Să iroseşti ocazia de a tăcea…


chihuahua rau

Sigur, e vorba de prăbuşirea cursei MH 17. Sigur, presa dă drumul la ipoteze, deşi subţire, subiectul nu-i de lepădat. Şi dă-i şi publică toate părerile că nu mai înţelege românul nimic. Şi nici nu-i rău că nu-nţelege, că nici nu prea e de înţeles. Nu că nu-nţelege ce foloase trag ucrainenii sau ruşii din a se învinui în caz, cum declară simpaticul Mircea (el nu înţelege), dar nu despre asta e vorba, românul nu înţelege ce s-a întâmplat de fapt.
Că ucraineanu’ a declarat imediat că de vină e rusul, nu-i de mirare, doar că e prea puţin credibil, mai ales că a şi apărut o interceptare a unei discuţii între un agent rus şi legătura lui din Rusia, ceeace nu ar fi fost posibil decât dacă ucrainenii ar fi fost pe fir, da’ au lăsat să se-ntâmple nenorocirea, deşi puteau s-o împiedice, doar ca să poată apoi arăta cu degetul acuzator înspre Rusia.
Mai apoi rusul zice că de fapt a fost o eroare, că vizat era avionul cu care se întorcea preşedintele Putin din Brazilia, care venea cam pe acelaşi culoar de zbor, cu un oarecare decalaj în timp.
Sigur, toată lumea e sigură, până şi corespondentul la Pentagon, c-a fost vorba de o rachetă sol-aer, doar că nu ştie nimeni de unde-a fost trasă, din Rusia sau din Ucraina.
Toată lumea ignoră o posibilitate, ce-i drept pomenită de un pilot intervievat, ca avionul în cauză să fi suferit un accident şi să se fi prăbuşit în mod „natural” şi nu urmare unui atac cu rachetă.
Că interesul de a-şi acuza inamicul există, e foarte clar, chiar dacă nu pentru toată lumea (vezi Mircea). Şi asta chiar dacă nu a fost vorba de niciun atac, ci de un accident, cum sunt multe, cum de exemplu a fost acela al aceleiaşi companii, în urmă cu 4 luni.
Preşedintele Băsescu şi ministrul de externe Titus Corlăţean au avut încă odată ocazia să tacă şi au risipit-o,
asemeni unui chihuahua ce sare la vecini, să nu uite stăpânul că are apărători! Că-i penibil, e una. Dar e păgubos!

Publicitate