Toată lumea fierbe. Nu există entitate publicistică să nu fi luat poziţie, să nu fi declarat „Je suis Charlie!” Ba o glumă, cu mult umor se vede…
Păi io am stat ş-am zis că trebuie să mă lepăd de primul impuls, ăla care te-ndreptăţeşte să acuzi, la cald, ceea ce crezi tu că e greşit. Normalitatea e percepută diferit, mai ales pe fond de lipsă de informaţii.
Câţi din cei ce declară azi „Je suis Charlie” au auzit până acum de „Charlie Hebdo”? Câţi s-au informat despre poziţia acestei gazete în general, nu numai în cazul de faţă?
D-aia eu m-am abţinut şi am „săpat”. Şi peste ce-am dat? Păi să vedem. În primul rând revista respectivă iese în evidenţă prin caricaturi, sau cel puţin astea dau nota!
Despre caricaturile ce predomină, oricine vede că primele sunt cele în care „artiştii” au anumite obsesii cu religia. Bine-aşa, sigur, nu se limitează la islamism, devreme ce putem vedea şi asemenea „operă”
Ce spun despre asta cei ce, înfocaţi, declară. Je suis Charlie?
Sigur, islamul, Coranul, sunt caii de bătaie preferaţi:
Ei, acu’ ce să spunem noi, că suntem creştini, ne putem permite să declarăm că Coranul e un căcat? Chiar aşa? Păi dacă adineauri admiteam că Sfânta Treime e o familie de homosexuali!
Ce să mai spunem despre asta?
Dacă obiectivul principal al lui Charlie Hebdo este blasfemia, noţiune care există şi e definită foarte clar, Charlie Hebdo merge pe un drum greşit, cu care eu nu pot fi solidar.
Aşa că, vă rog să mă iertaţi, da’ Je ne peut pas etre, je ne suis pas Charlie!
Timpul rămas până la... 
mda… dificil subiect si, din pacate, dramatic. totusi, au fost si ‘voci’care s-au declarat impotriva actului jurnalistic al francezului, un caricaturist de care, intr-adevar, multa lume habar n-avea.
desenele sunt de un caricatural … profund grotesc, cu tenta sexuala la adresa diverselor culte religioase si, desi nu ma inchin niciunui zeu, nu pot fi de acord ca aceasta exprimare este ironia unui intelectual- nici ca forma, si nici in continut.
libertatea de opinie nu este echivalenta cu un soi de debitari in cuvinte sau imagini obscene sau avand ca tinta un set de valori morale, spirituale. este ultragiu!
desigur ca nu pot fi de acord nici nu replica acelor fanatici religiosi. dar daca in cazul lor totul este limpede- un grup de extremisti apartinand unei anumite religii- ma intreb , aproape cu stupoare, ce a fost in capul francezului? pur si simplu, fanfaronada? practic, ii invita la propria sa exectutie.
nu pot decat sa regret aceste… derapaje ale unor oameni de cultura, sfarsite printr-un asasinat la fel de grotesc.
Bun venit!
În diferite culturi, anumite fapte incriminate a aduce atingere valorilor proprii sunt privite diferit. Dacă peste tot ele sunt de dorit a fi pedepsite, pedepsele sunt diferite. Se întâmplă, şi asta e de notorietate, ca musulmanii să fie poate cei mai intoleranţi cu asemenea manifestări. La fel, pedepsele aplicate la ei sunt recunoscute a fi cele mai drastice. Eu am unele reţineri în a-i numi „oameni de cultură”, „intelectuali” pe autorii unor astfel de „opere”, după cum cred că nici cei doi extremişti nu prea au fost terorişti…
Nici eu nu-s Charlie, n-am de ce. Asta cu libertatea presei, care iti permite sa injuri orice si sa umilesti, e o gogorita. Pai atunci de ce n-am voie sa desenez coarne si mustati pe afisele electorale? Sau de ce n-am voie sa zic ceva de rau de holocaust? culmea e ca_caricaturistii aia de toate religiile s-au luat, numai de cultul mozaic nu. Deci… cine platea?
Si mai e un lucru care ma deranjeaza: daca se intampla atentatul terorist la Bucuresti, la „Catavencu” de exemplu, mai vedeam noi solidaritatea asta mondiala, isi punea cineva ecuson cu „eu sunt Catavencu” ? Vezi sa nu!
Aşa e Adelină, şi io gândesc la fel. Păi libertatea presei se referă la exprimarea de opinii. Or, aici e vorba de liber la înjurături, obscenitate, atac la credinţă, chestii care-n or’şicare stat civilizat sunt interzise prin legea de bază, constituţia. Cum Constituţia României are drept model Constituţia Franceză, mă îndoiesc că asemenea fapte sunt permise acolo. La noi e clar:
Sunt suficiente motive pentru a ne da seama că dacă „Caţavencu” ar sări pârleazu’, ar fi sancţionat de propria parohie, înainte de a ajunge să fie atacat cum a fost Charlie. Dar Iresponsabilitatea nu are limite… !
Daca pe mine, care sunt un crestin tolerant, asemenea caricaturi m-au bulversat, de ce sa ma mai mir ca niste fanatici religiosi recurg la „solutia finala”? Concluzia, NICI ASA, NICI ASA!
Cei doi francezi probabil nici nu visau după atac la o asemenea mediatizare şi impact emoţional, prin “Je suis Charlie”, pentru cauza lor 🙂
@ Victor,
Păi CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales cu mijloacele graficii, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică.. Aici e vorba pur şi simplu de înjurături. Acu’ şi cu extremismul ăsta, când înjuri pe unul de mamă, ţi se poate răspunde cu „ba p-a mă-tii”, dar şi cu o bătaie soră cu moartea. Dacă nu-l înjuri, nici el nu te snopeşte.
@ acuvio,
Nici n-am crezut că ei s-au gândit la o asemenea reacţie. Din păcate, în condiţiile de faţă, nu cred că lucrurile se vor opri aici. Păcat!