Analiza circulaţiei monetare


Unde ajung banii românilor?
În Franţa sau Germania, când cumpărăm din hypermarket;
În Austria, când cumpărăm benzină, motorină etc.
În Taivan, China, Thailanda, când cumpărăm calculatoare;
În Turcia, Grecia, Italia, Spania, când cumpărăm fructe sau legume;
În Japonia sau Germania când cumpărăm autoturisme economice;
În Coreea când cumpărăm LCD-uri şi alte electronice;
++
Ca să ajutăm economia românească ar trebui să cumpărăm produse autohtone, pentru ca banii noştri să rămână în ţară. Unde să ne cheltuim banii? Simplu: la curve sau/şi la cârciumă, unde putem fi siguri că banii vor rămâne în ţară, să stimuleze economia românească!

Hai noroc!

Lume, lume, tot ce-i pe afiş înăuntru-i viu şi natural!


Obişnuiţi deja cu englezismele, românii riscă să treacă peste unele curiozităţi cu mare grad de noutate. Aşa era să păţesc navigând pe Youtube unde am dat peste un nume exotic de trupă muzicală, anume „The Garlic Band”. Intrigat, ce să-nsemne un nume ca „usturoi” la o formaţie, deschid clipul şi, ce să vezi, dau de un taraf compus din Vioară, Gordună, Ţambal şi Acordeon, interpretând o muzică ce-mi suna foarte cunoscut. Zicându-mi că s-a atins culmea ridicolului, că numai un taraf nu-şi mai luase nume englezit, că-n rest e plin Bucureştiul de firme la care te cruceşti când le citeşti, de nici nu mai ştii în ce parte a lumii te găseşti, nea Mărin ar trece pe lângă o firmă ca „Lounge Bar” fără să înţeleagă c-a trecut pe lângă o cârciumă şi uite-aşa, vorba oltenească, aia cunoscută, „la Bucureşti, la două căşi o crâşmă” nu ar mai fi apărut.
Totuşi, la prima privire, lăutarii din Garlic Band uimesc prin faptul că sunt cam blonzi, fără legătură cu lăutarii noştri tradiţionali. Anumite prelucrări netipice ale liniei melodice, de asemenea sună puţin ciudat. Având răbdare să se termine clipul, citesc la urmă componenţa tarafului:

Garlic Band

D’apoi, îmi zic, aiasta-i încă una! Păi ăştia nu-s de-ai noştri bre! Bine, bine, da’ muzica? Să le fi plăcut atâta americanilor de au pus de-un taraf şi-o cântă? Păi vezi bine că da. Da’ dacă nu mă credeţi vedeţi şi ascultaţi:

Dacă aveţi răbdare şi ascultaţi şi a doua piesă, o geampara, cântată într-un Caffe Club din îndepărtata (pe hartă) Altadena CA, puteţi admira în voie talentul şi, de ce nu, virtuozitatea ţambalagiului, Cory Beers, care n-ar face de râs niciun taraf originar din România.Dar şi basistul, Simeon Pillich, şi acordeonistul, Nick Ariondo, arată a fi familiarizaţi cu „hangul” în contratimp specific, care pune pe moaţe degetele multor muzicanţi de-ai noştri.
Şi după cum se vede repertoriul nu e deloc restrâns:

Mă gândeam că unii amici s-au arătat vexaţi când am criticat o dom’şoară sportivă cum că nu-şi onorează renumele. Cum pot s-o critic, cică, ea ne duce numele în lume! După părerea mea ne cam duce numele cum c-am fi ciuca bătăilor, dar la asemenea argument trebuie să tac. Dar cum e cu americanii ăştia? Oare ei nu ne duc, pro-bono, numele în lume?
Din păcate numărul de vizionări este foarte mic, motiv pentru care m-am găsit eu să le fac un pic de reclamă, cu mica audienţă pe care-o am. Dar ce să fac, contribui şi eu după posibilităţile mele la popularizarea loc. Dacă v-am stârnit curiozitatea, daţi căutare pe Youtube cu numele band-ului, „The Garlic Band”. Merită.

Încă una şi mă duc, „Învelitul miresei”:

Toată stima mea, maestre Miamon Miller!

PS – În fine, am aflat că band-ul respectiv are şi un sit unde puteţi afla mai multe amănunte.
Cum eu n-am ştiut de el când am scris cele de mai sus, vă las plăcerea de a descoperi mai multe.

Nebunia în presă


Wanted dead or aliveCitesc, zilele trecute, pe DCNEWS o ştire uluitoare, conform căreia un „câine” terrier „pitic” a omorât un bebeluş de 3 săptămâni, ştire preluată zice-se din Daily Mail. Ca să fie mai sugestiv, făcătorul de ştiri ne prezintă 2 fotografii, una cu „bestia” care e un Yorkshire Terrier căruia-i iese capul dintr-o cană de ceai şi cea a unui copil care ar avea 3 săptămâni. Pentru conformitate, acesta-i linkul articolului nesemnat: Aici vedeţi DCNews.
Nedumerit foarte, „bestia” în cauză, care cu greu se poate numi căţel, nu pare a fi în stare de aşa un act feroce, dar mai mult nu-mi imaginam cum ar fi putut ajunge la copil, gândindu-mă că locul lui era undeva într-un pătuţ, leagăn etc, nu pe jos, să poată fi atacat de fiara pitică.
Nefiind deci convins, accesez şi linkul din Daily Mail, în care nici vorbă să fie despre un Yorkshire Terier, ci de un Patterdale Terrier care ar fi muşcat copilul, care nu ar mai fi putut fi salvat.
Ziaristul român, cel ce a cules ştirea şi a transformat-o astfel, probabil ştie el ce ştie despre ferocitatea piticaniei. Acum, oricine doreşte poate vedea care e diferenţa dintre cele două presupuse bestii. Pe stradă, totuşi feriţi-vă de Yorkshire Terrieri, nu ştiţi ce zace-n ei!
A, să nu uit, linkul pentru articolul din Daily Mail: http://www.dailymail.co.uk/news/article-3132523/Three-week-old-baby-died-bitten-terrier-dog-Sunderland.html

Cum putem gândi?


Luminita Arhire
mai 15, 2015 la 3:58 pm
(https://nastase.wordpress.com/2015/05/15/cu-tristete-despre-un-fost-muzeu-al-costumului-popular/#comment-248439 )
Dragă Crin Antonescu,

Poate că ai aflat deja (şi dacă nu ai aflat , îţi aduc eu la cunoştinţă acum) că Liviu Dragnea a fost condamnat în dosarul Referendumului. Cu suspendare, dar condamnat… Mă întreb dacă ai cumva vreun cuvânt de spus despre această întâmplare…adică, m-ar interesa doar ce crezi TU despre asta .Mi-e total indiferentă opinia duduii Gorghiu, înlocuitoarea ta atât de glorioasă la conducerea acestui PNL obez, sinistru şi imoral. Nu mă mişcă, de asemenea, aşa-zisa „corectitudine politică” a colegilor tăi, cei ce o vor scălda, în modul cel mai abject, cu statul de drept şi cu „noi nu comentăm deciziile Justiţiei”.

Nu, mizeria unsuroasă a acualului PNL, ifosele lui de domnişoară bătrână, căreia îi pute propriul trecut amoros numai pentru faptul că a reuşit să-şi tragă un mariaj mai convenabil, cu un soţ nesuferit şi tâlhar, dar care a acceptat să primească numele nevestei în Cartea de identitate, nu mă privesc.

Doar ceea ce crezi tu mă interesează. Deoarece pe tine nu te condamnă nimeni pentru înflăcărarea cu care le spuneai oamenilor strânşi să te admire că TREBUIE să existe în România măcar 9 000 000 de oameni oneşti, sătui de regimul Băsescu, determinaţi în acţiunea lor, care să-şi recapete, spunînd „DA” pentru demiterea unui preşedinte mârşav, demnitatea terfelită timp de aproape două mandate…Tu, Crin, ai fost, la vremea aceea, mai eficient decât sistemul informatic pentru care Dragnea este condamnat astăzi. Tu vorbeai despre onoare, corectitudine, onestitate. Şi, vorbind despre toate astea , ai convins o grămadă de cetăţeni… Numai că ţie nu-ţi prezintă Înalta Curte nota de plată pentru SMS-ul primit de mine din partea PNL-ului, sosit de pe telefonul unei rude apropiate ţie, iar nu de la blamabilul PSD, îndemnându-mă înflăcărat să-mi mişc fizicul până la secţia de votare.

În locul tău m-aş sufoca de indignare, de nedreptate, de grozăvia abuzului.

În fapt, ştii, UN SINGUR INCULPAT din murdăria asta de dosar, a fost condamnat cu executare, condamnare slăbuţă, un an şi şase luni, plus un spor de patru luni.Şi au fost 74 de inculpaţi, în afară de Liviu Dragnea…

Vezi tu, Crin, a fost o perioadă când ieşirea elegantă din politică era o soluţie rezonabilă, apreciată de public şi privită ca un gest de onoare, cel care recurgea la această soluţie de retragere cu torţe având asigurat măcar beneficiul unei amintiri frumoase în memoria cetăţeanului.

Dar tu să nu te îmbeţi cu apă rece, dragul meu, la tine nu se aplică…

DEX online


Subscriu în totalitate. Ţin minte când serverul care găzduia „dexonline.ro” funcţiona într-o sufragerie a unui apartament al unui pasionat, în San Francisco, dacă nu mă-nşel.

diacritica

V-aţi întrebat vreodată cum de există? Şi cum există? Sau e suficient că există şi e moca?

Are 2 milioane de vizitatori unici lunar şi îl „ţin” doi oameni – Cătălin Frâncu şi Radu Borza, programatori amândoi. Plus echipa de voluntari: cei care pun online sutele de mii de definiţii, ţin pagina de Facebook (Dorelian Bellu) sau desenează (Carmen Nistor).

Oamenii ăştia nu doar că lucrează gratis ca să facă ceva ce a devenit instrumentul de referinţă de pe net, atât de uzual încât nimeni nu se mai întreabă cum de-a apărut şi din ce „trăieşte”, ba mai pun şi bani din buzunar. Cu 14 ani de muncă şi resurse proprii au ajuns la 2 milioane de vizitatori unici pe lună. 10% din populaţia României. Uneori mai primesc şi donaţii – nu prea mari, că nu salvează nici câini, nici oameni. O mie de euro…

Vezi articolul original 358 de cuvinte mai mult