Restitutio in… Stupiditas!


Destule bizarerii ne-a adus decembrie 1989. Una din ele a fost şi rămâne restituirea proprietăţilor, pentru care unii (s-o spun p-a dreaptă), mai tembeli, s-au bătut să fie „in integrum”, ba şi fără limită de timp.
La început, toţi cetăţenii s-au gândit că e vorba de proprietăţile naţionalizate de comunişti, ăia care au abuzat de putere şi care le-a luat omului case, pământuri, alea-alea, cu japca, c-aşa a vrut muşchii lor. S-a făcut o lege, s-au abrogat articole din codul civil etc. Şi toată treaba asta a fost făcută atât de temeinic încât s-a ajuns că s-a modificat şi istoria. Păi Cuza (mă refer la Cuza Vodă) promulga celebra lege a secularizării averilor mânăstireşti pe la 1863, rămasă în istorie ca un moment important în laicizarea statului român. În istorie a rămas numai scrisă, că justiţia română, pe baza legilor de azi a considerat actul ca fiind abuziv şi l-a anulat, restituind de-a valma păduri, ogoare, clădiri.
Pe la 1918, Brătianu expropria (surprise) Domeniile Coroanei, iar urmaşii lui se chinuie să le refacă (domeniile).
Ferdinand, şi mă refer la Regele Ferdinand, a făcut o celebră la rândul ei, reformă agricolă, împroprietărind sute de mii de familii ţărăneşti cu loturi agricole, dar şi cu vatra satului. Prezenta scriitură nu-şi propune să studieze reforma înfăptuită de Regele Ferdinand ci subliniază doar caracterul istoric al acesteia. Şi reforma asta e pe cale a fi desfiinţată de Justiţia Română care, iată, din nou face istorie în România, de fapt în Europa. Aflăm că prin Transilvania se restituie latifundiile expropriate de Ferdinand pentru înfăptuirea reformei, ba se restituie până şi vetrele satelor, foştilor latifundiari desigur. Se aplică aceleaşi legi post-decembriste.
S-au restituit şi imobile pierdute la masa de joc, executate de bănci pentru datorii, şcoli, spitale, fără deosebire, unor persoane dubioase cu legitimitate tot atât de dubioasă. Dacă justiţia noastră ar opera în altă parte, sigur ar restitui şi Alaska.
Dincolo de aspectul scandalos, mie îmi ridică un semn de întrebare calitatea şcolii române de drept şi a celor care-au absolvit cursurile acestei şcoli. În afara posibilităţii ca aceştia să fi condus lucrurile intenţionat în situaţia de faţă cu interesul de a profita de jaful general instituit, alternativa este că sunt proşti de băune. Ca legiuitor să nu vezi, nici după ce legile proaste încep să producă efecte tip dezastru, ce prostii ai făcut şi să nu încerci să repari, cât mai e posibil, ceea ce-i aiurea, mi se pare strigător la cer.
Să mai şi susţii că eşti pentru garantarea proprietăţii când tu consfinţeşti exproprierea împroprietăriţilor de către Cuza, Ferdinand, Brătianu, e dovadă fie de infantilism, fie de şarlatanie politică.
Dar staţi liniştiţi, indiferent unde aveţi vreo proprietate, poate apărea f’un urmaş de-al lui Basarab I-ul, Brâncoveanu sau Ştefan cel Mare care ştie el că chiar acolo a avut el…. În Transilvania chiar asta se întâmplă, azi!
Probabil că prima măsură ce-ar trebui luată ar fi încetarea panaramei ăsteia cu restituirea. Până când s-o mai ţii în funcţiune? Până nu se va mai găsi niciun escroc să mai fabrice acte false? Şi următoarea ar fi verificarea corectitudinii hotărârilor emise de instanţele de judecată. Multe din acestea au produs nedreptăţi unor oameni care n-au avut altă vină decât aceea că trăiesc, iar unii au trăit, că de aici li s-a tras moartea, într-o epocă şi o ţară în care „JUSTIŢIA” RESCRIE ISTORIA!