e Prin bunăvoinţa lui Rus Pop Nicolae, un mureşean cunoscător şi de limba maghiară, putem citi traducerea textului original în maghiară, pe care l-am preluat şi publicat în postarea anterioară, în care căutam un etnic maghiar care să cunoască româna. Mi-am permis să fac o sumară corectură textului pe care-l găsiţi în original la postul precedent, sumară şi pentru faptul că nu prea am avut ce corecta în afara grafiei cu diacritice şi mici scăpări de dactilografiere.
Precizez că articolul original, în limba maghiară, a fost publicat la Budapesta, sub semnătura lui Andrassew Ivan, el anunţând apariţia unei cărţi în care eroul declanşator al revoluţiei din decembrie 1989 este prezentat într-o lumină nouă, necunoscută nouă, dar nici electoratului de limbă maghiară care l-a văzut cu totul altfel, până acum cel puţin.
Închei introducerea şi vă las în compania textului traducerii.
Este un lider [Tőkés László] care îşi umileşte în mod sistematic familia şi subordonaţii (angajaţii). Un soţ neserios care subordoneaza chiar şi viaţa soţiei şi a copiilor lui intereselor propriei sale cariere politice. Un conducător de cult şi om politic care – ca sa ne exprimăm elegant – jonglează în stil mare cu banii publici. O astfel de imagine se creionează din volumul de documente al carui actor principal este: Tőkés László.
In anii 90 Tőkés László a fost un erou, simbolul libertăţii, iar meritele lui incontestabile în căderea regimului Ceauşescu nu au fost puse în discuţie de nimeni până în prezent. Pastorul reformat, unul dintre vicepreşedinţii în funcţie ai Parlamentului European, a fost considerat un exemplu de conduită umană, dar la fel ca multe alte lucruri în care am crezut atunci şi imaginea pe care ne-am format-o despre el s-a deformat în ultimele două decenii. Tőkés, care in 1990 a fost propus la premiul Nobel pentru pace, cel care era considerat odinioară simbol al maghiarilor din afara graniţelor, cel care întruchipa unitatea naţională a devenit, astăzi, prototipul politicianului separatist, certăreţ, acuzator. Despre cum a eşuat o carieră ce promitea a fi triumfătoare, vom afla din volumul de documente al lui Andrassew Iván ce va apărea săptămâna viitoare; simpla parcurgere a documentelor făcute publice, este suficientă pentru demascare.
O parte însemnată a cărţii prezintă cititorului o imagine şocantă a divorţului lui Tőkés. Din fragmentele publicate în presa maghiară şi română putem afla o imagine cu totul inedită a politicianului – pastor. Scrisorile fostei sale soţii, Joó Edith, dezvăluie adevaratul ego al pastorului reformat ce părea integru, îl vedem eşuând moral tocmai acolo unde unui oficial al bisericii nu îi este permis să eşueze. Episoade uluitoare se inşiruie unul dupa altul. „S-a întâmplat de două ori să fumeze în timp ce ne întorceam acasă de la Budapesta, iar eu l-am rugat sa nu mai fumeze, caci fiind gravidă mi se face greaţă de la fum. A oprit maşina şi mi-a cerut să cobor şi să merg mai departe cu autostopul, căci maşina este maşină de serviciu a Episcopiei Reformate de Piatra Craiului (al carui episcop era Tőkés ) şi nu eu comand aici”, îşi aminteşte în scrisoare fosta soţie a pastorului. Putem sa credem ca acestea sunt acuzaţii nefondate ale soţiei, dar mult mai uimitoare sunt scrisorile de răspuns ale pastorului, sau indicatiile scrise ale acestuia adresate familiei. Tőkés nici macar nu încearcă, in cadrul familiei, sa nege infidelitatea sa.
Soţia îi aduce acuzaţii dure:„ căsătoria cu tine a reprezentat un pericol permanent, am fost contaminată cu o boala venerică”. Reacţia: “»adulterul« nu este doar un concept sexual (a). În această concepţie ea a fost cu adevarat »adulteră« (b). Gelozia şi acuzaţiile sale erau frenetice”. Nu este nici o greşeala, scrisoarea a fost scrisă de pastor lui Joó Edith, dar vorbeşte de ea la persoana a treia. Înscrisul a fost trimis şi copiilor săi, iar conform obiceiului său a păstrat un exempar şi pentru el. Joó Edith aflată într-o situaţie precară, a trimis anul trecut o scrisoare prin care cerea ajutorul Protopopiatului Reformat din Oradea. Iată ce scria: „…abuzând de dragostea copiilor săi şi folosindu-se de puterea şi influenţa sa politică, tatăl îşi şantajează din punct de vedere material proprii copii. Acordarea ajutorului material lunar acordat copiilor săi este legat de anumite condiţii impuse de el, santajandu-i cu aceea că oricând poate să le retragă acest ajutor, inducându-le în acest fel o nesiguranţă existenţială”. Fosta soţie mai afirmă că Tőkés a declarat că nu este dispus să asigure cheltuielile de întreţinere a locuinţei şi cu hrana fiului său, obligându-l în acest fel pe băiat să se mute înapoi la parohia din Oradea. Faţă de aceste afirmaţii, Tőkés, de cele mai multe ori, a reacţionat afirmând că soţia sa este robul unor “forţe obscure” care “o folosesc pe aceasta împotriva mea”.
Mai pomeneşte de metode ale securităţii şi de intenţii politice ascunse. Joó Edith a scris un scurt remember despre episoadele căsniciei sale, “În umbra luiTőkés László”. Iată cum îşi aminteşte fosta soţie despre împrejurările în care a luat sfârşit relaţia lor: „In 2009, de Paşti, în mod neaşteptat şi definitiv s-a umplut paharul. M-a invitat la restaurantul Da Luca .
Cu aceasta ocazie a declarat că în cei 20 de ani de când suntem la Oradea nu m-a invitat la restaurant pentru că sunt “o femeie imposibilă”.
„El ar fi divorţat de mult, la timpul lui, chiar de la inceput, dar nu a putut să o facă fiind faţă bisericeasca .”A mai precizat: divorţul lui a depins de faptul că era o înalta faţă bisericească şi o persoana publică şi nu îşi permitea acest lucru. L-am întrebat când era timpul sa divorţeze, mi-a răspuns: “chiar la început, înainte să se nască cei trei copii”.
A declarat ritos: “pe noi nu ne leagă nimic”. L-am întrebat: dar familia, dar cei trei copii? Raspunsul lui a fost: „nu”.
Pe baza acestora, fosta soţie şi-a format următoarea părere despre Tőkés László: „păarerea mea ferma este ca m-a luat de sotie forţat de împrejurarile politice, iar după eliberarea noastră din 1989 nu i-am mai fost necesară ca şi consoartă. Privitor la felul în care s-a comportat cu mine nu găsesc o altă explicaţie”.
Reacţia lui Tőkés László: „de obicei doar o consoartă cu mintea bolnavă şi cu psihicul tulburat este capabilă să blameze, în public , în modul celor formulate în scrisoare citată, pe tatăl copiilor ei”.
Mai mulţi martori independenţi, care nu aparţin de familia lui Tőkés, dar care cunosc foarte bine relaţiile din familie, au relevat modul autoritar in care acesta a dirijat viata familiei sale. Documentele din cartea demascatoare prezintă imaginea unui om care a pierdut simţul realităţii, un om care zilnic a exercitat abuzul de putere, chiar şi în sânul familiei sale. Dupa toate acestea, nu mai este surprinzator scandalul pe care l-a provocat cand, în calitate de europarlamentar, a adresat o scrisoare cu antetul Parlamentului European Asociatiei Judetene de Fotbal Bihor, cerând modificarea scorului final al meciului de fotbal din liga a 5- a, pe care echipa în care juca fiul său l-a pierdut.
Setea sa de putere, precum şi abordarea materialistă din activitatea sa politica, se dezvăluie cu pregnanţă din corespondenţa personală. Spre exemplu în 2007 adresează o scrisoare primarului oraşului Esztergom (Ungaria n.tr.), Meggyes Tamás prin care îi cere sprijin material. În scrisoare îi descrie primarului – care ca urmare a unor scandaluri a demisionat mai tarziu – situaţia grea a eparhiei sale şi motivele scăderii veniturilor sale. Aparent cere sprijin financiar pentru a-şi putea continua misiunea culturala. Tőkés enumeră pentru ce anume ar folosi donaţiile primite: organizarea de conferinţe, editarea de cărţi, festival de muzică bisericească, dezvelirea de statui, iar ca ultim punct scrie: „nu în ultimul rând trebuie să vorbesc despre acele acţiuni dcampanie care vor avea loc cu privire la alegerile de deputaţi în Parlamentul European”. Meggyes nu a stat pe gânduri, a iniţiat o hotărâre de urgenţă pe care a depus-o la Comisia de finanţe din Esztergom, care bineînţeles că nu s-a opus, iar primăria care mai târziu a dat faliment a pus la dispoziţia lui Tőkés un milion de forinţi. Din carte reiese că acest un milion de forinţi “servit” drept bani de buzunar, au dispărut din bugetul unei acţiuni de mare amploare dirijate de Tőkés . În 2002 Episcopia de pe lângă Piatra Craiului, al cărei episcop era Tőkés, a fost gazda Adunării Generale europene a Uniunii Mondiale a Reformaţilor. Pentru organizarea acestui eveniment de anvergură s-a adresat statului maghiar, mai precis Oficiului Pentru Maghiarii din afara Graniţelor (HTMH) cu un proiect prin care solicita o subvenţie de 242 millioane de forinţi, sumă ce i-a fost acordată. Suma primită în luna februarie a şi dispărut în mai puţin de o jumătate de an. Nu ar fi fost nicio problema dacă primul guvern Orban nu ar fi pierdut alegerile, iar noul cabinet nu ar fi făcut verificări în cauză. Aşa s-a descoperit că Tőkés şi ai lui au cheltuit cu generozitate banii, încercând să acopere risipa cu facturi dubioase. La cererea HTMH, Both László, expert contabil independent, a stabilit că suma de 25,5 millioane de forinţi nu poate fi justificată. Mai mult, la 6 luni după Adunarea Generala nu exista niciun fel de act justificativ cu privire la cheltuirea câtorva milioane de forinţi. Nu intimplator, expertiza de specialitate a concluzionat: „este o contradicţie evidentă între faptul că pe de o parte episcopul Tőkés László solicita credincioşilor şi guvernului maghiar donaţii şi sponsorizări în interesul maghiarimii, iar pe de altă parte el risipeşte valorile ce i-au fost incredinţate, folosind o parte din banii publici pentru constituirea unei clientele”.
(Andrassew Iván, Nu ne duce pe noi in ispita
Budapest, Noran Libro, 2012. p.280 )
Timpul rămas până la... 