsescu şi atunci n-o să mai aibă niciun chichirez schimbarea statutului STS, ba poate va avea ocazia să constate ce mare prostie ar fi făcut! Da’ dacă omului îi place s-o-ncaseze, să-i fie de bine!