Na, că s-a putut!

După cum ne spusese Băsescu, nu ar fi „desemnat” un premier din partea USL nici să-l pici cu ceară, că doar Constituţia se referă la partide şi nu la coaliţii. Ei bine, se pare că a ajuns la concluzia că trebuie totuşi să lase la o parte şmecheriile şi să-l desemneze pe Victor Ponta, pe modelul Unirii de la 1859.
Astfel, l-a menţionat ca fiind propus de PSD, nu de USL, deci şi-a satisfăcut ambiţia, dar a fost nevoit să recunoască faptul că a fost susţinut şi de PNL şi de PC.
Punctul forte câştigat de USL prin această victorie este acela că alegerile nu vor mai fi organizate de PDL. Nu mi-e teamă că la toamnă USL-ul nu va câştiga alegerile, nu este necesar ca peste noapte să curgă lapte şi miere în Romnânia, e suficient ca noul guvern să desfiinţeze legile şi măsurile aberante luate de guvernarea mafiotă PDL-istă, în ritmul de una pe săptămână, şi va avea la toamnă un scor electoral de 70% fără a putea epuiza astfel toate aberaţiile guvernării PDL-iste.
Semnificaţia acestei „desemnări”, dar mai ales a rapidităţii cu care a fost făcută, este frica lui Băsescu de a întinde coarda mai mult. Astfel a acceptat cu uşurinţă să numească un premier care va fi premier şi nu marioneta lui. A pierdut deci funcţia de preşedinte jucător. S-a terminat cu regimul Băsescu!
Doamne ajută!

Această intrare a fost publicată în Una-Alta.

38 comentarii la “Na, că s-a putut!

  1. shogunu' spune:

    De ar fi „făcut nasoale” ca în cazul primarului meu, propus de o majoritate mai largă decît în cazul Ponta, era „de belea”. Curvă fiind şi-o dat seama că-i groasă. De nu făcea mişcarea asta ajungea la suspendare, că şi alor lui le trece chestia asta prin cap. S-o văzut astăzi. Eram la servici şi n-am văzut faza cu Plăcintă. Da’ s-o umfle plînsu la o „discuţie cu udrea şi după aia să plece…
    băsescu „e pe moarte”. Aia o constatat-o şi el azi.
    Banzai!

  2. Ghita Bizonu' spune:

    Pai n-a mai avut loc de intors.
    Acu spera ca are. Mai un crocodil pe post de guster (io vroiam sa maresc .. da Ponta nu ma asculta !) mai ceva ditatie moralista din partre Udrei, Bocului si a altor Tismaneni mai niste isterici care nu au grija zilei de maine da vor neaparat acu Traina la frigare .. poate poate scoate un PDl mai durduliu la alegeri. Atat cat poa face din nou o „imoralitate” sprerand ca iar se joaca careva de-a maniu la 23 august (cand nu a fost gasit nici cu politia. Numa ca Motocilenu s-a juct nu stiou cate zile!!)
    Ma rog daca ar sta cuminte (si slava diomului are vila la Neptun , la Snagov, la Scrovistea si cred ca mai sunt niste locuri plus de la vila lac poti sa pecuiesti !!) s-ar „scoate” pana la ungerea lu Crin pe post de Escu V si data fiind laxitatea morala si irenismu ambiant ar putea chiar sa imbatraneasca in casa din Mihaileanu!(nu daca ar fi dupa mine!!)
    Oricum a inceput sfarsitu. Multi se vor suci cu ura si scarba vazand ca totusi a pus pre Ponta indiferent de vointa muschiului lui!!!

    • Cârcotaşu spune:

      @ Ghiţă,
      Nu mai are nicio şansă, poa’ să aducă cohorte de Tismăneni. Udrea s-ar putea să mai aibă noi succesuri pe centură, de unde-a venit. Io mă gândesc la indicaţia pe care-o va da „turnesolul” la reacţia asta chimică, adică DNA-ul şi instanţa ICCJ miercuri, în procesul lui Năstase. Cred că va fi edificator. Mai departe gândeşte-te că va pierde, pe rând, toate pârghiile pe care până acum le folosea cum voia, şi care acu’ cred că nu vor mai răspunde la comenzi. Funia s-a apropiat de par şi va fi foarte simplu ca imediat ce se va instala, Ponta să dea o ordonanţă de revenire la legea referendumului şi cu asta se rupe filmu’ de tot. Dacă nu-l nominaliza mai era o problemă, indiferent de ce majoritate ar fi avut, cu modificarea legii, dificultăţi în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă, dar aşa, ca premier, nu mai are nici cea mai mică dificultate. Să-mbătrânească-n rele nu prea are şanse Băsescu, că nu ştiu cât ai face tu, da’ să nu uităm că nici Ponta nu-i bunul samaritean, iar Antonescu… ar mânca amândoi…. :mrgreen:

    • Ghita Bizonu' spune:

      O da. Bine-ntels ca acu ar mai raspunde injocnctiunilor „de sus” unu afkat in stare terminala si numa dupa asigirarea materiala a urmasilor sai .
      In rst orisicine se gandeste la viitor .. asa ca va observa ca daca nu exista motiv (banii din viitorime) nu exista nice motiv de santaj

  3. Bibliotecaru spune:

    @ Cârcotaşu
    Vă referiţi la dl. preşedinte Traian Băsescu de parcă acesta ar fi un om politic responsabil. România are foarte, foarte puţin politicieni cu adevărat responsabili, şi asta din vina noastră, a tuturor. Evident că ceea ce spune un politician român, deşi ar trebui să fie o dovadă a irefutabilităţii instituţionale, nu trebuie investit cu încredere mai mult decât adevărata mamă Omida (şi aceasta este trecută la cele veşnice). Bruma de lucruri coerente şi benefice pentru această ţară a fost făcută, în principal, numai şi numai de sistemul politic „de adunătură” din CPUN, şi asta sub impresia unei revoluţii recente. Ei au statutat nişte reguli cât de cât responsabile şi democratice menite să nu permită repetarea dictaturii. Dacă observaţi, în ziua de astăzi acest sistem a devenit unul absurd interpretat, asta tocmai pentru că politica „trage” sistemul instituţional spre dorinţa de dictatură. S-a ajuns, de exemplu, să se spună că şedinţele comisiilor parlamentare se pot întruni fără cvorum, mai mult că se pot lua decizii în comisie (precum avizele) fără cvorum, că oricum plenul este suveran. Cetăţenii însă nu observă astfel de lucruri, ei sunt fascinaţi de ping-pongul de declaraţii… (îmi vine pe limbă cuvântul „imbecile”, dar parcă este prea dur)… declaraţii depravate.

    Lucrurile s-au agravat din anul 2004, atunci când Traian Băsescu şi-a permis să interpreteze (neconstituţional) Constituţia şi nu a dat mandatul de premier domnului Năstase. Acest lucru a fost mai grav decât demiterea domnului Vasile de către preşedintele Constantinescu, asta pentru că lovea în inima democraţiei, votul popular. Cel de al doilea moment decisiv a fost declaraţia actualului şef al CCR care a spus că decizia Curţii Constituţionale este una juridico-politică, deşi în mod evident judecătorii CCR nu au voie nici măcar să fie membrii de partid, nu mai vorbesc despre „a face politică”.

    Din păcate, dacă nu va exista o schimbare radicală, o dată cu alegerile prezidenţiale, oricând ar fi ele, lucrurile vor fi din rău în mai rău. Oricum ar fi, vom plăti multe decenii ambiţia de preşedinte-jucător a domnului Băsescu. Chiar şi mai rău decât multele împrumuturi, care vor fi şi ele precum piatra de moară de gâtul românilor, va fi starea de non-democraţie ce nu poate fi refăcută cât timp există deja cutumele „de jucător” ale domnului Băsescu (ale domnului Constantinescu şi Iliescu s-au eliminat parţial prin modificarea Constituţiei în 2003).

    • Cârcotaşu spune:

      @ Bibliotecaru,
      zice:

      Vă referiţi la dl. preşedinte Traian Băsescu de parcă acesta ar fi un om politic responsabil. România are foarte, foarte puţin politicieni cu adevărat responsabili, şi asta din vina noastră, a tuturor.

      Ei, la chestia asta am două obiecţii:
      1. Nu ştiu unde m-am referit eu la Băsescu de parc-ar fi un om politic responsabil!!! 😯 Nici vorbă, e ultimul „defect” de care l-aş putea suspecta!!!
      2. Nu este adevărat că România are foarte puţini politicieni cu adevărat responsabili, adică toţi o apă şi-un pământ!! Asta-i lozinca băsistă cu care speră să se scoată…
      În realitate, dacă s-a tropăit pe Constituţie, dacă s-a ajuns să se batjocorească toate prevederile care-ar trebui să asigure imposibilitatea revenirii dictaturii, dacă s-a ajuns ca parlamentul să se întrunească şi să hotărască fără cvorum dar şi multe altele pe care acum nu mai are rost să le amintesc, ei bine, toate aceste abateri de la normele normalităţii poartă numele Traian Băsescu. Nimeni până la el nu a îndrăznit să-şi bată joc de Constituţie, Legi organice, legi ordinare, Regulamentele Camerelor, în ultimă instanţă de întregul popor român, transformându-l într-o adunătură pe care se poate pişa când vrea el, după care să se hăhăie ca de-o glumă!

      • Bibliotecaru spune:

        @ Cârcotaşu

        1. Mai sus „insinuaţi” că domnul Băsescu ar fi trebuit să-şi conducă acţiunea după declaraţie (relativ la faptul că a spus că nu-l va nominaliza niciodată pe domnul Ponta). Aceasta (declaraţie=acţiune) ar implica, nu-i aşa, un politician responsabil.
        2. România are mai mult de un milion de membrii de partid, deci politicieni. Din acest milion îmi puteţi enumera 100 de politicieni „CU ADEVĂRAT RESPONSABILI”. Dar măcar 50? Nu spuneţi „da”, faceţi mintal o listă cu cei de care sunteţi absolut sigur că sunt cu adevărat responsabili şi apoi număraţii pe degete. Vedeţi dacă nu cumva vă prisosesc degetele. Gândiţi-vă ce raport este între politicienii cu adevărat responsabili şi… ştiu şi eu… 2 milioane de membri de partid.

        Eu nu spun că toţi sunt la fel, politicienii diferă prin foarte multe… sunt însă şi multe lucruri care îi aseamănă. Dovada irefutabilă este existenţa CLASEI politice, respectiv faptul că politicienii au interese de clasă deşi, instituţional, ei ar trebui să reprezinte clasele socio-profesionale şi să nu aibă nici un fel de interese proprii. Priviţi formarea guvernului Ponta, aveţi impresia că acesta se formează, ştiu eu, funcţie de politica pentru IMM-uri? Negocierea „politică” (politica este ştiinţa guvernării) se referă nu la guvernare ci la câte posturi ia fiecare partid.

        Stimate domn,
        Relativ la „…poartă numele Traian Băsescu” am un contra-argument banal… Toate acestea nu s-au întâmplat cât timp domnul Băsescu nu a fost servit de domnul Tăriceanu. De ce, dacă toate poartă numele Băsescu? Pentru că a existat o majoritate parlamentară care nu a fost slugă. „Dictatura” nu o poate face un dictator, este nevoie de o oligarhie care să deservească dictatorul.

        România avea pe timpul domnului Boc-premier două oligarhii, una strâns legată în jurul preşedintelui Traian Băsescu (Guvern + majoritate parlamentară şi partidele „guvernamentale”), dar şi o oligarhie generală a clasei politice. În acest moment, dacă domnul Ponta ajunge premier, vom rămâne pentru un timp cu oligarhia clasei politice… Ce va fi în viitor, dacă se va construi o nouă oligarhie pe lângă cea generală… vom cunoaşte în viitor.

      • Cârcotaşu spune:

        @ Bibliotecaru,
        Dom-le,
        1. Nu insinuez c-ar trebui ceva anume, am observat numai că nu e consecvent, tupeul lui s-a fâsâit, extrapolarea cu responsabilitatea omului politic e complet nelalocul ei!
        2. Nu văz de ce ar trebui să enumăr nici 100 şi nici 50 de politicieni pe care-i consider cu adevărat responsabili, datoria de a-mi exemplifica că toţi ar fi iresponsabili vă revine, din moment ce aţi emis teoria asta. Păi ar fi fost simplu pentru matematicieni să emită o teoremă şi să pretindă altcuiva să le-a demonstreze.
        3. Sigur că pe lângă Băsescu s-a strâns o întreagă oligarhie, şi probabil că nu-i e greu nimănui, citind listele candidaţilor PDL, să găsească 100 de iresponsabili. Dar ăştia există pentru că există unul Băsescu, cel care i-a adunat, că doar e ştiut că cine s-aseamănă s-adună. Fără Băsescu niciunul nu înseamnă nimic, n-ar avea curaj nici să deschidă gura. Îi vom putea urmări în continuare şi o să vedem ce jalnici sunt acum, dezumflaţi!
        PS. Sintagma „Clasa Politică” este total eronată, dacă ţinem cont de conţinutul noţiunii de „clasă”, caracteristici sociale, economice, unitate de interese. Dacă e s-o luăm pe criterii ocupaţionale abia am strânge de o „pătură”. Sigur, cei cu un „ridicat nivel politico-ideologic” simt nevoia, în continuare (după ’90), să privească societatea împărţită la fel cum ne-au învăţat Marx, Engels, Lenin, ba şi tătucu’ Stalin. Oricum ar fi e naşpa, că din clasele existente înainte a rămas numa’ „clasa politică”. Ce să mai…!
        PPS. Cât despre cum va alcătui Ponta guvernul, lasă-l dom-le, mai întâi să-l alcătuiască. Mai mult ca sigur însă că n-o să mai avem miniştri ca Elena a lu’ Udrea, un pezirist ca Vlădescu sau altu’ ca Ialomiţianu, o Sulfinica Barbu, un Igaş, un Funeriu, pe lângă care un Gabriel Oprea pare o somitate.
        Acu’ nu ştiu care vor fi criteriile da’ sigur ăştia vor fi de cinşpe ori mai competenţi decât tot ce-ar fi putut strânge PDL-u’. Amin!

      • shogunu' spune:

        Cârco-san, ai pus-o! „Te-ai luat în clanţă” cu bibliotecarul… 😆
        Îmi place! 😀
        Banzai!

      • Cârcotaşu spune:

        @ Shogunu,
        Ce să fac dom-le? Ia, mă antrenez! 😆

      • Bibliotecaru spune:

        @ Cârcotaşu

        Spuneţi: „Nu văz de ce ar trebui să enumăr nici 100 şi nici 50 de politicieni pe care-i consider cu adevărat responsabili, datoria de a-mi exemplifica că toţi ar fi iresponsabili vă revine, din moment ce aţi emis teoria asta.”

        😆

        Este adevărat că mă sclerozez pe zi ce trece… dar nici chiar aşa. Eu nu am spus că toţi sunt iresponsabili, eu am spus că „România are foarte, foarte puţini politicieni cu adevărat responsabili”. Din punctul meu de vedere mai puţin de 100 de responsabili la 2 milioane iresponsabili este ceva foarte, foarte puţin… Eu nu făceam deci o afirmaţie categorică ci o apreciere calitativă (una extrem de generoasă). Oferiţi-mi măcar un exemplu de politician responsabil cu adevărat… unul singur dincolo de orice îndoială (parcă suntem Avraam şi Dumnezeu care negociază pentru Sodoma şi Gomora, Facerea 18: 22 şi următoarele). 😀

        Stimate domn, domnul Băsescu este un instrument-gazdă, aşa cum organismul care trăieşte în simbioză cu alte organisme este o gazdă. Umblă vorba că Traian Băsescu le oferă bunătăţi membrilor PDL prin instituţiile controlate prezidenţial, în special serviciile secrete şi procurori, în timp ce PDL oferă bunătăţi prin siguranţa mandatului preşedintelui. Acum, când deja se vorbeşte despre suspendarea preşedintelui, nevoia domnului Băsescu de o protecţie din partea oligarhiei este şi mai evidentă, nu numai pentru votul parlamentar, dar mai ales pentru propaganda la nivel naţional în caz că trece votul de suspendare în Parlament.

        Clasa politică este o eroare, dar o eroare de funcţionare a sistemului instituţional. Nu se poate să nu vedeţi că politicienii se interesează mult mai mult de interesele lor decât de interesele noastre. Chiar şi Constituţia se tot doreşte schimbată în măsura în care serveşte unui politician sau altul. Vă dau exemplu ultimul „scandal”, facultatea de stat în limba maghiară… PDL şi USL nu se poziţionează nici un moment după interesele cetăţenilor români, totul se reduce la a mulţumi UDMR. Dacă Guvernul s-a schimbat şi UDMR nu mai este necesar în susţinerea guvernului, ursuleţul de catifea care s-a dat… se ia înapoi… şi cu siguranţă că PDL nu se va împotrivi.

      • Cârcotaşu spune:

        @ Bibliotecaru,
        Dom-le, comiţi o mulţime de sofisme-n serie. Dac-ai citi ce-am mai scris pe blogu’ ista, te-ai lămuri că-ţi pierzi timpul. Eu nu mai poci să mi-l pierd reluând la nesfârşit, că-i lucru ştiut, Popa nu toacă de două ori pentr-o babă surdă!
        Doar aşa, după cum zisei, clasa politică nu există, e o noţiune absurdă, un nonsens. Dacă-ţi place s-o ţii ca gaia maţu’ e treaba dumitale, mai multe n-am a-ţi zice pe tema asta.
        Se pare totuşi că nu ţii cont de faptul că „ultimul scandal”, UMF Târgu Mureş, a fost subiectul moţiunii de cenzură, motiv pentru care UDMR-u’ nici vorbă a face parte din guvernarea USL. Da’ pui pariu c-o va susţine? 😯

      • shogunu' spune:

        @Cârco-san
        Da’ ai răbade multă, bag de samă 😀
        La „afirmaţia” asta „…motiv pentru care UDMR-u’ nici vorbă a face parte din guvernarea USL. Da’ pui pariu c-o va susţine?”
        Io nu pun nici un pariu. O va susţine! Altfel se duc „lulii” (vorba comandatului 😉 ). Îs curve şi ştiu ce fac. Din păcate, sub „domnia” lu’ băsea or cîştigat muuult prea mult. Asta o să-i coste. Şi pe maghiari (am vrut să zic bozgori…) da’ şi pe portocaliii ce le-or dat toate „facilităţile”.
        Ca un ardelean ce mă aflu, nu pot decît a zice…
        Banzai! şi Doamne-ajută!

      • Cârcotaşu spune:

        @ Shogunu,
        Evident că vor susţine guvernul Ponta.
        Orice-ar fi, UDMR nu-şi poate permite luxul de a face opoziţie guvernului României! Dac-o face se cheamă că le-a luat Dumnezeu minţile! Aşa că vor vota pentru chiar dacă va fi să-şi voteze pierderea!

      • shogunu' spune:

        Punem pariu că votează „pentru” şi pedeleprele?

      • Cârcotaşu spune:

        @ Shogunule,
        Nu ţine cu mine. Dacă o să-i lase să voteze musai unii o să voteze pentru Ponta. Da’ asta nici nu-i important. Io însă pun pariu cu cine vrea că guvernu’ Ponta va fi votat de mult mai mulţi decât ăia 235 care-au votat moţiunea, adică vor fi toţi 18 de la minorităţi, toţi de la UNPR, toţi de la UDMR şi ce-o pica de la PDL. Vor avea un frumos 75%, dacă nu mai mult.

      • shogunu' spune:

        Păi cam aia vroiam să zic şi io…
        Într-o săptămînă, cel mult, Ponta va fi premier.
        Şi io care-am vrut să-l bat prin 2001…

      • Bibliotecaru spune:

        @ Cârcotaşu

        „Nu există” a spus şi olteanu când văzu girafa… dacă îmi permiteţi o glumă. 😀 Nu putem merge pe astfel de afirmaţii.

        Când apar interesele de clasă trebuie să existe şi clasa. Clasele nu se publică în Monitorul Oficial. Asta înseamnă că nu puteţi spune că nu există clasa politică cât timp eu am argumentul că existe interese de clasă în rândul politicienilor. La un nivel mai firav există şi clasa magistraţilor, de exemplu, clasa armatei, cu foarte puţini membri clasa foştilor preşedinţi de stat nu prea poate exista… dar dacă se înmulţesc totuşi…

        În definiţie primară clasa socială are următoarele caracteristici:

        – există un grup suficient de numeros de oameni,
        – acest grup este istoriceşte constituit,
        – acest grup are caracteristici sociale comune care le sunt proprii, respectiv:
        * au acelaşi loc în sistemul social
        * au acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie
        * au acelaşi rol în organizarea socială a muncii
        * au acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, precum şi aceeaşi mărime a acestei părţi
        * există conştiinţa apartenenţei la acest grup
        * sunt evidente anumite trăsături psihosociale proprii.

        În momentul în care sesizaţi că politicienii se opun poporului (a spus-o până şi preşedintele şi premierul Boc că au făcut reformele împotriva voinţei poporului), că sunt separaţi de popor, că nu sunt „simpli cetăţeni”… de fapt sesizaţi caracteristicile clasei.

        Clasa socială se vede şi prin caracteristici comune, precum ar fi şansa socială izvorâtă din condiţiile de viaţă, educaţie, ocupaţie, modul de viaţă… Aceste lucruri face membrii unei clase socială să aibă o conştiinţă de clasă, respectiv să se recunoască unii pe alţii că fac parte din aceiaşi clasă, să-şi apere unii altora interesele.

        Clasa socială este conştientizată, resimţită de indivizii care o compun; indivizii
        aparţinând unei clase se văd şi se tratează ca egali.

        Nu spun că această clasă politică nu ar trebui să existe, dar ea există dintr-un motiv simplu, societatea noastră definită democratic este de fapt una oligarhică. Oligarhia este formată exact din această clasă politică.

        Vă aduceţi aminte de Ferma Animalelor? Revoluţia animalelor a alungat omul, exploatatorul, din fermă… Locul lui a fost preluat treptat de o oligarhie formată din porci şi câini… democraţia s-a preschimbat apoi pictând alte cuvinte peste regulile democratice… La fel s-a întâmplat şi în 1989. Oligarhia politică comunistă a fost alungată, s-au făcut legi menite să nu mai poată face posibilă niciodată dictatura şi oligarhia, apoi legile s-a schimbat uşor-uşor, constituţia a fost şi ea schimbată prin „Înţelegerea” într-un mod „special” a textului său, prin transformarea CCR într-un organism mai mult politic decât juridic… Iată cum cea mai mare dorinţă a preşedintelui este astăzi modificarea constituţiei. Vă aduceţi aminte cum PDL-ul şi celelalte partide din coaliţie au schimbat participarea la referendumul de demitere a preşedintelui? O fi fost făcute pentru a mă apăra pe mine această modificare?

        Sigur, dumneavoastră puteţi să nu numiţi această stare de fapt drept clasă socio-profesională, puteţi să-i spuneţi grup de interese sau oricum altcumva, dar asta nu denumirea schimbă realitatea. Este evident că politicienii României au dezvoltat o tabără împotriva simplilor cetăţeni români şi faptul că la Piaţa Universităţi s-a strigat, pentru prima dată coerent, împotriva întregii politici româneşti… este primul simptom.

      • Cârcotaşu spune:

        @ Bibliotecaru,
        Dom-le, văz că te-ai documentat beton. Doar că teoria asta cade imediat ce realizezi că toată societatea românească, carevasăzică că are doar clasa politică, restu’ e amalgam. Deci mai ia matale la studiat despre „apariţia claselor sociale”, zi-mi şi mie când se consideră c-au apărut şi cam ce alte clase sociale mai are soţietatea românească de azi.
        Pe urmă mai zi-mi şi mie aşa, da’ mai pe scurt, ce interese-i unesc pe Băsescu, Ponta şi Antonescu, de-un exemplu. Da vreau musai răspunsu’ ăsta, nu de alta da’ să pricep şi io cum de sunt ăştia trei membri ai „clasei politice”!!
        Hai, că poate resuscităm şi lupta de clasă, care se ascute şi se ascute mereu! :mrgreen: Cu materialismu’ dialectic înainte!
        PS. Da’ chestia aia cu poporu-mpotriva politicienilor e o mânărie băsească. E lozinca lui care prosteşte pe cine mai poate, adică aşa cum zice el, că de ce-l critică lumea pe el, că doar toată „clasa politică”-i o apă ş-un pământ, că doar toţi au furat ca şi el, toţi sunt nărăviţi la rele, o apă ş-un pământ. Asta cu îndemnul clar: de ce să mă schimbaţi pe mine, că doar şi ăia care vin sunt la fel! He, he, he! Asta vrea să zică cum că io şi alţii ca mine, până acu’, am trăit pe altă planetă! 😯 Asta s-o crezi mata!

      • Bibliotecaru spune:

        @ Cârcotaşu

        Nu am să vă răspund la întrebările răuvoitoare, dar este interesantă întrebarea „ce interese-i unesc pe Băsescu, Ponta şi Antonescu”? Răspunsul este dorinţa de putere, dorinţa de a fi şef peste ţară, dorinţa de a comanda nu numai „pe linie de partid” dar şi întregii Românii. Cu siguranţă nu vorbim despre salarii aici şi nici despre umplerea conturilor bancare.

        Stimate domn,
        Este adevărat, conceptul de clasă este definit de marxism. În general Marx a definit conceptele fundamentale ale filosofiei socio-economice generale. De aceea este şi important Marx, de aceea cărţile domniei sale sunt studiate în occidentul cel mai capitalist… de la el a început politica modernă. Marxismul se referă la clasele sociale relativ la capitalism, comunismul implica dispariţia claselor prin restrângerea tuturor claselor la cea a oamenilor muncii.

        Mie mi se pare că v-aţi construit o imagine mult supra-dimensionată a preşedintelui Băsescu, în realitate dimensiunea sa este cu mult mai mică decât vă imaginaţi. Calităţile politice ale domniei sale par evidente cât timp preşedintele evoluează într-o poziţie pre-creată, cum ar fi o conferinţă de presă, un interviu cu problematica şi întrebările ştiute dinainte. După ce domnul Băsescu va părăsi palatul Cotroceni veţi vedea că părţile bune sunt mai mult creaţia unor oameni din umbră şi a aurei puterii.

      • Cârcotaşu spune:

        @ Bibliotecaru,
        Dom-le, ce mă chinui să te fac să înţelegi (şi-mi zici că sunt întrebări răuvoitoare) e că ce a zis Marx despre împăriţirea societăţii în clase sociale are un înţeles, are un sens. Să vorbeşti însă despre clasa politică este absolut fără sens, absurd. De ce? Păi să vedem.
        În primul rând Clasele astea, prin definiţie, sunt categorii sociale prin excelenţă. Nici politice (acolo putem vorbi de partide), nici profesionale (ar fi vorba de bresle), de nicio altă factură. Ori, sintagma „clasă politică” e o prostie din start. Refuz să o adopt şi s-o folosesc.
        În al doilea rând, când vorbeşti despre o societate împărţită în clase, evident este vorba de cel puţin două clase. O societate cu o singură clasă şi aia politică, nu socială, e o altă prostie.
        În al treilea rând am întrebat ce interese-i unesc pe cei trei lideri şi mi-ai răspuns confundând ambiţiile personale ale lui Băsescu cu interesele lor. Or astea departe de a-i uni pe cei trei, îi situează în tabere duşmane. Deci criteriul cu unitatea de interese, aşa cum îl vezi d-ta, de fapt nu există.
        +++
        Vorbind despre „calităţile” Băsescului, scuză-mă, oricând m-aş chinui, nu găsesc niciuna, nici de leac. Că-i curvar, că-i beţivan, că-i mitocan, că-i ignorant, incult, nesimţit, neam prost şi ce-o mai fi, astea doar n-or fi calităţi. Ştiu că este un pigmeu ca om, o javră, o jigodie pe care în mod normal n-aş da nici doi bani, ba mi-aş feri buzunarele dacă mi-aş încrucişa drumul cu el. Necazul este că a ajuns în postura de a-şi exploata toate aceste „calităţi” şi a făcut cel mai mare rău pe care-l poate face un muritor unei ţări şi unui popor. Dimensiunile sale, în sensul acesta, sunt de-a dreptul apocaliptice.

      • Bibliotecaru spune:

        @ Cârcotaşu

        „O daţi pe ludic”, ca să spun aşa… 😀

        Marxismul tradiţional se referea stric la clasele socio-economice. Acestea erau un rezultat direct al relaţiilor de producţie.

        Clasa muncitorilor şi a burgheziei se bat cap în cap din punct de vedere economic. La fel şi ţăranii cu moşierii, sunt în conflict economic.

        Între timp noţiunea s-a dezvoltat. Acum criteriile sunt diverse pentru că lucrurile nu mai sunt restrânse sociologic numai la latura economică. Dacă urmăriţi prin cărţi veţi găsi, pe lângă clasica burghezie, clasicul proletariat şi clasele de mijloc, altele mai „exotice”, cum ar fi dezvoltarea unor conflicte de natură culturală, antagonismele, foarte la modă, între sexe, conflictul între rurali şi citadini…

        Astfel de polarizări sociale dau înţeles şi claselor socio-profesionale.

        Unii vorbesc chiar de clase socio-spaţiale definind noţiunea de spaţiu social.

        Societatea este deci împărţită în mai multe tipuri de clase, funcţie de cum priveşti societatea.

        Eu nu am vorbit despre clase politice (deşi ar putea avea sens într-un anumit context), şi nici despre o singură clasă care este politică, eu vorbeam despre clasa politică ca fiind una din clasele socio-profesionale.

        Nu comentez înşiruirea de „calităţi” pe care le acordaţi domnului Băsescu, dar nu despre asta este vorba. Identificarea unei mulţimi se face prin condiţia care determină mulţimea. Aţi întrebat „ce interese-i unesc pe Băsescu, Ponta şi Antonescu” şi v-am răspuns. Sigur că da, sunt lucruri care îi dezbină, dar unele îi şi unesc.

      • Cârcotaşu spune:

        @ Bibliotecaru,
        Dom’le, când un argument nu-ţi convine îmi zici fie că-i reavoinţă, iar acu’ mai nou că am „căzut în ludic”. Pierzi din vedere un lucru simplu: Pe un blog ca al lui Adrian Năstase îţi poţi permite să pretinzi câte-n lună şi-n stele, prostiile se pierd în mulţimea de comentarii. Aici e imposibil să se piardă ceva, dialogul nu prea e bruiat de nimeni, e foarte uşor de urmărit şi oricine poate vedea imediat când vreunul bate câmpii. Atenţie deci, renunţă la metodele astea tipice pentru cei pe care-i cunoaştem cu toţii.
        Marxismul tradiţional… hm!, probabil că faci referire la un Marxism modern!!! 😯 Extraordinar, clasele erau rezultatul direct al relaţiilor de producţie!!! Să-nţelegem c-acu’ nu mai e aşa. Bine, sunt gata să te cred teoreticianule al noilor criterii de împărţire pe clase. Da’ trebuie totuşi ca noile clase pe care le defineşti să fie în nişte relaţii, evident conflictuale, că dacă ar fi de consens totul ar fi fără sens. Păi dă-mi criteriile pe baza cărora defineşti clasa politică şi musai o altă clasă (cel puţin una) în opoziţie cu cea politică.
        Asta aştept şi io şi să terminăm naibii cu subiectu’ ăsta, că uite, ca mâine-poimâine se instalează guvernul Ponta şi io o să fiu nevoit să te las în zeama teoretizării clasei politice.
        Cică să urmăresc prin cărţi. Care cărţi nene? Păi aşa un haloimăs n-are niciun rost. Auzi!

        Dacă urmăriţi prin cărţi veţi găsi, pe lângă clasica burghezie, clasicul proletariat şi clasele de mijloc, altele mai “exotice”, cum ar fi dezvoltarea unor conflicte de natură culturală, antagonismele, foarte la modă, între sexe, conflictul între rurali şi citadini.

        Nu-ţi pot ascunde că eu unul fac parte din clasa celor ce-o ţin pe stânga. E un grup foarte mare şi onorabil şi niciodată nu ne vom putea împăca cu ideea că există şi o altă categorie, cei care-o ţin pe dreapta!

        Eu nu am vorbit despre clase politice (deşi ar putea avea sens într-un anumit context), şi nici despre o singură clasă care este politică, eu vorbeam despre clasa politică ca fiind una din clasele socio-profesionale.

        Asta-i un fel de: eu n-am vorbit despre X eu am spus despre X. Şi aia mă chinui să te fac să-mi spui, care-ar fi alta dintre clasele „socio-profesionale” în afara celei „politice”. Na, că ai încurcat-o rău coane, Mai e puţin şi mă scoţi din ludic ş-atunci să vezi!
        Şi apropo despre „LUDICU'”, că el era „jucăuşu'”, interesează prea puţin că nu comentezi despre „calităţile” lui! Sunt destui cei ce-o fac şi lucrurile stau destul de bine stabilite şi fundamentate! Acu’ nu mă băga şi-n teoria mulţimilor, că n-ai să reuşeşti să mai ieşi!

      • Bibliotecaru spune:

        Ludic este acest stil pe care îl folosiţi menit să spună că tot ce spun eu este ceva lipsit de importanţă.

        În momentul în care spuneţi că spun „prostii”, că „bat câmpii”… nu prea mai văd ce e de discutat.

        Relativ la Marx…
        Vă recomand o scurtă lectură, de început:
        http://ro.wikisource.org/wiki/Manifestul_Partidului_Comunist

        Cu această scriere începe marxismul clasic.

        Mai mult nu voi spune pentru că oricum ar fi ceva tâmpenii… nu-i aşa?

      • Cârcotaşu spune:

        @ Bibliotecaru,
        Dom-le, mi se pare lipsit de seriozitate să vă autovictimizaţi în modul ăsta. Recitiţi ce-aţi scris până acum şi veţi vedea că trimiterea la Manifestul Partidului Comunist este prima referire exactă. Restul a fost „Dacă urmăriţi prin cărţi”…, „clasicul proletariat …” etc. În dorinţa de a-mi argumenta existenţa „clasei politice”, acum mă trimiteţi la Manifestul Partidului Comunist. Sigur, este necesar să studiem o vastă bibliografie pentru a înţelege ce? Că nu există nimeni citabil pentru a justifica o asemenea noţiune fantomă cum este „clasa politică”. O inovaţie a unor politicieni români, îmbrăţişată cu entuziasm de susţinători. Este evident că în nicio ştiinţă, atunci când se încearcă teoretizarea unui fenomen, dacă concluziile ce se-ncearcă a fi trase nu permit generalizarea corespunzătoare, teoria respectivă nu capătă validarea şi este considerată neadevărată. Exotismul unei teorii nu este ceva de laudă, de citat în favoarea ei ci tocmai sublinierea lipsei ei de seriozitate.
        Acu’, că mă trimiteţi să studiez Manifestul Partidului Comunist, ce anume concluzii ar trebui să trag după această laborioasă activitate? Probabil că şi eu v-aş putea trimite să studiaţi Teoria Relativităţii, aşa ca chestie, pentru cultura generală, pentru a vă creea un mod de abordare mai apropiat de studiul ştiinţific asupra fenomenelor existente la un moment dat în societate.
        Sigur, nu putem avea puncte de vedere comune, atâta vreme cât nu vrem să-nţelegem că nu putem construi argumente în susţinerea unei teorii date, ci că drumul este invers, fenomenele ne conduc spre formularea unei teorii. În sensul ăsta ai dreptate, n-avem puncte comune de a discuta, dar asta era evident de la început. A te victimiza acum, că uite ce fac eu, că-ţi tot spun că baţi câmpii etc, păi e la fel de necinstit cu ceea ce-ai încercat până acum. Dacă te vezi depăşit, într-adevăr este cazul să baţi în retragere, dar faptul că fugi acuzând este definitoriu pentru propagandistul PDL-ist. Asta-i un fel de QED!

      • Bibliotecaru spune:

        Ce spuneam eu era un lucru simplu, anume că sunt lucruri pe care le-am citit prin cărţi… abia apoi le-am pus cap la cap.

        Ce scrie în Manifestul Partidului Comunist?

        Istoria tuturor societăților de pînă azi este istoria luptelor de clasă.
        Omul liber și sclavul, patricianul și plebeul, nobilul și iobagul, meșterul și calfa, într-un cuvînt asupritorii se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd fățișă, o luptă care de fiecare dată se sfîrșea printr-o prefacere revoluționară a întregii societății, sau prin pieirea claselor aflate în luptă.
        În epocile mai îndepărtate ale istoriei găsim aproape pretutindeni o împărțire completă a societății în diferite stări, o scară variată de poziții sociale. În Roma antică găsim patricieni, cavaleri, plebei, sclavi; în evul mediu: feudali, vasali, breslași, calfe, iobagi și, pe lîngă aceasta, mai în fiecare din aceste clase găsim trepte distincte.
        Societatea burgheză modernă, ridicată pe ruinele societății feudale, nu a desființat antagonismele de clasă. Ea a creat doar clase noi, condiții noi de asuprire, forme noi de luptă, în locul celor vechi.

        Ce spuneţi domnia voastră când vă spun acelaşi lucru mai sus?

        „Bine, sunt gata să te cred teoreticianule al noilor criterii de împărţire pe clase.”

        Dacă dumneavoastră nu mă credeţi pe cuvânt relativ la nişte lucruri atât de generale încât sunt prin manuale, eu cum pot merge mai departe într-o astfel de discuţie? Şi ce sens are o astfel de discuţie? Cine şi ce are de câştigat din ea?

        Şi mai spuneţi încă:
        „…prostiile se pierd în mulţimea de comentarii. Aici e imposibil să se piardă ceva, dialogul nu prea e bruiat de nimeni, e foarte uşor de urmărit şi oricine poate vedea imediat când vreunul bate câmpii.”

        De ce să mă chinuiesc eu scriindu-vă dacă tot consideraţi că spun prostii, că bat câmpii şi nu faceţi nici cel mai mic efort să înţelegeţi ce spun. Nu e mai firesc să nu ne pierdem timpul unul altuia? Credeţi că am o plăcere nespusă să stau şi să înghit măgării din partea domniei voastre? Nicidecum. Dacă nu vă interesează ce spun, nici nu am de ce să spun ceva. Până la urmă nu vreau să vă conving de nimic. Dacă nu vreţi să existe clasa politică nu e nici o problemă. Staţi şi fiţi unul dintre cetăţenii care există fără să fie preocupat de rolul lor civic. Majoritatea românilor aşa trăiesc şi nu au nici o problemă.

      • Cârcotaşu spune:

        @ Bibliotecaru,
        Te doare capu’ de ce susţii matale.
        Păi tocmai ziceai că

        Marxismul tradiţional se referea stric la clasele socio-economice. Acestea erau un rezultat direct al relaţiilor de producţie.

        şi la asta-ţi zisei io că te-aş crede teoreticianule al noilor criterii de împărţire pe clase.
        Pe de altă parte nu-nţeleg de ce ai revenit, parcă spuneai că nu prea avem ce discuta. Mi-am declarat acordul cu asta, ţinând cont de practica de citare truncheată şi răspuns numai la cele ce-ţi convin.
        Ba umbli şi la şantaj, zicând că din moment ce-ţi zic că baţi câmpii ce-am mai putea discuta. Păi dacă nu te fereşti şi baţi câmpii, ce-ai vrea? Să te menajez? Păi aşa merge, la milogeală?

        “…prostiile se pierd în mulţimea de comentarii. Aici e imposibil să se piardă ceva, dialogul nu prea e bruiat de nimeni, e foarte uşor de urmărit şi oricine poate vedea imediat când vreunul bate câmpii.”

        Păi unde scrie acilea că matale baţi câmpii? Io am zis că oricare din noi bate câmpii devine ridicol. Ai ceva-mpotrivă? Ţi se pare că n-ar fi adevărat?

        De ce să mă chinuiesc eu scriindu-vă dacă tot consideraţi că spun prostii, că bat câmpii şi nu faceţi nici cel mai mic efort să înţelegeţi ce spun.

        Păi io n-am zis ce consider eu, am zis ce vede toată lumea şi, sigur, e preferabil să te abţii să te dai în stambă bătând câmpii.

        Credeţi că am o plăcere nespusă să stau şi să înghit măgării, din partea domniei voastre? Nicidecum.

        Ei, vezi? P-asta n-o făcuseşi. Păi dom-le, acilea eşti la mine-n casă. Că pe stradă te apucă amocu’ să-mi strigi ce vrei, e una. Da’ să vii la mine-n casă, chit că ai tu un dinte-mpotriva mea, şi stând tu aşa, cu un pahar de apă-n faţă, să te-apuce damblaua şi să mă faci măgar, se cheamă că eşti neam prost. Şi asta-n orice sistem de referinţă vrei să aplici. Nici nu-i nevoie să citeşti Manifestul Partidului Comunist. Nickname-u’ ăsta de Bibliotecaru, având oareş’ce nobleţe în conţinut e o impostură. Un bibliotecar nu poate fi un neam prost, asta-i o „calitate” demnă de un şef de sală!

        Dacă nu vă interesează ce spun, nici nu am de ce să spun ceva. Până la urmă nu vreau să vă conving de nimic. Dacă nu vreţi să existe clasa politică nu e nici o problemă.

        Chiar dacă n-ai vrut să mă convingi de nimic ai reuşit performanţa de-a mă convinge că eşti un neam prost.

        Staţi şi fiţi unul dintre cetăţenii care există fără să fie preocupat de rolul lor civic.

        Că-ţi place, că nu-ţi place, exist cât oi exista, iar dacă sunt sau nu preocupat de rolul meu civic, un neam prost ca tine nu e-n măsură să aprecieze!

  4. Bibliotecaru spune:

    Chestiunea diferenţei dintre alianţa politică şi alianţa electorală pe care domnul preşedinte pare să nu o înţeleagă, este definită de Legea nr.35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali…

    La art. 2 alin. 7-8 legea spune:
    7. alianta electorala – asociere intre partide politice si/sau aliante politice si/sau organizatii ale cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, in scopul participarii la alegeri, inregistrata la organismul electoral competent potrivit prezentului titlu;
    8. alianta politica – asociere intre partide politice pe baza unui protocol de asociere inregistrat la Tribunalul Bucuresti, potrivit Legii partidelor politice nr. 14/2003, cu completarile ulterioare;

    Este deci foarte simplu, alianţa politică este înscrisă la Tribunal POTRIVIT LEGII PARTIDELOR POLITICE.

    Care sunt prevederile Legii partidelor politice nr. 14/2003?

    cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=39753

    Nu pot cita pentru că sunt prea multe prevederi… dar se observă imediat că alianţa politică are aceiaşi putere juridică precum un partid politic.

    Interpretarea unui normativ are o valoare juridică egală cu normativul. Cât timp Parlamentul oferă prin această lege interpretarea alianţei politice, preşedintele (care nu are drept de interpretare oficială a legi, ci doar drept de interpretare neoficială, ne-obligatorie) nu poate spune altfel decât legea (sau oricum nu ar trebui să-i dea nimeni atenţie când face asta).

    Problema nu este deci că preşedintele se joacă de-a juristul care ne spune ce şi cum este cu legea, problema este că cineva îl ascultă ca şi cum ar avea dreptul să facă asemenea lucru mai departe de o discuţie „la un pahar de vorbă”.

    • Ghita Bizonu' spune:

      Bibliotecare

      nu arer imprortanta alianta electorala sau politica. Astea is labareli. Singura care conteste este majoritatea parlamentara care zice io voi pe X premier!
      A lasa desemnarea premierului la discretia muchilor lu Sefu lu Statu (prezidel sau rex ) inseamna a incalca principile parlamentare.
      Cestie ce se poa in tarile in care cuktura democratica se cheama incultura. indca iontre derapajul lu Tzabu (d)Ebil si pofta muchiului portuar este o legatura directa : ai nostri au voie !!!

      • Bibliotecaru spune:

        Aveţi perfectă dreptate în ceea ce spuneţi, dar dacă îmi permiteţi voi completa cu un „de ce” Constituţia trimite desemnarea premierului la preşedinte.

        Într-un sistem cu două partide lucrurile stau simplu, partidul cu mai multe mandate parlamentare oferă premierul. Se dezbate în Parlament Programul de Guvernare şi se rezolvă şi acesta prin vot.

        Noi avem trei partide parlamentare. Patru dacă numim UDMR-ul partid, deşi acesta nu este totuşi partid, cinci dacă punem şi UNPR deşi nu este partid parlamentar. La acestea se mai adaugă cei neafiliaţi. Deci să spunem 5 grupări politice plus nişte independenţi.

        În astfel de condiţii, dacă ar rămâne la latitudinea lor, este foarte probabil ca fiecare să dorească să-şi impună un premier. Concluzia este o instabilitate politică nesfârşită pentru că nimeni nu va ceda.

        Este nevoie deci de o procedură prin care să se elimine „dezbaterea” nesfârşită pe premier şi Program de Guvernare.

        Aici intervine calitatea de mediator a preşedintelui. Rolul preşedintelui este acela de a obţine o părere politică cât mai coerentă şi mai convenabilă tuturor partidelor parlamentare (observaţi că preşedintele nu se consultă cu parlamentarii, aşa cum poate ar fi normal la prima vedere, ci cu partidele parlamentare) care să constituie scheletul programului de guvernare. Preşedintele alege apoi un premier capabil să ducă la bun-sfârşit programul de guvernare.

        Esenţa Guvernului nu este premierul, aşa cum pare, ci programul de guvernare, adică ţinta actului de guvernare. Desigur, politicienii noştri sunt mai interesaţi de resurse decât de guvernarea efectivă a României… de aici acest talmeş-balmeş.

        Programul de Guvernare se dezbate în Parlament, se dezbate şi echipa, în final se supune la vot ACORDAREA ÎNCREDERII guvernului că va duce la îndeplinire programul de guvernare. Dacă totuşi nu se ajunge la un compromis astfel încât să avem o trecere prin Parlament a Guvernului, preşedintele, după consultarea cu preşedinţii celor două camere, stabileşte că oricâte propuneri ar face situaţia este inconciliabilă, deci poate lansa procedura de alegeri anticipate.

        Chestiunea este însă că preşedintele, în loc să fie factorul mediator (deci fără un rol activ) în această problemă, nu numai că capătă un rol activ aberant, dar devine şi un factor de destabilizare pentru că el face ceva care este împotriva unei majorităţi parlamentare formate (vezi momentul 2004 în care a refuzat funcţia de premier domnului Năstase şi momentul 2008 în care a refuzat funcţia de premier domnului Johannis). Mai mult, preşedintele s-a folosit de prilejul nominalizării premierului şi al declanşării procedurii alegerilor anticipate ca despre un prorogativ personal (deşi domnia sa ca mediator nu ar fi trebuit să-şi manifeste voinţa proprie, ci doar să uşureze negocierile politice) ca de un fel de şantaj („întoarcere la popor”). Iată cum consultarea a devenit ceva „facultativ” şi non-imperativ. Preşedintele a putut astfel, abuzând de Constituţie, să-şi impună soluţiile fără să ţină seama de dorinţa Parlamentului, adică contrar rolului său constituţional.

        Greşeala, până la urmă, este că „ceilalţi”, respectiv Parlamentul, au dat voie preşedintelui să interpreteze cum doreşte Constituţia.

  5. Ghita Bizonu' spune:

    Da’ stiti ce e dragutz?

    Ca cel Ungurean se dadea mai ortoman : eu nu am venit sa plec!!
    uitand ca in prostu asta poti si sa iei un sut in tuhas !!!
    Baita desteot ce sa ii zic … nu stiu ce invata el pe la Vadu Boului sau la Externe insa se pare ca mutiscolitu evro[ean nu a auzit de ceva nu7mit parlament ! Si acu ca vqacaru infumurat doreste sa plece fara a mai asigira interimatu’ . Isi ia jucarele si pleaca acasa ca copii e rai mama!!

    • Cârcotaşu spune:

      @ Ghiţă,
      Şi când îl mai auz pe câte unu’ că asta cu „căderea” PDL-ului a fost plănuită şi că e o mişcare capcană a lui Băsescu, m-apucă un râs de mor. 😆

      • Ghita Bizonu' spune:

        Frica fratele meu . Frica si legenda ca El nu castiga intodeauna.
        Olus klegenda serviiilor care fac si hotarasc totul. SAMD
        Adevarul e ca nu a mai avut loc de intors.
        Ca altfel intorcea. Si mai e adevarul ca nice smarodi nebun nu este. Ca altfel incerca.
        Si ca nu mai avea ce face – pai cine naiba erau Ungureanu si a lui ceata ? NIMENI dpv politic. Profesional cam tot pe aici.
        De altfel nici giv Boc nu stralucea prin competente.
        Acum poa sa se gandeasca la rolul si folosu unui partid sanatos.. care sa iaba vreo 3 ganituri de insi capabili

  6. Hi-hi-hi-hi! Cata filozofie politica, nene!

    • Cârcotaşu spune:

      @ Victor,
      Ce să fac, nea? Chiar simt nevoia definirii clasei din care fac parte. A, nu alea de până la 12, că le-am numărat de mult. Da mă frământă posibilitatea unui atac din partea clasei celor ce-o ţin pe dreapta! Ce ştia Marx, săracu’?
      PS. Că bine zici, Doamne ajută! Şi să fie-ntr-un ceas cu cuc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s