… Roşia Salvăm!


Aseară, făcându-mi plimbarea zilnică în compania lui Max, am asistat la evenimentul „monden” care-a fost demonstraţia bucureştenilor împotriva exploatării de la Roşia Montană. În zgomot de tobe, trompete şi fluiere, care mai de care mai de-a valma şi scandări din care nu se prea înţelegea decât ce-am pus în titlu, deşi nu bag mâna-n foc, un număr mare de bucureşteni, încolonaţi, treceau la pas prin intersecţia Gh.Şincai, Bd. Tineretului-Bd. D. Cantemir către Piaţa Unirii. Nu ştiu câtă vreme să fi trecut coloana, dar dinspre Timpuri Noi se strânseseră 2 tramvaie în staţie, ceea ce-nseamnă un timp, dacă cineva cunoaşte intervalul de circulaţie de duminică seara. Oricum, numărul demonstranţilor nu mi s-a părut aşa relevant, altceva atrăgea atenţia. Pe mine m-au pus pe gânduri 3 lucruri:
1. Bucureştenii participanţi erau numai tineri, dar nu tineri la 30 de ani, ăia ar fi fost unchiaşi! Nu, domnule, tineri din cei pe care omu’ de 30-40, îi numeşte „puşti”.
2. Trecerea coloanei era monitorizată de nişte „părinţi”, de pe margine, care la terminare au părăsit „teatrul” în Taxi-uri.
3. Organizarea foarte bună. S-a spus la TV că au participat cca 10.000 de oameni, că demonstraţia a început la orele 17:00 la Universitate, după care demonstranţii au mărşăluit spre Piaţa Unirii, Calea Văcăreşti, Tineretului, Dimitrie Cantemir, Piaţa Unirii şi iar Universitate. Păi chestia asta nu putea fi spontană, acolo nu erau nişte oameni care s-au strâns de capul lor, că le-a venit lor să protesteze duminică seara. Acea coloană era musai „ghidonată”, condusă, iar dacă mai sunt organizatori de pe vremuri, ai demonstraţiilor oamenilor muncii, ei bine, ei ştiu cum se face lucrul ăsta. Îmbucurător este că, iată, nu a dispărut cu totul o meserie. Trist este faptul că, dacă cineva vrea să invoce această demonstraţie pentru susţinerea unor poziţii, ar trebui întrebat mai întâi: Cât v-a costat?