Nebunie la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate


Ajungem cu toţii la o vârstă. Staţi, nu vă repeziţi, nu spuneţi că n-o s-o apucaţi şi că nu vă afectează. Aveţi viitorul în faţă!
Azi, 01.10.2015, CNAS a hotărât să schimbe încadrarea compensării pentru o serie de medicamente. Le-au mutat pe pe Lista B, pe Lista X. Toate bune şi frumoase, dreptul Casei de Asigurări. Doar că, hotărârea luată azi, se aplică de azi. Toate reţetele (documente legale, eliberate conform reglementărilor valabile până ieri, 30.09.2015, devin nule şi neavenite).
Aţi fost cumva în situaţia să fi fost ieri la medicul de familie, să vi se elibereze o reţetă compensată, în sistemul electronic, ăla perfecţionat şi infailibil, care să vă fie refuzată la onorare în farmacii azi?
Este exact cazul în care mă aflu. Soţia mea, suferindă de osteoporoză, boală cronică, deh, vârsta, a fost la medicul de familie care i-a prescris doza lunară de Acidum Ibandronicum, o tabletă pe lună, conform reglementărilor valabile, ieri 30.. Azi, aceste reglementări au fost modificate, cu aplicabilitate chiar din ziua de azi. Deci, reţeta emisă ieri, azi e bună de pus… la WC-u pe post de hârtie igienică.
O să spuneţi că, ce atâta discuţie pentru o tabletă? Păi e o discuţie, că tableta asta costă, la preţ „la liber”, între 35 şi 89 lei, se ia odată pe lună, la dată fixă şi face parte dintr-un tratament ce se întinde pe durata a ani de zile (până la întâlnirea cu Bunul Dumnezeu). Compensarea era de 50%, acum nu am găsit pe nimeni să-mi mai spună cât se mai compensează, începând de azi, anno Domini 2015, luna 10, ziua 1.
E clar că sistemul de sănătate funcţionează „ca dracu'”, dar nici chiar aşa, să nu mai recunoşti documente aflate în termenul de valabilitate, emise de chiar sistemul pe care-l administrezi. Soluţia care mi s-a recomandat a fost o nouă vizită la medicul de familie, care, săracu. nici habar nu are de modificare, dacă nu cumva softul îi va da peste mână.
Evident, soluţia practică e să plăteşti preţul integral, dacă ţii la sănătate, că altfel, întârziind administrarea cu o săptămână, ceea ce înseamnă o nouă vizită la medicul de familie, se alege praful de rezultatul tratamentului urmat un an de zile.
Sigur, se vor găsi mulţi care-mi vor spune: ce mare discuţie, pentru 150 de lei, acolo?
Sigur, am plătit preţul integral şi l-am pomenit pe onor Preşedintele Casei de Asigurări de Sănătate, româneşte, cu referiri la ascendenţa Domniei sale. Ideea este că mi-am permis. Mi-am permis şi să plătesc, şi să-i adresez urările de rigoare. Ce se întâmplă însă cu cei ce nu-şi permit să plătească şi sunt nevoiţi să se mulţumească cu referirea la mamă?
Săracu’ Oprescu! La dl Preşedinte Vasile Ciurchea, că nu e director, e preşedinte, nu ajunge DNA-u?
El are deviza: Contribuabilul nostru, prostul nostru!
Da’ asta nu-i corupţie, e şmecherie!
PS – la sugestia d-lui Nimeni, am adresat următoarea petiţie instituţiei Avocatului Poporului la adresa avp@avp.ro

„Încălcarea dreptului la asigurarea sănătăţii

Persoana ale cărei drepturi au fost încălcate:
A S, domiciliată în Bucureşti, str. …. sector 4, Bucureşti.
Dl Preşedinte al CNAS, Vasile Ciurchea, a emis pe data de 01.10. a.c., un ordin prin care modifică listele cu medicamente compensate, începând chiar cu data emiterii ordinului. Prin aceasta, reţete emise de medicii de familie pe data de 30.09.2015 devin nule. Normal ar fi fost ca documentele legal valabile (în termenul de valabilitate) să fie onorate după reglementările valabile până la data emiterii noilor prevederi. Nu s-a procedat aşa, printr-o trăsătură de… semnătură, documente legal valabile, emise de sistem, au fost anulate.
Pentru conformitate anexez în attach reţeta în cauză.
Nu există nicio posibilitate de petiţie către funcţionarul în cauză, medicaţia este necesar a fi administrată la data fixă de 02.10.2015, altfel rezultatul tratamentului administrat în ultimul an devine nul.
Persoana ale cărei drepturi au fost încălcate este pensionară, fără nicio apărare în faţa actelor abuzive emise de funcţionarul public.
O luare de poziţie publică se poate găsi aici: https://numarareainversa.wordpress.com/2015/10/01/nebunie-la-casa-de-asigurari-de-sanatate/”

Anunțuri

S-o fi prins cât câştigă şi cât pierde?


Lansare la candidatură. Eveniment mare pentru catindat şi pentru partid.
Şi-au făcut nişte calcule cum să câştige participare cât mai largă, să rupă gura presei şi a ţării, aşa că ideea a fost ca evenimentul să aibă loc în Piaţa Victoriei, în faţa guvernului, unde automat va bloca circulaţia şi se va strânge lume multă, câtă n-ar fi reuşti să strângă pe f’un stadion.
Întrebarea ar fi: din cei opriţi dintr-o activitate, un drum, obligaţi să-şi piardă timpul sau să consume mai multă benzină pentru un ocol, ţinând cont de faptul că piaţa în cauză e extrem de circulată, câţi s-au oprit să asculte lozincile şi laudele catindatului şi câţi l-au înjurat la greu, blestemându-l şi dorindu-i să cadă cu succes?
Ar putea cineva să aprecieze câţi din cei văzuţi în Piaţă au jurat că nu-l vor vota pentru necazurile pe care li le provoacă? Sigur, e vorba de cei nehotărâţi, pe care voia să-i atragă!

Gura lumii slobodă


În ultima vreme românu’ nu numai că n-are somn, da’ nu pricepe şi pace şi asta-l agită la culme. Ce nu-nţelege? Păi simplu: e scandal mare-n târg pe motiv că cică cum e posibil ca fiind prim-ministru să ai o părere şi ca parlamentar, sau mă rog, ca om, să pui frână la ce-ai făcut ca prim-ministru. Şi e jelanie mare, alt motiv de anti… . Subiectul e o falsă problemă. Omul a spus că există nişte documente semnate anterior, de alţii, conform cărora guvernul României îşi ia obligaţia de a redacta un proiect de lege şi de a-l supune aprobării parlamentului. Drept urmare, nu că asta i-ar fi părerea, da’ pentru a nu fi penalizat, că-i convine, că nu-i convine, guvernu’ a trebuit să redacteze acel proiect de lege. Ca şi cum cei care se arată contrariaţi n-au fost niciodată obligaţi, pe linie de serviciu, să facă şi lucruri cu care nu erau de acord. Ba toţi, într-o veselie, au îndeplinit numai sarcini care i-au făcut fericiţi peste poate, pe ei şi pe rudele lor, până la a 7-a spiţă. Sau, în accepţiunea lor, şefu’ face numai ce vrea, că d-aia-i şef! Şi dac-a făcut înseamnă c-a vrut.
Da, da’ auzi, cică el o să voteze împotrivă, cum e posibil aşa ceva? Ba că să vezi că nu e nici în căruţă, nici în teleguţă, ba că joacă la două capete aia, aia, aia! Păi dacă a fost obligat, la serviciu, să facă o chestie cu care nu e de acord, acolo, în Parlament, are ocazia să arate că nu e de acord, ceea ce nu mi se pare nimic extraordinar, demn de-aşa un tămbălău cum e cel iscat.
Problema ar fi că pe Premier l-a cam luat gura pe dinainte, nu era cazul să declare că va vota împotrivă. Ce a vrut el cu acea declaraţie, cine l-o fi sfătuit s-o „scape”, nu se ştie. Că doară e ştiut, gura lumii slobodă… Şi odată intrat în gura lumii, nici dracu’ nu te mai scoate. Şi el e intrat bine!

Băse: Cum mă rup io în figuri pentru Shengen!


Pentru cunoscători nu e o noutate modul în care o guvernare, lipsită de dorinţa de-a rezolva problemele curente ale naţiei, pentru a prosti poporu’, îşi creează singură probleme pe care să le rezolve uşor, astfel încât să creeze impresia că trudeşte din greu pentru binele general. Dar asta prespune multă imaginaţie, odată „rezolvată” o „problemă” trebuie născocită alta, că doar n-o să stea degeaba ditamai guvernarea. Aşa că, un „preşedinte” ales, care-şi dă cu cărămida-n piept cu atribuţiile sale pe linia politicii externe, fără nicio activitate în acest domeniu în afara „activităţilor curente declarate” pe lângă licuricii aleşi pe criterii de mărime, îşi fixează, din start, nişte obiective fără nicio importanţă, de regulă nerezolvabile şi uşor sabotabile, în caz de pericol de-a fi rezolvate accidental, pentru a avea subiecte de discuţie permanentă, cu care să ne arate nouă, oricând, cum moare el pe altaru’ patriei, cum arde el să ne aducă-n „rând cu lumea”.
Aşa că, odată intraţi în UE, el prezidente Băse ne-a ameţit cu nevoia de a „rezolva” problemele MCV şi ale admiterii în Spaţiu’ lu’ Shengen. O pâine albă de mâncat cât o dura mandatul de guverna… pardon, ăăăăla de preşedinte.
MCV-u’? Păi ăla n-are moarte, că până-n 2012 opoziţia atenta permanent la independenţa coanei Justiţia, independenţă şi onoare „reperată” numa’ de băsei. Iar după 2012, acu’ adică, cu USL la guvernare, cum stăpânu’ băselelor nu mai are nici urmă de legitimitate, sigur că ţelul lui principal e veşnica reformă a justiţiei, adică menţinerea ei sub controlul său politic. MCV-u-i vine mănuşă, e marota lui. Nu e nevoie decât s-o pună pe Monica să mai tragă alarma la Bruxelles, cum USL-u’ vrea s-o subordoneze pe coana Justiţie şi MCV-u’ e reanimat, chiar dacă e ţinut în viaţă numai de aparate (servicii, DNA, procuratura generală, CCR, CSM)!
Cu spaţiu’ Shengen e la fel, o chestie pe care n-a (vrut) reuşit el s-o rezolve-n 6 ani, căreia acu-i bagă strâmbe. Că doar n-o să reuşească Ponta ce n-a vrut el să reuşească în atâta amar de vreme.
Da’ acu’ e naşpa pentru el! În sfârşit, Ponta şi-a dat seama că de fapt putem trăi fără Shengen, că doară Marea Britanie nici nu vrea-n Shengen şi n-or fi britanicii aşa de proşti. Bine, ei nu vor să nu mai aibă dreptul să aibă control la frontieră! Da’ noi ce cusur avem? Haida de, că nu ne-om mai permite să plătim nişte grăniceri, acolo? Păi e la mintea lu’ cocoşu’ că dacă ceri ceva ţi se va condiţiona de altceva. Da’ dacă nu mai ceri nimica, ce-o să fie, ce-o să ţi se mai impună? Ideea cu renunţarea la cererea de admitere în spaţiul Shengen e o găselniţă de milioane, care-l lasă pe Băsău fără obiectu’ muncii. Bine că le-a dat Dumnezeu gându’ ăl bun, măcar acu’! Că doară noi, odată trecuţi de frontiera cu Ungaria, suntem în spaţiul Shengen, nu ne mai întreabă nima nimica. Şi ce mare inginerie să prezinţi buletinu’ lu’ Istvan la graniţă?

PS – Poate îi vine gându’ ăl bun lu’ Ponta să-i zică lu’ Barroso că ni se cam fâlfâie de MCV, că ei sunt liberi să ni-l aplice, da’ noi avem alte treburi, mai bune, de făcut!

Ai avut dreptate, da’ la ce ţi-a folosit?


Cică „Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a adoptat pe 14 decembrie 2012 avizul prin care se arată că măsurile luate de Parlamentul și Guvernul României în ceea ce privește referendumul din această vară au fost în conformitate cu principiile constituționale și statul de drept.”
Comisia asta e mai cunoscută ca fiind numită „Comisia de la Veneţia”
Din această rezoluţie decurge valabilitatea tuturor măsurilor legislative luate de guvernul Ponta, respectiv Parlamentul României, inclusiv Ordonanţa de Urgenţă pentru amendarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, da’ şi Ordonanţa de Urgenţă pentru amendarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea referendumului.
Cu alte cuvinte Băsescu şi gaşca au mâncat „borş” cu „lovitura de stat”, cu subminarea statului de drept. Acelaşi meniu, cu „borş” preparat de Monica, au servit m-me Merkel, cu toată gaşca, începând cu Barroso, Viviane Reding, şi cine-a mai poftit cu ocazia referendumului. A, şi să nu cumva s-o uităm pe Hillary şi pe mesageru’ ei, Philip Gordon, pofticioşii de dincolo de gârlă.
Toţi au mâncat cu polonicu.
USL-u’ a avut dreptate, cum dreptate au avut şi cei 7,4 milioane de români, da’ degeaba.
Printre propunerile Comisiei, în ceea ce priveşte modificarea constituţiei, e una tare: cică dacă se va menţine posibilitatea destituirii preşedintelui, aceasta să fie, în faza suspendării de competenţa parlamentului (zât CCR!), iar destituirea să se facă nu prin referendum ( 😯 ) ci pe cale judecătorească!, în justiţie carevasăzică!
Iu-hu!
Şi altă modificare propusă, în ceea ce priveşte delimitarea clară a competenţelor Preşedintelui şi ale Prim-ministrului în ceea ce priveşte politica externă….
I-auzi ia!