I se spunea… URECHILĂ!



În ultima vreme, după căderea lui MRU şi instalarea guvernului Ponta, mai toţi aşteptam să vedem ce va urma, ce se va schimba, cum va accepta Băse să fie contrat de unul pe care-l dispreţuieşte.
A fost un pic de linişte până a realizat şi piratu’ că e groasă şi că trebuie să facă ceva.
Hărţuiala cu miniştrii de la învăţământ, Corina Dumitrescu şi Ioan Mang ar fi putut fi luată drept un semnal pentru ce va urma, aceasta nereprezentând o nemulţumire pentru desemnarea acestor persoane. Nu, a fost vorba de hărţuirea lui Ponta, şi pentru asta a fost agăţat de unde a fost mai lesne. A fost mai întâi Corina Dumitrescu, apoi Ioan Mang şi-n fine, Mircea Diaconu.
Dar staţi liniştiţi, fabrica de diversiuni a lui Băse nu s-a oprit, pe ţeavă urmează alţi miniştri, niciunul nu trebuie să stea liniştit.
Mai ales acum, că PDL e-n degringoladă şi nu treabuie să se bage prea mult în seamă, guvernul trebuie tocat mărunt, nu trebuie să i se lase niciun moment de respiro. Şi cum odată cu Ioan Mang s-a descoperit o metodă, uite că Băse şi-a mai adăugat o armă în panoplia unde figurau la loc de cinste, până acum, ameninţarea, şantajul, DNA-ul şamd. Ce să mai…, când ai unul care are studii şi dacă l-a pus dracu’ să-şi mai dea şi doctoratul, cel mai simplu e să instrumentezi o acuzaţie de plagiat.
E o modă? Şi da, şi nu! Într-un fel arma asta nouă va fi epuizată prin acest atac. Ea va fi într-atât de compromisă încât nu va mai fi folosită de nimeni, dar nu contează, cu atât mai bine, că prea începuseră unii să ridice ochii şi la Codruţa. Sigur, ăştia n-au avut suficientă snagă, s-au lăsat păgubaşi, da’ n-au avut nici „şcoala” şi nici posibilităţile lui Băsescu. Ce ştie Ciuvică cum se lucrează o chestie ca asta? Păi de-acu’ nici n-o să mai încerce. Şi după codul de onoare a borfaşilor a urmat prevenirea:
– Dottore, stai cuminte că te aranjez! He, he, he! Dottore!
Toţi stăteau cu ochii pe Băse, ca pe butelie, să vază ce va mai întreprinde. Doar că el voia o umbră de compromitere în Europa, acolo unde, la Bruxelles, Ponta urmează, dacă se duce, să dea nas în nas cu ceilalţi prim-miniştri. Şi cum să realizeze aşa ceva? Simplu, doar la uşa lui se aude cum bate din călcâie Mele, nerăbdător să primească ordine!
– Măi, Mele, ai tu p-acolo nişte oameni care cunosc la ziarişti măi! Ia vezi tu, cum faci să dea sfoară-n… Europa, că l-am prins pe imaturu’ ăsta de Ponta copiind la doctorat!
– Cum să nu, şefu’, floare la ureche. Era mai greu dacă-mi cereai să fac să ne vorbească ăia de bine, da’ asta se face numa-ndecât!
Şi uite-aşa a început totul. Mai întâi la Nature, că acolo era mai ieftin, da’ şi mai uşor. Odată lansată chestia, că la o simplă preluare altu’ e preţu’, c-a urmat FAZ-u, da’ şi Le Monde şi ce-o mai fi. Ce mai…, scandalu-i gata.
L-a preluat şi presa internă? Păi ce-are? Cu atât mai bine!
Ceee? Întreabă cineva dacă nu are România de pierdut? Şi dacă are, ce? N-are decât să piarză, România-i victimă colaterală, că Băse-l voia lovit pe Ponta, acu’ doar n-o să-l facă cineva iresponsabil. Şi la urma urmelor dac-o să-l facă tot aia e, lui i se fâlfâie!