Copacul!


În această seară, la emisiunea Sinteza Zilei, invitata emisiunii a fost cea mai mare soprană a lumii, Angela Gheorghiu. Nu încerc să reiau subiectele „agăţate” de Mihai Gâdea, dar vreau numai să remarc trei chestii ce pot fi comentate, dar nu prea mult.
Prima chestie a fost că la un moment dat, Angela Gheorghiu a cerut să se dea mai încet muzica de fundal, că o deranjează în timp ce vorbeşte. „Sunetiştii” fac exces de folosirea acestui artificiu, muzica de fundal, cu şi fără rost, de cele mai multe ori fără rost, acoperind sau cel puţin constituind un bruiaj pentru mesajul transmis de cel ce vorbeşte. De remarcat că în cazul de faţă, muzica de fundal provenea din înregistrarea unui concert… chiar al Angelei Gheorghiu.
Atenţie, sunetişti, calitatea prestaţiei voastre în televiziune este cam sub ceea ce-ar trebui să fie. Şi poate greşesc, nu sunetiştii ar fi de vină de abuzul de muzică de fundal ci doar de calitatea precară, e multe ori a sunetului, ci mai degrabă REGIA DE EMISIE, care în lipsă de cunoştinţe în meserie, foloseşte de multe ori găselniţe „spectaculoase” care ar putea lipsi. Pe vremuri asta ambele, erau meserii serioase (aceea de „inginer de sunet” şi de regizor de platou).
Altă „chestie” de reţinut, oarecum… exotică, a fost aceea că soprana a povestit cum ea cântă în multe concerte şi câte o melodie românească, şi a amintit cu această ocazie ce succes a avut la un concert ţinut la Londra, unde în sală erau foarte mulţi români, cu foarte cunoscutul „şlagăr” românesc „Copacul”. Ne amintim, mulţi dintre noi de această melodie, cântată parcă, la vremea respectivă, de Aurelian Andreescu. Nu e ceva extraordinar. Doar că autorul şlagărului este „românaşul” Zsolt Kerestely.
Luaţi d-acilea.

Şi ultima „chestie”, dar nu cea de pe urmă, senzaţională, a fost prezenţa contratenorului Cezar Ouatu. Sunt lucruri despre care ai auzit ca despre nişte curiozităţi, dar despre care nu crezi că mai există. Ei bine, acesta există şi nu ezitaţi să credeţi că este un… castrat. Ciudat. Citiţi şi aici! Nu ştiu dacă putem crede că acesta a fost un sacrificiu pentru voce, pentru muzică. Cert este că el există, şi asta-i situaţia, după cum puteţi vedea.

Ce voiam să mai zic?
Ah, da, s-aveţi o apocalipsă fericită…! 😆

Ce-mi iei de apocalipsă?


Pentru cei care încă dezbat rezultatul alegerilor acum e la ordinea zilei isteria, nestinsă încă, a alergiei la Ponta. Nu s-a terminat bine tema cu UDMR-u’ că o nouă pleaşcă a venit odată cu semnarea „Actului coabitării”. Şi dă-i şi luptă, şi dă-i şi… probabil că va mai continua vreo săptămână, din ce în ce mai stins, dacă între timp nu apare altceva, f’un alt semn al „cârdăşiei” Ponta-Băsescu. După cum ziceam mai acu’ ceva vreme, poporu’ vrea sânge pe pereţi şi nu împăcări pe care le califică imediat ca „pupat piaţa endependenţii”.
Pentru alţii, din cei pentru care politica, odată ce-au avut loc alegerile, şi-a pierdut atractivitatea, ca să nu fie atmosfera prea monotonă, au luat la dezbatere un subiect mai „subţire” şi deci de bon ton: anunţata apocalipsă. Dă bine să vorbeşti despre călindaru’ maiaş, deşi nu ştie nimeni ce-i cu el şi de ce se termină iremediabil!! Mai o remarcă fină despre timp ca o categorie filozofică, mai un… ou sont les neiges d’antărţ cu un ton melancolic şi-o privire pierdută. Bineînţeles, ăştia evită să fie luaţi în balon, cică ei discută subiectul la caterincă, aşaaa, din plictiseală, că ş-aşa n-au altceva mai bun de făcut deşi ascultându-le peroraţia e clar că le cam tremură budigăii.
Unii, mai mucaliţi (chiar nevinovaţi, fără voie), au şi ei contribuţia lor la eveniment. Auzi pe la o aglomeraţie: Dragă, ce-ţi ia tipu’ de apocalipsă? 😯 Sau: hai dom-le s-o facem lată de apocalipsă! 😆 Ce mă miră e că pe acolo, pe la hipermarketuri nu i-a venit nimănui ideea de o promoţie, ceva…
Acu’ io ce să mai zic?
Păi o să vă urez Un Crăciun Fericit tuturor celor ce daţi pe aci!
Da’ poate ne mai vedem până atunci, doar să treacă, mâine, apocalipsa!
PS – Se zice că aceasta ar fi a 183 prevestire a apocalipsei. Dacă facem un calcul 2012:183=10,99 ani scurşi între două prevestiri. Parcă ultima fusese pentru anul 2000! Se verifică şi intervalul apariţiei. 😯
PPS – Despre Apocalipsă a scris şi Cristian Tudor Popescu. WOW, ce mai tropăim! 😆
Coroana de brad