Reclamă? (3) Actualizare


Spuneam, în articolul ce a devenit primul episod al unui serial:

Miroase un pic a prea mult sprijin din partea RMGC, iar când spui RMGC spui Gabriel Resources, iar mai departe…
Bine, bine, o vedem şi pe asta, dar, fiind vorba de un evident şantaj sentimental, cât de moral este acest tip de reclamă şi cum de este permis?
Cineva ar putea observa că există şi localnici care se opun proiectului RMGC (ba chiar mai mulţi), diferenţa fiind că nimeni nu-i sprijină să-şi facă site, nu le dă nimeni bani de-un realizator de clipuri şi nici pentru a plăti difuzarea acestora în “prime time” la preţ de reclamă TV.

Ei bine, am găsit şi părerea celeilalte părţi, ce se constituie într-o replică la reclama plătită de RMGC. Cine va avea răbdarea să o vizioneze până la capăt va înţelege mai mult. Din păcate nu se întrevede posibilitatea ca acest clip să poată fi vizionat şi la TV. Poate şi pentru că în niciun caz nu este o reclamă!

De aici i s-a tras lu’ Jobs, Steve Jobs!


Dacă spui magistrală USB comiţi un pleonasm, adică un fel de Moş Bătrân, de vreme ce USB=Universal Serial Bus, unde Bus înseamnă tocmai „magistrală”.
Da’ cum să mă exprim ca să se-nţeleagă că gurile rele bat câmpii. Unii zic că ultima invenţie a lu’ Steve a fost cea care revoluţionează tot IT-u’, bazat pe USB, care face PC-ul indispensabil în orice cârciumă, da’ mai ales în orice casă de „consumator” care se respectă.
Păi bat câmpii (ei, nu eu) pen’ că e ştiut că USB-u’ e invenţie INTEL, Microsoft şamd, n-are nimica comun cu Steve, fie el şi Steve Jobs.
Poate doar să i se fi tras de oftică, pen’ că în tinereţe, pe când stătea-n garaj, avea toată libertatea de alegere şi doar ceasu’ rău l-a dus spre Motorolla şi nu spre INTEL!
Ce să mai vorbim, acum ultima ştire ar fi că: 10 seconds after this was released, Steve Jobs released iWine (de ce nu iStupid?). It costs twice as much, but at least it has an apple logo on it.
Mă simt dator, pentru exactitate, să pun lucrurile la punct:

USB (engleză: Universal Serial Bus, română: Magistrală Serială Universală[1]) este o specificație[2] ce stabilește comunicația între anumite dispozitive și gazda ce le controlează (de obicei, calculatoarele obișnuite). A fost creat în ianuarie 1996[3], la proiectarea sa contribuind Intel, Compaq, Microsoft, Digital Equipment Corporation, IBM și Northern Telecom[3]. USB-ul este capabil de a conecta majoritatea perifericelor, precum mausuri, tastaturi, camere digitale, imprimante, hard-diskuri externe etc.

N-are Steve Jobs nicio treabă aici, niciun drept de autor, nimic.
Invenţia este revoluţionară. Ce spun revoluţionară, e absolut E-PO-CA-LĂ!



Aşa arată, atât costă. Face de-o mie de ori mai mult, că doar îţi aduce toate marile podgorii acasă. 9,95 €? Asta-i o sumă?
Păi ia uitaţi-vă acilea:


Vrei un şpriţ? Îţi trebuie numai sifonu’!
Asta n-ar fi mare lucru, dar trebuie să vedeţi instrucţiunile de folosire, cât de simplu poate fi:


Ce să mai, tot pe baza lu’ săracu’ Windoz al lu Bill, Bill Gates, că doară numa’ Microsoftu’ mai face minuni în afară de Dumnezeu, da’ asta-i altă discuţie! O ştim doar când vedem scris pe albastru!
Orice vorbe sunt de prisos, numai văzând la lucru invenţia vă puteţi forma o părere corectă. Chiar de unde este el acum şi unde testează diverse variante de DEMO-uri (DEMO Iad, DEMO Rai), Steve Jobs vă spune: Uitaţi aici, lăsaţi prejudecăţile, am fost un prost! Dacă ştiam…!

Un Mult Prea Fericit!


Urmare poziţiei vizibil partizane afişată de ierarhii BOR, am încercat să înţeleg din ce decurge aceasta. Găsirea lămuririlor a fost surprinzător de facilă, accesibilă oricui are curiozitatea de a le citi şi buna credinţă de a le cântări cu greutăţi.
Înainte însă de a vorbi despre ce m-a interesat, e necesar a lămuri, sumar dar suficient, ierarhia în cadrul BOR. La modul cel mai simplu ar fi vorba de 3 trepte ierarhice: Diaconi, Preoţi, Ierarhi. Evident, de jos în sus. Primele două trepte ale ierarhiei sunt de fapt duble, astfel: Diaconi sau Ierodiaconi, Preoţi de mir sau Ieromonahi. Da, Ierodiaconii şi Ieromonahii sunt călugări, deci celibatari, în timp ce Preoţii de mir sunt cei căsătoriţi. Pentru Diaconi nu e obligatorie căsătoria.
Pot accede la a treia treaptă a ierarhiei bisericeşti, aceea de ierarh, numai Ieromonahii. Pentru a fi hirotonit Ieromonah trebuie să fii călugăr şi să ai studii teologice superioare. Ordinea nu are importanţă.
Să vedem acum, pe scurt, biografia prea fericitului Daniel.
S-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobrești din comuna Bara (județul Timiș), ca al treilea copil într-o familie de învăţător. Numele n-are nicio relevanţă. Şcoala primară în satul natal (1958-1962), gimnaziul în Lăpuşnic (jud. Timiş) 1962-1966, liceul început în 1966 la Buziaş şi apoi, din 1967-1970 la Lugoj. Student apoi (1970-1974) la Institutul Teologic Sibiu, unde obţine Diploma de licenţă. Până aici nimic deosebit, biografia unui om normal. Dar imediat după terminarea studiilor, 1974-1976, situaţia se schimbă, urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti, secţia sistematică. Asta era total neobişnuit pentru anii aceia. Dar urmează şi mai atipic, doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța), doi ani încununaţi la data de 15 iunie 1979 când susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Devenit Doctor în Teologie al Universităţii din Strasbourg, mai studiază apoi și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg (Germania). Dacă cineva gândeşte rău despre Doctorul în Teologie Hughenotă, se grăbeşte, în 1980, susţine la Institutul Teologic din Bucureşti teza cu titlul „Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală”, obţinând şi doctoratul în “teologie ortodoxă”.
După atâta studiu, gândiţi-vă că între 1970 şi 1980 a trecut prin patru facultăţi, şi a susţinut două doctorate, ca lucrurile să fie făcute ca la carte, în învăţământul universitar începe de jos, ca lector, la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția şi ca profesor asociat la Geneva şi Fribourg. În acelaşi timp militează pentru unitatea creştină, ecumenism etc, în lumea largă, până-n 1987 când se “retrage” la mânăstirea Sihăstria, unde este hirotonit ieromonah. Obişnuit să urce cu ascensorul, imediat în 1988 este hirotesit protosinghel, iar din această dată până-n 1990 îl găsim consilier patriarhal şi Conferenţiar la Institutul Teologic Bucureşti. În 1990 totul se desfăşoară uluitor de repede. În ianuarie era preşedintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii din care mai făcea parte şi, ce mică-i lumea, “mireanul” Teodor Baconschi.
Aici se ocupa cu organizarea debarcării Patriarhului Teoctist şi a altor ierarhi ai BOR, pe principiul plecaţi voi, c-am venit noi! Doar că asta a fost pentru foarte scurt timp, deoarece Grupul s-a dizolvat, ca urmare a… alegerii preşedintelui său sub numele Daniel Lugojanul în rangul de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoara. Ei, dar asta era un fel de ministru fără portofoliu, aşa că imediat, la 1 iulie, tot 1990, e înscăunat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Aici s-a oprit până-n septembrie 2007 când a fost înscăunat Patriarh al BOR.
Înainte de a încheia acest articol, urmând ca ulterior să mai fac ceva consideraţii, vreau să subliniez că:
1. În ceea ce priveşte înscrierea la cursuri pentru doctorat, în acei ani, acestea erau inaccesibile unui proaspăt absolvent.
2. Accesul la studii postuniversitare şi doctorat în străinătate era rezervat pentru nişte cazuri speciale (e vorba de anii 1976-1980). Nu pot crede că tatăl său dispunea de posibilităţi pentru a-l întreţine 4 ani la studii în străinătate (Franţa şi Germania).
3. Tot în străinătate între 1980 până-n 1987. Cumva asta se petrecea în regimul Ceauşescu?
4. Deşi până în acest punct transpare o solidă susţinere din partea unui organism al statului comunist, ca un făcut, dosarul său de la secu, a fost distrus pe 23 decembrie 1989. Deci n-are. Nici el.
Pe baza celor spuse până acum, drumul parcurs şi evoluţia rapidă au fost tipice pentru un om pregătit pentru a ajunge într-o poziţie înaltă în cadrul BOR. Aici nu a fost vorba nici 5 minute de vocaţie. Când am spus “pregătit” nu m-am gândit la înţelesul de competent, care s-a pregătit, bun de… etc, ci la faptul că cineva l-a pregătit în scopul ăsta, înarmându-l cu toate atuurile. S-ar putea spune că a fost un tânăr eminent, dacă ne gândim că la 30 de ani avea studii post-universitare, două doctorate şi activitate academică, în străinătate, la 39 de ani Arhiepiscop şi Mitropolit! De fapt, având în vedere cele 4 puncte evidenţiate mai sus, nu s-ar mai putea spune decât că a fost vorba de un tânăr arivist foarte bine ghidonat,
Un an de mânăstire (1987-1988), doi ani consilier la Patriarhie (1988-1990), episcop vicar, arhiepiscop şi mitropolit în 4 luni. A avut motor warp.
Cine l-a pregătit pentru traiectoria asta a avut succes deplin. Oare despre cine să fie vorba?

Venim noi la ea, sau vine ea la noi?


Ministreasa Udrea pozează, nu pentru primaşi dată, ca fiind… sexi!
Chestia n-a scăpat neobservată vigilenţilor jurnalişti de la Click, ziar ce apare cu o primă pagină copiind coperta revistei Tabu, aia care-a dat lovitura!

Acu’, lăsând la o parte coperta, cum putea un ziar să nu-şi adauge titlurile de nemaiîntâlnit, nemaipomenit, reflectând inteligenţa celor ce titrează pozele. De data asta ne-au generat o mare dilemă: pe lângă exclamaţia „Uite ce sexi e Udrea!” care, mă rog, pentru unii obsedaţi sexual, pentru care contează numai genu’, poate trece drept inspirată, mai apare, pe roşu, un subtitlu, care generează dilema: Asta da, reclamă la turism!
Păi având-o drept obiect pe Elena Udrea, reclama asta „la turism” comparată cu reclama la turismu’ ecumenic, unde poza-i inspirată de-o mânăstire, o călugăriţă, un călugăr etc,
ce să zicem, dacă asta-i reclamă pentru turism, şi asta-i poza… inspiratoare, se cheamă că reclama asta-i pentru turismu’ la doamna Udrea, iar dilema vine imediat, decurgând dintr-un pragmatism evident.
Pentru turiştii străini: Cum se vor programa ei la Elena Udrea? Cât vor avea de aşteptat pân’ le vine rându’?
Sau pentru turiştii români: Vine ea la noi, sau mergem noi la ea? C-acu’ s-ar putea ca unii să nu fim interesaţi, funcţie de efortu’ necesitat! :mrgreen:

9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.


Adică „Să nu minţi!”
E greu.
Purtătorii de cuvânt ai BOR, şi ei preoţi, presupus a fi oameni asupra cărora a coborât Duhul Sfânt pentru a le da Har, ceea ce restul muritorilor nu pot avea, oricât ar tânji, au învăţat metoda pedelistă de a prosti lumea prin negarea evidenţei.
Este vorba despre icoanele folosite în slujba de canonizare a sfântului ierarh Andrei Şaguna, stilizate prin „portocalizare”, spre a plăcea lui Hăhăilă centrul atenţiei la ceremonia respectivă.
Aceasta fiind icoana folosită la ceremonie,

http://episcopiagiurgiului.ro/Stiri/showarticle.php?articleID=1641
preoţii purtători de vorbe, de la patriarhie dar şi de la mitropolia Ardealului, susţin că noi nu ştim ce vedem, că veştmintele sfântului au culoarea „galben auriu” şi nu admit niciun alt punct de vedere. Suntem noi chiori? Da! Cei doi preoţi ne-o spun ferm, în faţă.
Este sigur că BOR o va scoate la vopsea, fără probleme, icoana oficială a sf. i. Şaguna fiind aceasta:

http://acvila30.wordpress.com/2011/10/29/canonizarea-sfantului-ierarh-andrei-saguna-29-octombrie-2011/
ceea ce pare a fi, într-adevăr, cu totul altceva.
Acum rămâne întrebarea: Cine minte când afirmă că în icoana folosită la ceremonie veştmintele sfântului sunt de culoare galben-auriu?
Cine, ce, în ce şi-n cine să mai creadă?