Cod Portocaliu


Urmare alarmei iresponsabile declanşate de „ministrul” de Interne, legat de iminenţa unor ninsori catastrofale ce le-ar depăşi pe cele din iarna 1954, ieri seară, la emisiunea Sinteza Zilei (Antena3), a fost difuzat un film documentar din arhiva studiourilor Alexandru Sahia, cronică a iernii care a calamitat România (în special Bucureştiul) în sezonul 1953-1954. Mai precis viscolul din 3 februarie 1954.
Mărturisesc că nu am mai văzut acest film. Unele amintiri personale sunt fie mai palide, fie mai amănunţite. Revăd, din memoria de copil (la acea dată), imagini mult mai grozave cu ieşirea oamenilor din case pe la etajul 1, mersul prin tunele (pe strada Rahovei spre exemplu) săpate la lopată, deschiderea drumului (pe strada Antim) cu tancul, în urma căruia venea un camion militar care distribuia pâine. Aceste amintiri sunt legate însă de o existenţă anonimă şi strict localizată într-un punct al Bucureştiului.
Documentarul difuzat aseară mi-a permis însă să văd fenomenul la nivelul oraşului Bucureşti, amploarea dezastrului şi modul în care s-a acţionat pentru limitarea şi înlăturarea efectelor sinistrului.
Sentimentul a fost acela că oamenii care se aflau atunci în posturile de care a depins acţiunea au ştiut perfect ce aveau de făcut. Au acţionat precis, conform unui plan pe care îl cunoşteau în amănunt. Fie că a fost vorba de mobilizarea oamenilor, de menţinerea în funcţiune cu prioritate a fabricilor de pâine, de repunerea grabnică în circulaţie a mijloacelor de transport în comun (liniile de tramvai), de măsuri pentru aprovizionarea populaţiei cu cele necesare traiului, am realizat că atunci s-a acţionat cu maximă coerenţă, eficienţă, deci profesionalism.
În haosul ce caracterizează acţiunile guvernamentale în zilele noastre ne rămâne speranţa că Dumnezeu ne va feri de asemenea calamităţi.
Traian Băsescu, care trage clopotele statului social, mai mult ca sigur că ne-ar spune că, datorită nevoii de reformare a statului, acesta n-are nicio treabă cu dezastrele naturale şi că scapă cine poate, guvernul trebuind să mai investească pentru realizarea unui parc la Răchiţele!

In Memoriam
Primarii Bucureştiului:
Crăciun Blidaru: aprilie 1953 – ianuarie 1954;
Gheorghe Vidrașcu: ianuarie 1954 – februarie 1955;

Gheorghe Vidrașcu (n.? – d.? ) a fost un demnitar comunist român.
Pe la finele lui 1944 a fost adjunctul directorului Serviciului Special de Informații, apoi primar al Ploieștiului (1945-1948) și prefect de Prahova (1948), inspector în Ministerul Afacerilor Interne (1948), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1953), primar al Bucureștiului (1954 – 1955)

Ministrul Afacerilor Interne
Pavel Ştefan – 20.09.1952-19.03.1957.

Evident erau demnitari comunişti, propaganda zilei ne induce ideea că erau analfabeţi, de extracţie joasă şamd.
Una peste alta, însă, au dovedit competenţă maximă!

Îl suspectează cineva de competenţă pe Traian Igaş? Nu neapărat pe el, personal, dar măcar de bunul simţ de-ai lăsa să acţioneze pe cei ce sunt competenţi? Am avea mare nevoie de cineva care să ne scoată din acest „Cod Portocaliu” ce ne terorizează de 7 ani!
În loc de asta, asistăm la tembelismul lui Igaş, a portocaliului care se crede… ROŞU!

Ce aşteptăm?


Să fie clar, mă refer la aşteptările noastre, ale lor, în urma celor ţ zile de când românii protestează în pieţele publice din oraşele României, dar nu numai.
Ce-aşteaptă ei?
Simplu, aşteaptă să se plictisească românu’, să-nţelegă că protestează degeaba şi să stea acasă. Între timp bagă fel şi fel de strâmbe, ba că toţi politicienii-s o apă şi-un pământ, ba se mai trezeşte câte unu’ „antisistem” să facă apologie libertariană, care-i mănuşă pentru Băsescu, ba că vezi Doamne ei înţeleg nemulţumirile da’ că n-au ce face, responsabilitatea-i obligă… .
Băsescu, îmbătrânit în rele, ştie ce valoare săpătoare are vorba, pe principiul Ariei Calomniei: Calomniază, calomniază, ceva tot rămâne! Până atunci se face că „Afară plouă!”, nu mai zice nimica, s-a prins că nu mai prezintă nicio credibilitate, singurul cuvânt aşteptat de lume de la el şi care-ar fi primit cu entuziasm fiind: DEMISIONEZ!
Ce-au realizat? Deocamdată sunt la minus, Băsescu a cedat, Legea Sănătăţii, deocamdată e scoasă din discuţie, Comasarea Alegerilor, deşi CC o tot amână, o tot plimbă, doar, doar, pleacă lumea din Piaţa Universităţii, nu poate fi declarată constituţională şi ei ştiu foarte bine asta, ba că acum mai e urmărită această decizie şi de organismele UE, care foarte bine au fost sesizate de USL, spre jalea manifestată de piticu’ Boc.
În urma manifestărilor de stradă, chiar strategia de fraudare a alegerilor a devenit nerealistă. Regimul n-ar mai putea pretinde că i-a votat electoratul care le cere demisia, inclusiv cei din diaspora, furtul ar fi jenant de evident.
Pentru restul legilor pe care le vor trecute nu vor mai putea apela la Asumarea Răspunderii, aceasta fiind deja o fază depăşită.
Au de gând să plece? Nu. Mai au ce fura şi deocamdată îşi permit să ignore protestele, considerându-le nesemnificative. Rămâne de văzut care va fi pînă la urmă poziţia „marelui licurici”

Ce aşteptăm noi? Păi să zicem că n-au intrat zilele-n sac. E şi mâine o zi.

Amestecul agenturilor…!


Devine din ce în ce mai clar că-n organizarea protestelor spontane din oraşele ţării sunt implicate, din greu, agenturili… străine.
E clar că populaţia este manipulată!
E suficient să reamintesc faptul că aşa zisele nemulţumiri au fost declanşate în numele unui… palestinian, că doar e clar amestecul lui Raed Arafat.
Încă o dovadă a manipulării de către agenţi străini vine de la Cluj, unde spectacolul cu opera Nabucco de Verdi, în regia unui israelian, ridică în picioare întreaga sală. Păi uitaţi-vă şi vă… minunaţi, două filmări de amator, ce surprind din unghiuri diferite evenimentul:

Comentariile înregistrate pe Youtube sunt o dovadă a manipulării!

Bravo! Un spectacol de exceptie. Regizorul Alexander Hausvater a reusit sa trezeasca spiritul revolutionar atat de necesar in Romania, atat prin tricolorul fluturat in sala la sfarsitul spectacolului, cat si prin interpretarea Corului robilor in limba romana.

larador07 1 hour ago

#

Astia-s CLUJENII mei! Va iubesc! Afara cu javrele din tara!

paco33ro 2 hours ago
Vote UpVote DownReply

#

O patria mea, atât de frumoasă şi pierdută!

Minunat!

Suntem Români!!!

AlexanderSSI 2 hours ago

#

bravoooooooooooo suntem romaniiiiiiiiiiiiii

anca33d 22 hours ago

Ei?

De anul nou!


acuvio’s funny photos retouch

Aho, aho, copii şi fraţi!
Staţi pe loc, să nu plecaţi
şi cuvântu-mi ascultaţi
poate-o să vă bucuraţi.
S-a sculat mai an
Băselu’ Traian
personaj luciferian
beţivan şi grobian,
ce se vrea a fi uriaş
da’i de fapt un mardeiaş
care-aci, în bătătură,
caută un cap în gură!
Că atunci când s-a sculat
pe români i-a-ncălecat
alegerile le-a furat
puterea a acaparat,

Şi l-a luat slugă pe Boc
pus la cheie ca breloc.
Şi aşa, de-acomodare
şi-a tras şi o ţiitoare,
Nuţi, ce-a speriat golanii,
el i-a dat pe mână banii.
Banii ţării că, vezi bine,
i-e greu să se poată-abţine,
şi-a făcut mâna cu flota,
acu’ la buget i-e pofta.
Parlamentu’i rezolvat
nu mai trebă reformat,
c-a găsit-o pe Roberta
bună la frecat coverta,
dar şi la ciordit sufragii,
printre şuţi face ravagii!
Constituţia, pentru el,
nu se pune, niciun fel,
doar pe Biblie, când jură,
parcă e… maculatură.
La aşa talente multe
cine stă să mai asculte
c-a făcut din tuta tatii
botoxata Europii.

De urat aş mai ura
c-am destulă şi-aş mai da,
da’ mai repede aş vrea
să scăpăm de piaza rea.
Anul nou cu bucurie,
hoţii toţi, la puşcărie
cu regim de-austeritate
că altfel nu se mai poate!
Cu aşa o bucurie măi,
hai, sunaţi din zurgălăi,
de buhai să tragă ei
până le-o fi cu temei!
Ia pocniţi din bice, măi!
Hăi, hăi… !

La anu’, şi la mulţi ani!

Numărătoarea a început: 345…!


Nu mai constituie o ştire faptul că procesul în dosarul cunoscut sub numele de „Mătuşa Tamara” s-a încheiat cu verdictul NEVINOVAT pentru Adrian Năstase. Cu mult înainte, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, mulţi jurişti şi-au exprimat părerea că acesta va fi deznodământul. Toată mediatizarea negativă asigurată de procurorii DNA şi de către liderii PDL în cauza respectivă nu i-a putut împiedica pe judecătorii de la ICCJ să nu vadă ceea ce era evident, anume o făcătură de doi bani, fără nicio motivare cât de cât sustenabilă. De fapt dosarul nu a fost nici măcar politic, a fost vorba de o răzbunare a băsescului pe adversarul lui care, la un moment dat, l-a cam făcut să tremure şi de teama căruia nici acum nu poate să doarmă. Păcat, acum ar cam trebui să aibă alte griji care să nu-l lase să doarmă.
Că vine timpul. Vine timpul să i se termine mandatul. Asta se poate întâmpla fie mai devreme, fie la termen, dar de întâmplat se va întâmpla. Numărarea a început şi momentul final al numărării nu va aduce nimic bun pentru el. Sigur, el n-a-nvăţat să opteze pentru varianta mai puţin rea, joacă pe „ori la bal, ori la spital”. Ei, cine-i de vină?
El (e vorba de chiriaşul de la Cotroceni) crede că n-o să-ndrăznească nimeni să-i impute potlogăriile retroactiv, că nu prea s-a făcut până acum. Până acum nu s-a făcut de loc, da’ a inaugurat el seria imputărilor (şi alea aberante), aşa că nu înţeleg de ce gândeşte că n-ar exista precedent. Pe urmă, ştiu eu, şi-a frecat mâinile când a auzit ce-a declarat dl Năstase: Nu ma intereseaza sa ma razbun pentru trecut si nu imi doresc o noua platforma pentru functii politice sau publice in viitor. Şi-a frecat mâinile şi le-a zis acoliţilor: Staţi liniştiţi băi, că ăsta nu s-a lecuit, n-a învăţat nimic, tot fraier a rămas, nu-i niciun pericol! Hă, hă, hă!
Şi-a frecat mâinile, s-a bucurat, dar de data asta fraierul el este. Din declaraţia dlui Năstase a reţinut numai ce crede el că e important, nu şi ceea ce este cel mai important, anume partea referitoare la lipsa de interes pentru funcţiile politice sau publice în viitor!. Or asta spune că dacă nu va avea asemenea funcţii, nu-i va putea împiedica pe cei care le vor avea să procedeze la investigarea tuturor potlogăriilor făcute de el şi ciracii lui pe timpul mandatelor ce atunci vor fi „de tristă amintire”. Şi parcă unul din ei a şi spus că „e procuror şi că la asta se pricepe cel mai bine!” Existând şi precedentul, acum, cine se va mira?
Oare se va întreba cineva cum e cu „Imunitatea” preşedintelui la codul penal? Oare se va întreba cineva cum e cu termenul de prescripţie a unor fapte penale atunci când intervine „imunitatea” conferită de funcţia de preşedinte, cum de timpul curge în continuare deşi e suspendat? „Time out”, carevasăzică! Va trebui cineva să motiveze cum vine treaba cu susţinerea „imunităţii” de către unii magistraţi care ar cam trebui să dea seama pentru activităţi de favorizare a infractorului!?
Oare nu se va găsi un procuror care să instrumenteze, aşa, la repezeală, un dosar în cazul autoatribuirii vilei din Mihăileanu, pe care să-l înainteze instanţei „cu celeritate”? Instanţă care la rândul ei să judece cazul cu aceeaşi celeritate, cu una-două înfăţişări pe săptămână? Asta aşa, ca introducere la redechiderea dosarului Flota?
Ehe! Va avea şi atunci Băsescu onoarea de a fi solist, solist al corului de văicăreţi care vor striga ca din gură de şarpe cum sunt ei victime ale unor dosare politice. Dar cine mai crede că vine lupu’?
Cum ziceam vine un timp pentru orice. Vine şi cel al plăţii! Numărătoarea a început: 345…

Nişte chestii…


M-am abţinut de multe ori să-mi spun părerea în legătură cu multe subiecte care-au făcut prima pagină, zile întregi. Am reuşit, de exemplu, să nu mă exprim a fi nici de acord şi nici împotriva excluderii lui Mircea Geoană din PSD şi apoi aceeaşi poziţie pentru sau împotriva demiterii sale din funcţia de preşedinte al Senatului. Mulţi au criticat ceea ce cred ei c-ar fi o greşeală, iar alţii au bătut din palme. Faptul că nu m-am „produs”, nu-nseamnă nicidecum că n-aş avea nicio părere, ci doar că nu am crezut că subiectul în sine merită atâta tămbălău cât a produs. Şi apoi, părerea unuia (cum sunt eu dar şi ceilalţi asemenea mie) nu are nici-o importanţă dacă aceasta nu-i este conferită de procesul de însumare, cum este cel al alegerilor adică.
Din păcate mulţi dintre cei care-au fost vocali sau foarte vocali în acest caz, având pretenţia să determine luarea unei decizii, găsesc fel şi fel de motivaţii, care mai de care mai abracadabrante pentru a induce un curent favorabil absenteismului, adică fac ce fac şi-şi dau cu stângu-n dreptu’ atunci când părerea exprimată de ei chiar ar conta şi ar putea determina schimbările pe care declară că şi le doresc.
Pe post de băgător de seamă, încerc şi eu să discern, din multitudinea celor ce se petrec, pe cele ce par a deveni evenimente ce vor avea o oarecare importanţă în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat.

  • A fost aproape senzaţională declaraţia lui Victor Ponta, de marţi 29.11, susţinută de Crin Antonescu, conform căreia din punctul său de vedere, luni s-a închis orice posibilitate de colaborare cu UDMR, afirmând că „este clar că PDL şi UDMR vor negocia tot timpul funcţii, interese personale”. Ce a urmat nu schimbă ci întăreşte hotărârea exprimată în această declaraţie.
    Reacţia sesizată a fost de aplaudare a acestei declaraţii, presupunând că acest gest va putea aduce voturi din partea electoratului transilvan, sătul de miş-maşurile UDMR-iste. Din păcate este entuziasmul unora care oricum, ar vota USL. Părerea poate avea suport doar că certitudinea e constituită din cele 5-7 procente sigure pe care le va avea la vot UDMR.
    Parcă în 2004, înaintea alegerilor locale, celebrul deja Mircea Geoană a declarat că PSD n-are nevoie de voturile PRM. Ce a urmat ştie toată lumea. Are deja USL-ul 55% din voturile românilor în buzunar? Pe această declaraţie se poate câştiga, dar se poate şi pierde. Cert este că ea va influenţa, poate decisiv, rezultatele alegerilor de anul viitor. Cred eu că e mai bine să strigi hop după ce-ai sărit.
  • Altă chestie care pune pe gânduri ar fi declaraţia unui alt fost lider, de la Cluj de data asta, Ioan Rus. Poziţia avută de el „pe vremuri” de „capo” al transpartinicilor clujeni, denotă o schimbare dramatică de direcţie. Ce declară? Păi asta: “Am fost asupriţi de unguri, am fost umiliţi de centru, dar niciodată nu am umblat cu capul în pământ din cauza unora de-ai noştri. Ce se întâmplă în acest moment – unul dintre concitadinii noştri, preşedinte de partid şi prim-ministru – este ceva ce pe noi ne dezonorează. Niciodată în istoria României aşa ceva nu s-a întâmplat…. Asta înseamnă lipsă de soluţii economice – actuala putere este total dementă când este vorba despre economie. O mare criză de încredere în stat, iar statul are un nume –România. Nici pe vremea fanarioţilor nivelul corupţiei în România n-a fost ca azi. O hoţie a banului public pe care noi îl plătim din ce în ce mai greu pentru găştile pedeliste, iar ei să se poată preface că fac investiţii publice”. Ăsta-i un semnal clar că Naşu’ nu mai vede păsărelu’ finei, că s-a cam terminat cu SC Transpartinica SRL. Rămâne de văzut dacă poziţia pe care-o deţine azi Ioan Rus în cooperativa asta poate determina, în fapt, cotitura pe care o declară. Sigur, pentru asta Ioan Rus nu mi-a devenit mai drag, rămân la convingerea că dacă el şi Boc, dar şi ceilalţi ai lor din gaşca numită impropriu guvern, sunt reprezentativi pentru ardeleni, atunci prefer o mie de „mitici” în locul lor, dar cum a zis orbul, să vedem.
  • Se pare că în sfârşit se mişcă ceva şi-n USL. Azi, la Cluj, USL şi-a luat Angajamentul pentru România.
    Pe scurt:
    1.Vă spunem Adevărul. Muncim împreunăpentru a ieşi din criză.
    2.Nu promitem mai mult decât putem face!
    3.Noi nu sumtem ca ei! Vom avea o guvernare transparentă, corectă şi cinstită.
    4.Problema României – conducătorii de astăzi şi nu românii! Românii sunt soluţia.
    5.Agenda noastră – agenda reală a oamenilior.
    6.Susţinem un nou model economic bazat pe iniţiativa privată şi locuri de muncă!
    7.Doar tâind, nu ieşim din criză!
    8.Avuţia naţională – apărată, nu jefuită!
    9.Priorităţile USL: agricultura, energia, educaţia, sănătatea şi siguranţa cetăţeanului!
    10.România – un partener respectat în Uniunea Europeană şi în lume.

    Aici, sunt de fapt 10 sloganuri şi nu am obiecţii decât în privinţa „angajamentului” de la nr. 7, unde acel Doar mă duce cu capul la ideea că ei, USL-ul, nu vor pune capăt tăierilor ci numai că nu se vor limita la asta. ca să şi ieşim din criză. Şi ăştia vin să taie?
    Angajamentul pe larg îl aveţi aici.

Eu mă gândesc la chestiile astea mai departe şi dac-oi trăi, oi vedea.