Despre Oltchim şi nu numai

Prin luna septembrie 2012, pe când subiect în discuţie era privatizarea Oltchim cu Dan Diaconescu în direct, am citit un comentariu pe un blog, care ieşea şi din topicul la care participa şi din nivelul la care se purtau discuţiile acolo. L-am copiat şi l-am arhivat. Şi bine am făcut, blogul în cauză a fost desfiinţat, iar autorul comentariului a plecat dintre noi. Zilele trecute, citind un articol intitulat „Un eşec guvernamental: Oltchim” mi-am amintit de comentariul arhivat cu luni bune în urmă, care cam temperează poziţiile oarecum politicianiste de genul „cine-i de vină?!” Fie aceasta o restituire.

Bibliotecaru 28 septembrie 2012, 09:46

Nimeni în România nu spune de ce totuşi ţara noastră nu mai are industrie, de ce se dă totul la fier vechi.

După revoluţie s-a trecut la economia de piaţă, asta cel puţin pe hârtie… nu s-a făcut însă nici un fel de schimbare de paradigmă economică.

Ce şi-au spus politicienii, trecem la economia de piaţă şi scăpăm de responsabilitate, în economia de piaţă vine privatul şi el se descurcă singur.

Din nefericire această atitudine nu putea duce decât la distrugerea întregii industrii pentru a se reconstrui, eventual, una nouă… pe măsura posibilităţilor unei ţări care nu are absolut deloc capital privat.

Ce înseamnă economia centralizată?
Înseamnă că ştiind ce populaţie am, ştiind aproximativ şi cum va evolua aceasta, ştiind şi consumul specific „pe cap de locuitor”… cineva poate calcula aproape exact cât şi ce va consuma România în fiecare an de acum în 50 de ani. Evident, previziunea se înrăutăţeşte pe măsură ce trece timpul, dar nu atât de mult încât o data la cinci ani (iată, cum apare şi rostul Congreselor PCR) să nu poţi să le ajustezi.

Guvernul care conduce economia centralizată ştie câţi pantofi se vor cumpăra la anul, câţi peste doi ani… câţi peste 50 de ani. Cu alte cuvinte cunoaşte şi nevoia capacităţilor de producţie pentru pantofi. Cunoaşte însă nu numai atât, ci şi nevoia de piele, de înlocuitori de piele, de tălpi, de cauciucul care intră în tălpi, de clei, de maşini de cusut, de maşini de presat, vopsea… De aici cunoaşte şi necesarul pe orizontală, vaci, oţel, petrol, forţă de muncă…

Iată că un guvern în economia centralizată poate să stabilească nu numai ce fabrici şi uzine trebuiesc, nu numai necesarul de materie primă şi forţă de muncă, dar şi conexiunile dintre ele, etapele în care acestea trebuiesc realizate, pentru că nu ai ce face cu o fabrică de încălţăminte dacă nu ai o tăbăcărie care să ofere materia primă, dar nici cu tăbăcăria făcută cu 10 ani înainte de fabrica de încălţăminte pe care o deserveşte.

Economia centralizată are două mari hibe (că altfel această proiectare sună extrem de bine).
1. Se adresează economiilor închise (cu exporturi-importuri) controlate.
2. Este o economie inovativă (după cum câte un inginer venea cu o inovaţie) şi nu evolutivă, pentru că nu există o concurenţă care să provoace noul şi evoluţia (motivul pentru care în occident produsele erau mai arătoase şi cu o tehnologie mai avansată).

Problema tuturor acestor mamuţi de producţie este inexistenţa condiţiilor de economie centralizată. Industria şi consumul intern s-au restrâns spre zero şi atunci ele nu mai au pentru cine produce. De asemenea şi sursele de materie primă au dat faliment pentru că ele sunt proiectate pentru a asigura materia primă către obiective care nu mai există.

OLTCHIM are deci mai întâi o problemă de asigurare a materiei prime ce nu poate fi rezolvată prin ARPECHIM, asta pentru că nici ARPECHIM nu poate funcţiona la o cincime sau o zecime de capacitate pentru a furniza materia primă pentru OLTCHIM. De asemenea OLTCHIM are o problemă de desfacere, pentru că nici el nu poate funcţiona la o mică parte din capacitate. Singura soluţie pentru industria Românească de dinainte de 1989 este un plan prin care ea ar ajunge la o formă a producţiei la nivelul şi organizarea de dinainte de 1989. Altfel… cheltuim degeaba cu ele. Pe de alte parte, economia Românească nu poate începe de la zero pe principiile „economiei de piaţă” pentru că, după 22 de ani, încă nu s-a făcut acumularea primitivă de capital. Bogaţii României au averi de carton şi începutul crizei din 2009 a arătat cum, în numai câteva luni, cineva poate ajunge la mai puţin de un sfert de avere fără să vândă nimic.

Suntem într-un cleşte al inactivităţii şi condamnaţi la robie, fără să fim vinovaţi nici de economia centralizată şi nici de economia de piaţă.

Menţionez că nu am intervenit cu nimic în text.

Această intrare a fost publicată în Remember.

3 comentarii la “Despre Oltchim şi nu numai

  1. dlnimeni spune:

    Carcotasu, ma acuzati de politicianism? Politicianisti sunt cei care au facut promisiuni pe pielea Oltchim.
    Economia centralizata, la noi, a mai avut o hiba, in afara celor specificate de Bibliotecaru: subproductia controlata, adica o productie ceva mai mica decit necesarul, la multe produse. Economia inovativa este o consecinta a economiei cu subproductie controlata.
    Daca nu am citit exact articolul Bibliotecarului, atunci cu siguranta ca am citit ceva asemanator, in aceeasi perioada, pe undeva, deoarece atunci am facut remarca urmatoare: Oltchim nu este singurul de profil din lume si, in lumea larga, nu toti semenii Oltchimului au cite un Arpechim care sa ii serveasca.
    Fara sa dam dovada de politicianism, ci doar poate sa dam dovada de „cetatenism” nu putem absolvi de responsabilitate mai toate executivele din ultimul deceniu, inclusiv cel de acum. Deoarece, acelea care sunt acum in opozitie, au lasat ani de zile Oltchimul sa acumuleze datorii ajunse de neplatit si sa duca o viata de nabab industrial, cu echipa de handbal de mai multe milioane de euro anual si cu capuse care s-au imbogatit pe masura ce Oltchim a saracit si s-a indatorat. Executivul de acum, daca are ghinionul ca buboiul s-a spart la el, nu poate nici el sa fie absolvit de responsabilitate. Ca pariu economic, a avut efectiv toate pirghiile care sa il ajute la relansarea Oltchim: de a identifica intreprinderi industriale similare in lume si de a vedea cum se descurca si cum fac sa se descurce, management performant dintre apropiatii premierului, cele mai mari posibilitati din tara in privinta aprovizionarii si in privinta desfacerii. Sigur ca discutam de o prezenta mai agresiva pe piata mondiala: cu mult timp inaintea altora, adica inca inainte de anul 2000, un remarcabil manager roman constata: piata romaneasca nu poate sustine o industrie (se referea tot la o industrie romaneasca). Odata ce o firma straina era interesata in cumparare, inseamna ca exista solutii pe care le putem aplica si noi. Si de ce sa nu le aplicam? In opinia mea, datorita scandalului din jurul Oltchim, relansarea sa a devenit un adevarat pariu pentru guvern. Pariu care, dupa cum constat, a fost pierdut.

    • Cârcotaşu spune:

      @ Dl Nimeni,
      Scuzat să fiu, din discursul lui Biblio, cu care sunt întru totul de acord, reiese cu claritate că salvarea Oltchimului ar fi fost posibilă doar dacă i s-ar fi creeat condiţiile economiei centralizate, chestie absolut imposibilă. Imposibilitatea susţinerii Arpechimului nu apare ca fiind singura cauză a ducerii de râpă a Oltchimului. Pe urmă, vedeţi dumneavoastră, or mai fi existând firme cu producţie similară în lume, dar categoric niciuna de dimensiunile Oltchimului. Sigur, poate s-ar fi găsit un înlocuitor al Arpechimului, dar mă îndoiesc de indicatorii de performanţă pe care i-ar fi realizat în această postură Oltchimul. Şi măcar dacă acesta ar fi cel mai mare necaz de surmontat, iar cererea pentru producţia Oltchim ar fi ceva de nu se poate. Oltchimul nu e-n situaţia de faţă de ieri ci încet, încet, din 1990. Că de-a lungul timpului nicio guvernare n-a avut curajul să ia o măsură radicală şi că fiecare i-a arătat cu degetul pe ceilalţi, iertaţi-mă dar n-am găsit alt termen potrivit în afara celui pomenit, politicianism. În ceea ce vă priveşte, ca persoană privată, nici măcar membru al vreunui partid, nici vorbă să vă consider ca fiind politicianist, dar să vă mai şi acuz. Ca spectator, din interior, aţi preluat un clişeu… şi cam asta-i totul. Pe lângă toate punctele slabe pomenite de Bibliotecaru eu aş mai pomeni unul care a fost cauza falimentării multor altor ramuri industriale: renunţarea criminală la pieţe de desfacere tradiţionale ale României şi-n primul rând mă refer la piaţa care a fost URSS. S-a dus de râpă industria textilă, mobilă, încălţăminte, pielărie etc. Norocul a fost că niciuna din capacităţile industriilor falimentate nu reprezentau ce reprezintă Oltchimul pentru Râmnicu Vâlcea. Din categoria asta au fost salvate numai Combinatul Galaţi, Aluminiu Slatina şi… cam atât. Altfel aveţi dreptate, cu privatizarea în cazul de faţă nu s-ar realiza mai nimic, decât în cazul în care Oltchimul ar fi cumpărat de către un magnat rus. Deşi poate nici aşa. Şi acel manager care-a spus că piaţa românească nu poate susţine… poate s-o mai spună încă odată. Ehe, revin, unde ar fi acum piaţa rusească? Am spus că s-a renunţat în mod criminal la ea? E timpul s-o repet!
      Altfel ce să mai spun, că industria a fost premeditat subminată din interior de către echipele manageriale care şi-au deschis peste noapte firme căpuşă care-au sleit ce ar mai fi fost de realizat pe ici pe colo. Ehe, n-o să pot niciodată să epuizez tema asta şi nici nu se găseşte cineva să fie dispus s-o facă, pentru că atâta timp cât bolnavul are 40°, el nu poate fi vindecat Diana. Da’ văd că se găsesc unii să pună pariu că printr-o frecţie cu Diana la proteză o să relanseze uriaşul, că doară acu’ protezele nu se mai fac din lemn ci din materiale compozite. Dar efectul este acelaşi. Acu’ eu n-am auzit să fi pus cineva pariu, da’ dacă o spuneţi, eu am luat-o de bună.

  2. Cârcotaşu spune:

    Precizare!
    Caracterul special de „restituire” al acestui articol, al cărui autor nu mai este printre noi, îmi impune exigenţa de a păstra discuţiile în limita temei puse în discuţie. Întrucât este evident că nu s-a intenţionat relevarea, în niciun fel, a dimensiunii sociale evidenţiate prin pierderea unor locuri de muncă şi cu atât mai puţin unei eventuale propagande politice, cu scuzele de rigoare, vă transmit că nu vor fi publicate comentarii cu această temă, în acest topic. Discuţiile pot fi foarte interesante limitându-ne la aspectele teoretice ale situaţiei Combinatului. Mulţumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s