Lume, lume, tot ce-i pe afiş înăuntru-i viu şi natural!

Obişnuiţi deja cu englezismele, românii riscă să treacă peste unele curiozităţi cu mare grad de noutate. Aşa era să păţesc navigând pe Youtube unde am dat peste un nume exotic de trupă muzicală, anume „The Garlic Band”. Intrigat, ce să-nsemne un nume ca „usturoi” la o formaţie, deschid clipul şi, ce să vezi, dau de un taraf compus din Vioară, Gordună, Ţambal şi Acordeon, interpretând o muzică ce-mi suna foarte cunoscut. Zicându-mi că s-a atins culmea ridicolului, că numai un taraf nu-şi mai luase nume englezit, că-n rest e plin Bucureştiul de firme la care te cruceşti când le citeşti, de nici nu mai ştii în ce parte a lumii te găseşti, nea Mărin ar trece pe lângă o firmă ca „Lounge Bar” fără să înţeleagă c-a trecut pe lângă o cârciumă şi uite-aşa, vorba oltenească, aia cunoscută, „la Bucureşti, la două căşi o crâşmă” nu ar mai fi apărut.
Totuşi, la prima privire, lăutarii din Garlic Band uimesc prin faptul că sunt cam blonzi, fără legătură cu lăutarii noştri tradiţionali. Anumite prelucrări netipice ale liniei melodice, de asemenea sună puţin ciudat. Având răbdare să se termine clipul, citesc la urmă componenţa tarafului:

Garlic Band

D’apoi, îmi zic, aiasta-i încă una! Păi ăştia nu-s de-ai noştri bre! Bine, bine, da’ muzica? Să le fi plăcut atâta americanilor de au pus de-un taraf şi-o cântă? Păi vezi bine că da. Da’ dacă nu mă credeţi vedeţi şi ascultaţi:

Dacă aveţi răbdare şi ascultaţi şi a doua piesă, o geampara, cântată într-un Caffe Club din îndepărtata (pe hartă) Altadena CA, puteţi admira în voie talentul şi, de ce nu, virtuozitatea ţambalagiului, Cory Beers, care n-ar face de râs niciun taraf originar din România.Dar şi basistul, Simeon Pillich, şi acordeonistul, Nick Ariondo, arată a fi familiarizaţi cu „hangul” în contratimp specific, care pune pe moaţe degetele multor muzicanţi de-ai noştri.
Şi după cum se vede repertoriul nu e deloc restrâns:

Mă gândeam că unii amici s-au arătat vexaţi când am criticat o dom’şoară sportivă cum că nu-şi onorează renumele. Cum pot s-o critic, cică, ea ne duce numele în lume! După părerea mea ne cam duce numele cum c-am fi ciuca bătăilor, dar la asemenea argument trebuie să tac. Dar cum e cu americanii ăştia? Oare ei nu ne duc, pro-bono, numele în lume?
Din păcate numărul de vizionări este foarte mic, motiv pentru care m-am găsit eu să le fac un pic de reclamă, cu mica audienţă pe care-o am. Dar ce să fac, contribui şi eu după posibilităţile mele la popularizarea loc. Dacă v-am stârnit curiozitatea, daţi căutare pe Youtube cu numele band-ului, „The Garlic Band”. Merită.

Încă una şi mă duc, „Învelitul miresei”:

Toată stima mea, maestre Miamon Miller!

PS – În fine, am aflat că band-ul respectiv are şi un sit unde puteţi afla mai multe amănunte.
Cum eu n-am ştiut de el când am scris cele de mai sus, vă las plăcerea de a descoperi mai multe.

Această intrare a fost publicată în Una-Alta.

2 comentarii la “Lume, lume, tot ce-i pe afiş înăuntru-i viu şi natural!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s