Ceea ce s-a întâmplat în seara asta e deja suspect!


Nemaiîntâmplat la A3, pană de curent la Sinteza Zilei, platoul a rămas pe-ntuneric.
Eveniment epocal, motiv suficient pentru ca „vorbăreţul” Gâdea (ăla care formulează o întrebare în 5 minute, timp în care uită ce vrea de fapt să-ntrebe şi la care răspunsul invitatului este un simplu „da” sau „nu”) să se lamenteze şi să mai şi lanseze semnale de alarmă cum că „mamăă! Să vezi ce ne făcurăăă! Ne tăiară luminaaaa! În ce scop?

Ceea ce s-a întâmplat în seara asta e deja suspect. În această emisiune s-au făcut o serie de dezvăluiri care probabil că au deranjat anumite persoane. O asemenea pană de curent nu s-a mai întâmplat niciodată.

Sigur, cum studioul i-a rămas în beznă, regia de emisie a tot băgat reclamă, după care a improvizat un telejurnal de ora 23:00, în timpul căruia Mihai Gâdea emite o, să-i zicem, ameninţare:

“Cred că instituţiile abilitate ar trebui să dea un răspuns serios, pentru că dacă nu există o cauză serioasă privind întreruperea curentului în această zonă cineva va trebui să dea explicaţii”.

Da’ nu numai atâta, luminându-şi faţa cu ecranul i-padului apare figura spectrală a lui Mihai Gâdea în studioul rămas fără lumină, ceea ce ne-a spus nouă că lumină nu era, da’ curent electric era, că doară camera şi tot lanţul de imagine funcţionau! Da’ şi lanţul de sunet funcţiona, chiar dacă vocea lui Gâdea în jurnal a fost dată prin telefon şi asta s-a văzut chiar de la întreruperea emisiunii, când pe imagine neagră continuau să se audă discuţiile, inclusiv exclamaţiile de surpriză ale celor din platou.
Da-n orice caz, suficiente simptome pentru soacră-mea (când i s-a stins lumina da-i funcţiona aparatu’ de radio) să-l strige pe socru-meu să vadă de siguranţă!
Da’ deh, soacră-mea era (Dumnezeu s-o odihnească) mai tehnică decât Mişu Gâdea, pe care l-a dus capul la comploturi şi sabotaje la Antena la care el, ca director, spune chestii deranjante. Aşa deranjante de se ard siguranţele!
Aia-i bre, Mişule, s-a ars o siguranţă şi tălică în loc să chemi un electrician ai dat alarma-n presă! 😆
Da’ tot rămâne de-o întrebare acolo: Dom-le, în trustu’ ăla Intact, chiar nu s-au găsit bani pentru un electrician? Că dac-ar fi fost, ăla se „autosesiza din oficiu” şi-ţi zicea despre ce e vorba.
Acu’, la întrebarea asta ar fi mai multe răspunsuri:
– o fi unu’ da-i mai nevinovat ca soacră-mea!
– o fi unu’ da-i angajat că-i nepotu’ lu’ cutare!
– o fi unu’ da’ era beat!
– o fi unu’ da lipsea şi p-ormă-i mai bine s-o lăsăm aşa cum a căzut, că dacă n-a fost mai rapid ca Mişu!!

Cam târziu, dar nu „prea târziu”!


Fac ceea ce n-am prea făcut, preiau un text publicat deja pe cel puţin două site-uri, odată pe cel al SCMD sector 6 şi a doua oară pe blogul lui Plano-Lupuş. Nu pentru că aş contribui cu ceva la răspândirea acestuia, audienţa celor două fiindu-mi superioară, dar pentru că acesta coincide până la identificare cu părerea mea, exprimată pe alte site-uri, cu mult timp în urmă. Mi se pare că apariţia sa reprezintă un moment memorabil, de cotitură, indiferent că, după cum spun alţii, ar fi vorba de o „petardă”.
Este vorba de un „memoriu”, să-i zicem aşa, adresat ministrului apărării de către un anume Lt. Col. Vasile Dragoman, comandant al unei UM şi semnat (aşa cum afirmă) de toate cadrele acelei unităţi, 627 la număr, cadre militare active!
Dar cel mai bine e ca mai întâi să citim textul despre care e vorba:

Sunt comandant de unitate in cadrul Ministerului Apararii Nationale. In ultimii ani, impotriva armatei s-a desfasurat o campanie de denigrare care in final s-a soldat cu integrarea fortata a militarilor romani in legi unitare de salarizare si pensionare, insa nu complet, ci doar in partile care convin denigratorilor armatei. Acest ultim element a condus la discriminarea fatisa a militarilor fata de ceilalti salariati si pensionati unitari.
Dl. ministru Dobritoiu, nu contestam legile, insa militarii activi romani in totalitatea lor, va solicitam sa fim tratati complet unitar, deci nu doar in partile care convin emitentilor actualelor legi unitare de pensionare si salarizare, intrucat in contextul creat, militarii romani avem un regim de sclavi, in niciun caz de salariati si de pensionati unitari.
Prin urmare:
1. Fiind integrati in lege unitara de salarizare, dorim sa ni aplice si noua Codul Muncii la fel ca tuturor celorlalti unitari. Nu mai dorim sa lucram nenormat, ci de luni pana vineri, 8 ore pe zi, iar daca societatea are nevoie de noi mai mult timp (inundatii, inzapeziri, misiuni de lupta, alte interventii), sa ne plateasca si pentru tot ceea ce depaseste 8 ore, intrucat asa este regimul salariatilor unitari, cu exceptia militarilor, care primim aceleasi remuneratii indiferent cat lucram si suntem fortati sa lucram frecvent nenormat. Cunoasteti foarte bine ca lucram minim 3 luni in fiecare an 24 de ore din 24, 7 zile din 7, insa pentru aceleasi venituri si implicit pentru aceleasi contributii la pensii ca ceilalti salariati unitari cu care am fost situati pe grila de salarizare, insa care lucreaza doar 8 ore de lui pana vineri, ceea ce este o anomalie mai mult decat evidenta.
2. Fiind integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim sa ni elimine complet interdictiile si limitarile de drepturi constitutionale din Statutul Cadrelor Militare. In consecinta, nu cerem privilegii, ci dorim doar aceleasi drepturi cu ceilalti salariati si pensionati unitari, respectiv:
– sa avem dreptul de a detine firme;
– sa avem dreptul de a ne organizam in sindicate;
– sa avem dreptul sa ne inscriem in partide politice si sa candidam la functii publice;
– sa avem toate celelalte drepturi pe care le au toti salariati si pensionatii unitari cu exceptia noastra;
Prin urmare dl. ministru, nu cerem nici privilegii, dar nu mai dorim nici discriminari, dorim doar sa fim tratati perfect unitar.
In concluzie:
– daca trebuie sa ramanem integrati in legi unitare de salarizare si pensionare, dorim plata la tarif orar si eliminarea oricarei interdictii din statut, adica sa fim tratati ca ceilalti unitari;
– daca trebuie sa avem un regim discriminatoriu – deci special fata de ceilalti angajati cu care doar formal suntem asimilati, solicitam legi speciale de salarizare si pensionare care sa compenseze discriminarile la care suntem supusi acum. Orice alta varianta in afara de cele 2 expuse, nu determina decat batjocorirea si disciminarea militarilor romani in raport cu ceilalti salariati si pensionari unitari;
-in conditii de salarizare si pensionare unitare, orice exceptie de tratament in ceea ce priveste drepturile militarilor in raport cu ceilalti salariati si pensionati unitari, constituie discriminare pentru militari;
V-am transmis memoriul pe adresa M.Ap.N. cu cele relatate, memoriu semnat de toti cei 627 miitari ai unitatii (ofiteri, subofiteri, maistri militari, soldati si gradati voluntari).

Cu stima, Lt.col. Vasile Dragoman

Acest memoriu-protest este memorabil o dată pentru că e primul semn de solidarizare a cadrelor active cu rezerviştii, de unde până acum am asistat la o oarecare animozitate mocnită între cele două categorii, lucru dorit de altfel de guvernanţii care au emis sintagma „pensii nesimţite” şi, drept urmare, au emis cele două legi, cea a salarizării unice după care a urmat cea a pensionării unice.
La rândul lor rezerviştii au făcut vorbire de restricţiile conţinute de Statutul Cadrelor Militare (legea 80/1995) şi de neaplicarea codului muncii, ambele constituind discriminări grave la adresa categoriei militarilor, singura compensare a acestora fiind anulată prin apariţia celor două legi. Rezerviştilor li s-a răspuns însă, în fel şi chip, toate traducându-se de fapt prin „aţi fost fraieri, acu’ ciocu mic dac-o vreţi şi p-asta, aşa cum suntem dispuşi să v-o dăm”!
Militarii activi au fost terorizaţi cu disponibilizarea, iar unii din ei prostiţi cu munca de lămurire: „din cauza pensiilor nesimţite ale ălora suntem obligaţi să nu vă plătim pe voi cum meritaţi”. Noi ştim asta şi staţi liniştiţi că veţi primi ceea ce vi se cuvine. Şi aşa li s-au desfiinţat toate sporurile, apoi li s-au reţinut 25%.
Faptul că unul din ei (şi se pare că mai mulţi) a/au realizat că de fapt cu zăhărelul li s-a tras preşul de sub picioare, că de fapt ei vor avea pensii mult mai mici decât pensiile existente în plată şi că de fapt ei au devenit un fel de cetăţeni de mâna a doua, fără drepturi şi fără bani, că situaţia este de fapt intolerabilă, iată ceea ce conferă momentului memorabilitate.
Ei au considerat că e cazul să spună clar politicienilor:
Domnilor, dacă aveţi nevoie de armată, de siguranţă naţională, de poliţie, nu le puteţi avea prin muncă voluntară, trebuie să plătiţi preţul pe care-l plătesc toate statele. Dacă nu aveţi nevoie, desfiinţaţi şi armata şi poliţia şi serviciile, înlocuiţi-le cu instituţii civile în care să muncească cetăţeni civili cu toate drepturile!
Şi sigur, vor spune unii că acest personaj (lt.col. Vasile Dragoman) nu există, că cine ştie cine-a scris „aiureala” asta, că nu se poate ca un militar activ să se adreseze astfel ministrului său! Sigur că mesajul nu va fi admirat de cei în cauză. Sunt mulţi cei care, gândesc ca un amic de-al meu care după ce-a citit acest text mi-a spus:

Uite inca un flacau care-si va pierde serviciul ca a indraznit sa vorbeasca. Ce se va intampla? NIMIC!!!

Tot ce e posibil să aibă şi dreptate, dar indiferent cine-i cel ce-a gândit, pus pe hârtie şi publicat acest text, e clar că el exprimă adevărul şi că guvernanţii, mai devreme sau mai târziu, vor realiza că de fapt nu se mai poate aşa. Iar acesta e un semnal, un moment despre care poţi spune înainte de sau după!