Livache pe ultima sută!


Campania electorală pentru locale, încheiată la începerea zilei de azi, a fost una cu totul atipică. Fără confruntări televizate, ba prin unele locuri fără nicio participare din partea unor candidaţi. Este şi cazul candidatului PDL la primăria sectorului 3. Toată lumea se aştepta fie la o participare pe măsura fondurilor de care dispunea primarul în exerciţiu, Liviu Negoiţă, fie la o susţinere din partea lui Traian Băsescu, oricum la o campanie susţinută. În final Livache s-a „bucurat” numai de susţinerea preşedintelui PDL Bucureşti, Elena Udrea, pe un banner mare, pe care stătea scris Liviu Negoiţă=Elena Udrea. Discutabil „avantajul” creat de o asemenea identificare. Unii spun că mai bine era lipsă, „popularitatea” Elenei Udrea fiind chiar mai dezastruoasă decât a lui Livache.
Până la urmă Traian Băsescu nu s-a manifestat în sensul susţinerii PDL în alegerile locale. Şi atunci se pune întrebarea: Renunţă PDL-u’ chiar aşa uşor să lupte pentru fiefurile pe care le considera ale sale? Nu prea există informaţii referitor la comportarea altor candidaţi PDL, dar în ceea ce-l priveşte pe Liviu Negoiţă acesta acţionează în subteran pentru subminarea candidatului USL dar şi pentru fraudarea alegerilor din sector.
Astfel au fost descoperite înscrierea ilegală pe listele electorale din sectorul 3 a unui mare număr de persoane cu viză de flotant care-ar urma să voteze duminică. Astfel sunt adrese în sector unde apar a locui mii de persoane, astfel:
– pe str. Culesului, la nr. 55, apar 1.563 de votanţi;
– pe str. Moş Ion Roată, la nr. 5, 1.225 de votanţi;
– pe str. Vâlsăneşti nr. 36, 2.120 de votanţi;
O analiză efectuată de MAI a descoperit că e vorba de 28.000 de persoane înregistrate în acest fel. Anomalia apare în toată splendoarea sa când în blocul de pe str. Vâlsăneşti nr. 1 locuiesc 235 cetăţeni, la nr. 36 sunt înregistraţi 2.120!!

Acesta-i imobilul din str Vâlsăneşti nr. 1, cu 235 locatari.

Iar aici se află imobilul de la nr 36, „locuit” de 2.120 persoane!
+++
Dar nu numai aceasta face parte din „campania” electorală susţinută de Liviu Negoiţă.
Pe lângă asigurarea a 28.000 de voturi pe sub mână, el s-a gândit că trebuie făcut ceva şi pentru scăderea procentelor ce-l dau câştigător pe Robert Negoiţă, candidatul USL. Cum? Simplu. Omul, de fapt echipa lui de şoc, a realizat un fals al ziarului distribuit în reţeaua de metrou şi RATB, cunoscut de bucureşteni, anume RING, cu un conţinut manipulator şi l-a distribuit în sectorul 3.
Sigur, deţinătorul ziarului “Ring” a depus plângere penală împotriva lui Liviu Negoiţă şi a cerut distribuitorilor PDL să înceteze distribuirea ziarelor. Aceasta ne dă măsura disperării lui Livache care riscă orice, chiar şi o condamnare penală, numai pentru a-şi păstra fotoliul de la primărie.
Pentru a putea aprecia ce însemnătate pot avea cele 28.000 de voturi furate, e suficient să ne gândim că-n sectorul 3 sunt înregistraţi 210 mii de alegători. Cu cât vor participa la vot mai puţini alegători, cele 28.000 de voturi pot desemna învingătorul. În sondaje conduce Robert Negoiţă cu 20% dar, dacă la vot vor participa numai 100.000 alegători, un procentaj posibil, reprezentând aproape 50% din electori, cele 28.000 de voturi sigure ale lui Livache vor însemna aproape 30%.
Morala este cea cunoscută de mult, dacă locuitorii sectorului 3 vor să scape de fericirea de a le fi administrat sectorul de către Livache, duminică va trebui să iasă la vot în număr cât mai mare, cu alte cuvinte să facă în aşa fel încât să fie valabilă vorba Nu pot ei să fure cât putem noi vota!
Inspiraţia şi datele, parţial, provin din ziarul online „DeCe News”, de aici şi de aici!
++
Precizare. Am început să scriu acest articol vineri 08.06 pe la orele 22.30. Văd că de publicat am reuşit să-l public după miezul nopţii, deci în data de 09.06. Pentru corecta poziţionare în timp, acolo unde-am spus „azi”, m-am referit la ziua de vineri.
UPDATE
Azi, sâmbătă 09.06, dom’ primar Livache a adus urnele la secţiile de votare. Ca totul să fie ok urnele sunt gata sigilate şi bodyguarzi de la BGS!!! care le-au însoţit n-au permis nimănui să se apropie de ele. Urnele, contrar normelor, au fost aduse gata sigilate şi probabil conţin deja buletine de vot suficiente înăuntru. Normal urnele se verifică în dimineaţa de mâine şi se sigilează de către membrii comisiilor electorale.

Ceea ce s-a întâmplat în seara asta e deja suspect!


Nemaiîntâmplat la A3, pană de curent la Sinteza Zilei, platoul a rămas pe-ntuneric.
Eveniment epocal, motiv suficient pentru ca „vorbăreţul” Gâdea (ăla care formulează o întrebare în 5 minute, timp în care uită ce vrea de fapt să-ntrebe şi la care răspunsul invitatului este un simplu „da” sau „nu”) să se lamenteze şi să mai şi lanseze semnale de alarmă cum că „mamăă! Să vezi ce ne făcurăăă! Ne tăiară luminaaaa! În ce scop?

Ceea ce s-a întâmplat în seara asta e deja suspect. În această emisiune s-au făcut o serie de dezvăluiri care probabil că au deranjat anumite persoane. O asemenea pană de curent nu s-a mai întâmplat niciodată.

Sigur, cum studioul i-a rămas în beznă, regia de emisie a tot băgat reclamă, după care a improvizat un telejurnal de ora 23:00, în timpul căruia Mihai Gâdea emite o, să-i zicem, ameninţare:

“Cred că instituţiile abilitate ar trebui să dea un răspuns serios, pentru că dacă nu există o cauză serioasă privind întreruperea curentului în această zonă cineva va trebui să dea explicaţii”.

Da’ nu numai atâta, luminându-şi faţa cu ecranul i-padului apare figura spectrală a lui Mihai Gâdea în studioul rămas fără lumină, ceea ce ne-a spus nouă că lumină nu era, da’ curent electric era, că doară camera şi tot lanţul de imagine funcţionau! Da’ şi lanţul de sunet funcţiona, chiar dacă vocea lui Gâdea în jurnal a fost dată prin telefon şi asta s-a văzut chiar de la întreruperea emisiunii, când pe imagine neagră continuau să se audă discuţiile, inclusiv exclamaţiile de surpriză ale celor din platou.
Da-n orice caz, suficiente simptome pentru soacră-mea (când i s-a stins lumina da-i funcţiona aparatu’ de radio) să-l strige pe socru-meu să vadă de siguranţă!
Da’ deh, soacră-mea era (Dumnezeu s-o odihnească) mai tehnică decât Mişu Gâdea, pe care l-a dus capul la comploturi şi sabotaje la Antena la care el, ca director, spune chestii deranjante. Aşa deranjante de se ard siguranţele!
Aia-i bre, Mişule, s-a ars o siguranţă şi tălică în loc să chemi un electrician ai dat alarma-n presă! 😆
Da’ tot rămâne de-o întrebare acolo: Dom-le, în trustu’ ăla Intact, chiar nu s-au găsit bani pentru un electrician? Că dac-ar fi fost, ăla se „autosesiza din oficiu” şi-ţi zicea despre ce e vorba.
Acu’, la întrebarea asta ar fi mai multe răspunsuri:
– o fi unu’ da-i mai nevinovat ca soacră-mea!
– o fi unu’ da-i angajat că-i nepotu’ lu’ cutare!
– o fi unu’ da’ era beat!
– o fi unu’ da lipsea şi p-ormă-i mai bine s-o lăsăm aşa cum a căzut, că dacă n-a fost mai rapid ca Mişu!!

Cam târziu, dar nu „prea târziu”!


Fac ceea ce n-am prea făcut, preiau un text publicat deja pe cel puţin două site-uri, odată pe cel al SCMD sector 6 şi a doua oară pe blogul lui Plano-Lupuş. Nu pentru că aş contribui cu ceva la răspândirea acestuia, audienţa celor două fiindu-mi superioară, dar pentru că acesta coincide până la identificare cu părerea mea, exprimată pe alte site-uri, cu mult timp în urmă. Mi se pare că apariţia sa reprezintă un moment memorabil, de cotitură, indiferent că, după cum spun alţii, ar fi vorba de o „petardă”.
Este vorba de un „memoriu”, să-i zicem aşa, adresat ministrului apărării de către un anume Lt. Col. Vasile Dragoman, comandant al unei UM şi semnat (aşa cum afirmă) de toate cadrele acelei unităţi, 627 la număr, cadre militare active!
Dar cel mai bine e ca mai întâi să citim textul despre care e vorba:

Sunt comandant de unitate in cadrul Ministerului Apararii Nationale. In ultimii ani, impotriva armatei s-a desfasurat o campanie de denigrare care in final s-a soldat cu integrarea fortata a militarilor romani in legi unitare de salarizare si pensionare, insa nu complet, ci doar in partile care convin denigratorilor armatei. Acest ultim element a condus la discriminarea fatisa a militarilor fata de ceilalti salariati si pensionati unitari.
Dl. ministru Dobritoiu, nu contestam legile, insa militarii activi romani in totalitatea lor, va solicitam sa fim tratati complet unitar, deci nu doar in partile care convin emitentilor actualelor legi unitare de pensionare si salarizare, intrucat in contextul creat, militarii romani avem un regim de sclavi, in niciun caz de salariati si de pensionati unitari.
Prin urmare:
1. Fiind integrati in lege unitara de salarizare, dorim sa ni aplice si noua Codul Muncii la fel ca tuturor celorlalti unitari. Nu mai dorim sa lucram nenormat, ci de luni pana vineri, 8 ore pe zi, iar daca societatea are nevoie de noi mai mult timp (inundatii, inzapeziri, misiuni de lupta, alte interventii), sa ne plateasca si pentru tot ceea ce depaseste 8 ore, intrucat asa este regimul salariatilor unitari, cu exceptia militarilor, care primim aceleasi remuneratii indiferent cat lucram si suntem fortati sa lucram frecvent nenormat. Cunoasteti foarte bine ca lucram minim 3 luni in fiecare an 24 de ore din 24, 7 zile din 7, insa pentru aceleasi venituri si implicit pentru aceleasi contributii la pensii ca ceilalti salariati unitari cu care am fost situati pe grila de salarizare, insa care lucreaza doar 8 ore de lui pana vineri, ceea ce este o anomalie mai mult decat evidenta.
2. Fiind integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim sa ni elimine complet interdictiile si limitarile de drepturi constitutionale din Statutul Cadrelor Militare. In consecinta, nu cerem privilegii, ci dorim doar aceleasi drepturi cu ceilalti salariati si pensionati unitari, respectiv:
– sa avem dreptul de a detine firme;
– sa avem dreptul de a ne organizam in sindicate;
– sa avem dreptul sa ne inscriem in partide politice si sa candidam la functii publice;
– sa avem toate celelalte drepturi pe care le au toti salariati si pensionatii unitari cu exceptia noastra;
Prin urmare dl. ministru, nu cerem nici privilegii, dar nu mai dorim nici discriminari, dorim doar sa fim tratati perfect unitar.
In concluzie:
– daca trebuie sa ramanem integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim plata la tarif orar si eliminarea oricarei interdictii din statut, adica sa fim tratati ca ceilalti unitari;
– daca trebuie sa avem un regim discriminatoriu – deci special fata de ceilalti angajati cu care doar formal suntem asimilati, solicitam legi speciale de salarizare si pensionare care sa compenseze discriminarile la care suntem supusi acum. Orice alta varianta in afara de cele 2 expuse, nu determina decat batjocorirea si disciminarea militarilor romani in raport cu ceilalti salariati si pensionari unitari;
-in conditii de salarizare si pensionare unitare, orice exceptie de tratament in ceea ce priveste drepturile militarilor in raport cu ceilalti salariati si pensionati unitari, constituie discriminare pentru militari;
V-am transmis memoriul pe adresa M.Ap.N. cu cele relatate, memoriu semnat de toti cei 627 miitari ai unitatii (ofiteri, subofiteri, maistri militari, soldati si gradati voluntari).

Cu stima, Lt.col. Vasile Dragoman

Acest memoriu-protest este memorabil o dată pentru că e primul semn de solidarizare a cadrelor active cu rezerviştii, de unde până acum am asistat la o oarecare animozitate mocnită între cele două categorii, lucru dorit de altfel de guvernanţii care au emis sintagma „pensii nesimţite” şi, drept urmare, au emis cele două legi, cea a salarizării unice după care a urmat cea a pensionării unice.
La rândul lor rezerviştii au făcut vorbire de restricţiile conţinute de Statutul Cadrelor Militare (legea 80/1995) şi de neaplicarea codului muncii, ambele constituind discriminări grave la adresa categoriei militarilor, singura compensare a acestora fiind anulată prin apariţia celor două legi. Rezerviştilor li s-a răspuns însă, în fel şi chip, toate traducându-se de fapt prin „aţi fost fraieri, acu’ ciocu mic dac-o vreţi şi p-asta, aşa cum suntem dispuşi să v-o dăm”!
Militarii activi au fost terorizaţi cu disponibilizarea, iar unii din ei prostiţi cu munca de lămurire: „din cauza pensiilor nesimţite ale ălora suntem obligaţi să nu vă plătim pe voi cum meritaţi”. Noi ştim asta şi staţi liniştiţi că veţi primi ceea ce vi se cuvine. Şi aşa li s-au desfiinţat toate sporurile, apoi li s-au reţinut 25%.
Faptul că unul din ei (şi se pare că mai mulţi) a/au realizat că de fapt cu zăhărelul li s-a tras preşul de sub picioare, că de fapt ei vor avea pensii mult mai mici decât pensiile existente în plată şi că de fapt ei au devenit un fel de cetăţeni de mâna a doua, fără drepturi şi fără bani, că situaţia este de fapt intolerabilă, iată ceea ce conferă momentului memorabilitate.
Ei au considerat că e cazul să spună clar politicienilor:
Domnilor, dacă aveţi nevoie de armată, de siguranţă naţională, de poliţie, nu le puteţi avea prin muncă voluntară, trebuie să plătiţi preţul pe care-l plătesc toate statele. Dacă nu aveţi nevoie, desfiinţaţi şi armata şi poliţia şi serviciile, înlocuiţi-le cu instituţii civile în care să muncească cetăţeni civili cu toate drepturile!
Şi sigur, vor spune unii că acest personaj (lt.col. Vasile Dragoman) nu există, că cine ştie cine-a scris „aiureala” asta, că nu se poate ca un militar activ să se adreseze astfel ministrului său! Sigur că mesajul nu va fi admirat de cei în cauză. Sunt mulţi cei care, gândesc ca un amic de-al meu care după ce-a citit acest text mi-a spus:

Uite inca un flacau care-si va pierde serviciul ca a indraznit sa vorbeasca. Ce se va intampla? NIMIC!!!

Tot ce e posibil să aibă şi dreptate, dar indiferent cine-i cel ce-a gândit, pus pe hârtie şi publicat acest text, e clar că el exprimă adevărul şi că guvernanţii, mai devreme sau mai târziu, vor realiza că de fapt nu se mai poate aşa. Iar acesta e un semnal, un moment despre care poţi spune înainte de sau după!

Da-mi un motiv sa mai raman!


dă-mi un motiv să mai rămân o clipă lângă tine
şi o speranţă că mai ai încredere în mine
nu ai puterea să-mi spui o vorbă de iubire…
opreşte-mă, nu mă lăsa să plec de langă tine!

Cunoscuta manea cântată de Guţă, Nicuşor Guţă, e interpretată politic de nu mai puţin celebrul MRU, fost şef al SIE, fost şef al unui guvern de 78 de zile. Manelistul MRU neîncetând să se creadă membru PNL, plânge pe umărul nu se ştie cui, şi-şi mustră partidul că l-a dat jos. În maneaua lui, MRU se lamentează şi, deşi zice că n-ar avea niciun motiv să mai stea în PNL, el cică îi tot caută pete-n soare ca să-i găsească defecte.
El n-a auzit că a cam fost dat afară din PNL şi-şi face curaj că decizia îi aparţine lui.

“Eu nu cunosc ce vrea şi ce nu vrea PNL-ul, eu vă spun care este statutul meu în acest moment. Şi când vă spun că sunt un om de dreapta şi merg cu cei care susţin dreapta, evident merg cu cei care susţin dreapta. PNL-ul în momentul de faţă susţine dreapta? Nu cred! În momentul de faţă PNL este într-o alianţă împotriva naturii. E un partid socialist”

,
Da’ de fapt nu ne spune care-i statutul lui în acest moment, da’ ne uluieşte cu logica lui de manelist, concluzionând: PNL e un partid socialist!!! 😯
Conform aceleiaşi logici, gând nemărturisit de ‘telectualu’ MRU, dacă PNL e partid socialist, musai PSD este partid liberal, ş-atunci nu ştiu care-i supărarea lui pe USL, USL rămâne în continuare alianţa dintre un partid social-democrat şi unul liberal! 😆
În continuare, preocupat de probleme existenţiale legat de apartenenţa lui la PNL, conchide într-un final că nu-i mai leagă nimic!

“Aş fi şi eu curios să ştiu dacă există cu adevărat statutul de membru al lui Mihai Răzvan Ungureanu în PNL, pentru că de partea cealaltă se spune că nu, ştiinţa mea este altceva. Fiţi convinsă însă de următorul lucru şi repet ce am spus: nu văd absolut niciun impediment în a-mi da demisia formal şi foarte clar din PNL. Este partidul care m-a dat jos, a dat jos Guvernul Ungureanu, s-a exprimat în felul în care a izbutit să o facă pe seama moţiunii de cenzură, deci afectiv în momentul de faţă, sau politic, nu văd ce ne-ar putea lega”

Deşi pân-acu’ lumea credea că el, MRU, nu realizează că PNL l-a cam dat afară, vedem totuşi că el e conştient că „de partea cealaltă se spune că nu”! Păi atunci ce te mai tot prosteşti bre, nea Ungurene? Că văz că nu te mai crezi prim-ministru, ai priceput uşor că ai fost uşuit. Şi la urma urmelor, dacă nu vă mai leagă nimica, ce mama dracului nu te linişteşti şi matale, că doar mortu’ de la groapă…!?

Întrebat dacă s-a decis să demisioneze din PNL, fostul premier a mărturisit: “Acest lucru este foarte serios luat în considerare”.

Dom’le, omu’ e demenţial, la figurat desigur, deşi pare a fi dus şi la propriu! Cunosc şi eu pe cineva care-i scos în şomaj de vreo două luni şi el se gândeşte să-şi dea demisia de la locul de muncă! A fost căutat de o ambulanţă, plimbat pe drumuri, da’ probabil nefiind considerat periculos a fost lăsat acasă! Mi se pare nedrept că MRU e ignorat în felul acesta, chiar dacă altă obsesie de-a lui fusese aia cu „reformarea” legii sănătăţii, dar putem admite că acum, important e să fie încurajat să-şi dea demisia, să nu-l contrazică nimeni. Poate că-n felul ăsta s-ar linişti şi el şi ar uita de obsesia asta cum că e liberal!
Ce mai, Guţă ăsta-i un maestru, dom-le!

inima-mi spune să te las,
sufletu-mi spune să răman,
sa fac sau nu eu primul pas,
nu am puterea să îţi spun..
ce am de gând, ce vreau să ştiu…
doar tu mi-ai putea spune,
încă nu este prea târziu, ca să rămân cu tine…

Pentru conformitate, pretextul acestui articol este furnizat de interviul publicat pe DeCe News.