N-am pomenit!


În duminica asta nu ştiu cum s-antâmplat că, după masa de prânz, stăteam comod tolănit şi mă uitam la TV, chiar pe postul TVR 1, urmărind emisiunea Moştenirea domnului Caragiale, mai precis adaptarea pentru TV a lui Mircea Ştefănescu după mai multe schiţe şi momente numită „Tren de plăcere”. Distribuţia admirabilă (Rodica Tapalagă, Radu Beligan, Alexandru Beligan, Silvia Dumitrescu Timică etc). Se anunţa o după-amiază tihnită, una din puţinele de acest fel din ultimul timp. În momentul în care Gran’ Mama, în compartimentul de clasa a III-a se lăuda că tocmai prinsese, la fereastra vagonului, pălăria care-i fusese luată de curent nepotului său, ce călătorea cu miţa şi Mihalache (mă-sa şi tat-su) la vagonul de clasa a II-a spre Sinaia când ce să vezi, din alb-negru cum era ecranul devine color şi ni se arată cel urât fără de care nu mai avem loc să trăim şi care fără nici-o introducere ne spune că s-a gândit să ne explice el ce ne spusese anterior despre hotărârile de la summitul UE, că mâine şi poimâine va fi plecat şi, deci, vom fi scăpaţi de a-l mai vedea şi auzi. Lăsând la o parte faptul că perspectiva nu e atât de îmbucurătoare pe cât de deranjantă este surpriza pe care mi-a făcut-o azi. Dar ce să-i faci, conform principiului „nicio zi fără Băsescu” mă resemnasem să văz ce desluşiri ne mai poate aduce preţiosu’ despre prăpăstiile pe care ni le debitase zilele trecute.
Trebuie să mărturisesc faptul că pe fondul vorbelor fără sens, vorbire fără conţinut, lozinci antiopoziţie etc, am reuşit performanţa de a trece spre o stare a conştiinţei care cred că se cheamă somn. Da’ ce somn! Ce vise! Când m-am trezit televizorul era tot pe TVR1, emisiunea era Dănuţ SRL, ceea ce-nseamnă că n-a fost totul un vis urât ca el, dar totuşi nu-mi explic cum de imaginea pe care mi-o aminteam anterior revenirii la realitate era asta:

Mă puteţi ajuta, că altfel nu mă descurc? Scena asta a fost transmisă pe TVR1, sau mi-a rămas mie în memorie de pe blogu’ lu’ Băsărica?