Un Mult Prea Fericit!

Urmare poziţiei vizibil partizane afişată de ierarhii BOR, am încercat să înţeleg din ce decurge aceasta. Găsirea lămuririlor a fost surprinzător de facilă, accesibilă oricui are curiozitatea de a le citi şi buna credinţă de a le cântări cu greutăţi.
Înainte însă de a vorbi despre ce m-a interesat, e necesar a lămuri, sumar dar suficient, ierarhia în cadrul BOR. La modul cel mai simplu ar fi vorba de 3 trepte ierarhice: Diaconi, Preoţi, Ierarhi. Evident, de jos în sus. Primele două trepte ale ierarhiei sunt de fapt duble, astfel: Diaconi sau Ierodiaconi, Preoţi de mir sau Ieromonahi. Da, Ierodiaconii şi Ieromonahii sunt călugări, deci celibatari, în timp ce Preoţii de mir sunt cei căsătoriţi. Pentru Diaconi nu e obligatorie căsătoria.
Pot accede la a treia treaptă a ierarhiei bisericeşti, aceea de ierarh, numai Ieromonahii. Pentru a fi hirotonit Ieromonah trebuie să fii călugăr şi să ai studii teologice superioare. Ordinea nu are importanţă.
Să vedem acum, pe scurt, biografia prea fericitului Daniel.
S-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobrești din comuna Bara (județul Timiș), ca al treilea copil într-o familie de învăţător. Numele n-are nicio relevanţă. Şcoala primară în satul natal (1958-1962), gimnaziul în Lăpuşnic (jud. Timiş) 1962-1966, liceul început în 1966 la Buziaş şi apoi, din 1967-1970 la Lugoj. Student apoi (1970-1974) la Institutul Teologic Sibiu, unde obţine Diploma de licenţă. Până aici nimic deosebit, biografia unui om normal. Dar imediat după terminarea studiilor, 1974-1976, situaţia se schimbă, urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti, secţia sistematică. Asta era total neobişnuit pentru anii aceia. Dar urmează şi mai atipic, doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța), doi ani încununaţi la data de 15 iunie 1979 când susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Devenit Doctor în Teologie al Universităţii din Strasbourg, mai studiază apoi și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg (Germania). Dacă cineva gândeşte rău despre Doctorul în Teologie Hughenotă, se grăbeşte, în 1980, susţine la Institutul Teologic din Bucureşti teza cu titlul „Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală”, obţinând şi doctoratul în “teologie ortodoxă”.
După atâta studiu, gândiţi-vă că între 1970 şi 1980 a trecut prin patru facultăţi, şi a susţinut două doctorate, ca lucrurile să fie făcute ca la carte, în învăţământul universitar începe de jos, ca lector, la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția şi ca profesor asociat la Geneva şi Fribourg. În acelaşi timp militează pentru unitatea creştină, ecumenism etc, în lumea largă, până-n 1987 când se “retrage” la mânăstirea Sihăstria, unde este hirotonit ieromonah. Obişnuit să urce cu ascensorul, imediat în 1988 este hirotesit protosinghel, iar din această dată până-n 1990 îl găsim consilier patriarhal şi Conferenţiar la Institutul Teologic Bucureşti. În 1990 totul se desfăşoară uluitor de repede. În ianuarie era preşedintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii din care mai făcea parte şi, ce mică-i lumea, “mireanul” Teodor Baconschi.
Aici se ocupa cu organizarea debarcării Patriarhului Teoctist şi a altor ierarhi ai BOR, pe principiul plecaţi voi, c-am venit noi! Doar că asta a fost pentru foarte scurt timp, deoarece Grupul s-a dizolvat, ca urmare a… alegerii preşedintelui său sub numele Daniel Lugojanul în rangul de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoara. Ei, dar asta era un fel de ministru fără portofoliu, aşa că imediat, la 1 iulie, tot 1990, e înscăunat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Aici s-a oprit până-n septembrie 2007 când a fost înscăunat Patriarh al BOR.
Înainte de a încheia acest articol, urmând ca ulterior să mai fac ceva consideraţii, vreau să subliniez că:
1. În ceea ce priveşte înscrierea la cursuri pentru doctorat, în acei ani, acestea erau inaccesibile unui proaspăt absolvent.
2. Accesul la studii postuniversitare şi doctorat în străinătate era rezervat pentru nişte cazuri speciale (e vorba de anii 1976-1980). Nu pot crede că tatăl său dispunea de posibilităţi pentru a-l întreţine 4 ani la studii în străinătate (Franţa şi Germania).
3. Tot în străinătate între 1980 până-n 1987. Cumva asta se petrecea în regimul Ceauşescu?
4. Deşi până în acest punct transpare o solidă susţinere din partea unui organism al statului comunist, ca un făcut, dosarul său de la secu, a fost distrus pe 23 decembrie 1989. Deci n-are. Nici el.
Pe baza celor spuse până acum, drumul parcurs şi evoluţia rapidă au fost tipice pentru un om pregătit pentru a ajunge într-o poziţie înaltă în cadrul BOR. Aici nu a fost vorba nici 5 minute de vocaţie. Când am spus “pregătit” nu m-am gândit la înţelesul de competent, care s-a pregătit, bun de… etc, ci la faptul că cineva l-a pregătit în scopul ăsta, înarmându-l cu toate atuurile. S-ar putea spune că a fost un tânăr eminent, dacă ne gândim că la 30 de ani avea studii post-universitare, două doctorate şi activitate academică, în străinătate, la 39 de ani Arhiepiscop şi Mitropolit! De fapt, având în vedere cele 4 puncte evidenţiate mai sus, nu s-ar mai putea spune decât că a fost vorba de un tânăr arivist foarte bine ghidonat,
Un an de mânăstire (1987-1988), doi ani consilier la Patriarhie (1988-1990), episcop vicar, arhiepiscop şi mitropolit în 4 luni. A avut motor warp.
Cine l-a pregătit pentru traiectoria asta a avut succes deplin. Oare despre cine să fie vorba?

Această intrare a fost publicată în Una-Alta.

14 comentarii la “Un Mult Prea Fericit!

  1. marcus spune:

    @Execelenta postare sefu, dar dupa matali, cine-i mai mare-n grad cacamarazi de ochi albastri, chiombu cu Anvers sau Prea Fericitu’ cu studiile in strainatate in ani de prigoana ceausista? Aud?
    sa fii iubit
    marcus

    • Cârcotaşu spune:

      @ Marcus,
      La nivelu’ ăla ce contează? Nu se compară una cu alta. Evident Chiombu a fost luat cum a fost luat la momentul ăla, în timp ce PF a fost pregătit, cu bătaie lungă, s-a cheltuit mult cu el. Chiombu’ a ajuns preşedinte din jmecherie, n-a fost prevăzută chestia asta-n program.

  2. Tu, chiar ca esti carcotas! Nu m-ar fi dus bibilica. Dar ce spui, se leaga al naibii de logic. Acum inteleg, de ce vorbeau unii ca ar fi „gradat”.

    • Cârcotaşu spune:

      @ Ică,
      Da ce credeai? Sigur că se leagă, ba e al dracului de străveziu.
      Prin clasele V-VIII, la şcoală, veneau mereu tot felul de concursuri pe teme politice (nu se poate să nu fi prins aşa ceva), evident propagandă la greu. Costa 1 leu formularu’ şi era obligatoriu. Aveam un coleg al cărui bunic era preot, avea biserica prin zona Berzei. Eu şi alţii nici nu le băgam în seamă dar el venea mereu cu ele completate. Normal că l-am întrebat cine îi dă răspunsurile, iar el ne-a zis clar că bunicu-său, preotu’. Avea un nivel de pregătire politico-ideologică de te rupea. 😆 😆

      • Vasilica spune:

        altfel cum puteau sa supravietuiasca?… de dragul meseriei incalcau toate poruncile de 2 ori daca era necesar.

      • Cârcotaşu spune:

        @ Vasilică,
        Bun venit! Si da, în ceea ce-l priveşte pe „bunicu'” preot aşa o fi, trebuia să trăiască şi el ş-atunci aşa era. Da’ povestea-i cu… MPF-u’. Parcă-i altceva? Ei?
        Şi nu era normal să-mi dea lacrimile când cu „asediul” de la amicu’ Jorj?

  3. Marian din...Berceni spune:

    Ia uite frate …iar eu ma intrebam ca prostu’ : de ce n-a fost prezent in Parlament cu ocazia discursului M.S. Regele Mihai I !!!!Pai e simplu : a fost convocat la…U.M. !Bai eu stiu ca majoritatea liftelor astora de popi au fost colaboratori de nadejde sau chiar ofiteri ai fostei securitati { ce sa-i faci omului daca a avut ” revelatia” religiei ?} iar uni dintre ei si azi iau de la SRI anumite sporuri salariale, dar chiar nimeni n-a putut sa vada ce moaca de bandit avea nenorocitul asta de Daniel atunci cand a fost ales ca sef peste popi ?Bine frate dar oare chiar toata lumea uita ca in 21 decembrie 1989 usile bisericilor din Bucuresti erau inchise, ferecate…si in 22 la fel…si majoritatea „preotilor” au disparut atunci …instantaneu…cateva zile ,pana s-au ales …apele ?

  4. Salut ! Am ajuns aici de pe Diacritica ! Am o si eu o intrebare din public, cf. dreptului de libertate de expresie, chiar daca ea nu este intotdeauna corecta din punct de vedere gramatical, sau literar estetica de nivel profesionist.

    Poti sa traiesti cumva cu ideea/ipoteza ca macar uneori, daca nu chiar tot timpul, coincidentele sunt doar exact asa cum le e definitia, adica total intamplatoare si fara nici o semnificatie, si cu posibilitatea realista ca si unii tineri absolventi sa fi fost acceptati pt. doctorat, daca chiar erau eminenti, si aveau noroc/hazard de vreun profesor/indrumator mai perspicace si in anii 1970-1980, (ca dupa 1980 incolo, din cauza saracirii generale a populatiei si a lipsei de resurse de mancare, nu prea cred nici eu ca aveai sansa daca nu intretineai relatii sexuale sau financiare directe cu posibilul indrumator de doctorat), si cu ideea, (poate controversiala, dar care totusi mie personal mi se pare totusi si ea posibila), ca nu chiar toti romanii care au calatorit/invatat/muncit in strainatate in anii pre-1989 erau “pregatiti” in mod ocult de vreo structura ipotetica de tip SF fictional literar-istoric a fostei Securitati Globale Omnisciente si Omniprezente din Romania acelor ani ?

    • Cârcotaşu spune:

      @ Rudolph Aspirant zice,

      Poti sa traiesti cumva cu ideea/ipoteza ca macar uneori, daca nu chiar tot timpul, coincidentele sunt doar exact asa cum le e definitia, adica total intamplatoare si fara nici o semnificatie, si cu posibilitatea realista ca si unii tineri absolventi sa fi fost acceptati pt. doctorat, daca chiar erau eminenti, si aveau noroc/hazard de vreun profesor/indrumator mai perspicace si in anii 1970-1980,

      Cu riscul de-a te dezamăgi, nu pot trăi cu ideea că pot exista asemenea coincidenţe şi nici că nişte tineri absolvenţi fie ei şi eminenţi ar fi avut noroc de vreun profesor/îndrumător perspicace până în anul 1990.
      Păi e ca şi cum mi-ai spune că te-ai înscris la facultate (la examenul de admitere, cum era cazul atunci), fără dovada că ai absolvit liceul cu bacalaureat.
      Doctoratul încununează o carieră, nu o începe şi mi se pare normal să fie aşa. CV-ul aspirantului la doctorat trebuia să conţină obligatoriu dovada practicii în domeniu (vechime) şi a unui număr de lucrări de specialitate (articole, studii, cărţi) publicate în publicaţii de specialitate din ţară (dar recunoscute pe plan internaţional) sau din lume. Aprobarea înscrierii la doctorat nu era de competenţa unui profesor/îndrumător, oricât de perspicace, ci a ministerului învăţământului.
      Acesta era şi motivul pentru care în activitatea academică doctoratul era necesar începând cu „gradul” de Conferenţiar şi nu cu cel de Lector, ceea ce mai e valabil şi astăzi.
      Excepţii erau numai cele cu „indicaţii” de sus, situaţie în care nici nu se mai punea întrebarea firească: de ce?
      Fiecare avem un anumit mod de gândire şi de percepere a lumii înconjurătoare. Îmi pare rău, faptul că totuşi, ţie personal, ţi se pare posibil, nu înseamnă că faptul în discuţie a şi devenit astfel.
      Îmi pare rău, până-n 1990 la studii în străinătate nu te duceai, ci erai trimis. Ca să fii trimis era necesar fie să te cheme Petre Roman (un exemplu), fie ca Partidul să aibă un interes. Au fost mulţi cei care, pe o cale sau alta, au primit burse, invitaţii la congrese de specialitate şi nu au putut să le onoreze.
      Călătoritul „la liber” se rezuma la ţările socialiste, muncitul aşijderea sau, în cel mai bun caz, trimis tot de structuri de stat în interesul lor.
      În ceea ce-l priveşte pe Mult Prea Fericitul voi mai avea o continuare, după cum am şi promis, trebuie să-mi fac timp.

  5. sorry…addendum la intrebare (necesar din cauza de ADHD personal !):

    […] erau “pregatiti” in mod ocult-organizat pentru viitoare functii de “putere” & “influenta” in Romania post-revolutionar decembrista […] ?

  6. Ma rog, relatia stransa a BOR cu diversele servicii de securitate din Romania, inca de le dezvoltarea acelor prime servicii de securitate dupa ce a devenit Romania independenta, asa in mod general, mie personal mi se pare ceva inevitabil, poate chiar si de apreciat la un anumit grad, daca ar fi fost facuta mai larg competent, si din proprie initiativa, nu numai manata de interese mai primitive de supravietuire, dat fiind slaba dezvoltarea a altor feluri de servicii sociale care ar fi putut si ele contribui, de-a lungul istoriei Romaniei, la un nivel de siguranta mai ridicata a populatiei obisnuite in ceea ce priveste securitatea sa proprie, si implinirea anumitor deziderate si aspiratii in mod mai democratic si necorupt.

    Dar, in mod destul de realist, dupa parerea mea, BOR nu a fost prea competenta sau principial motivata niciodata la munca de teren efectiva de sprijin al acestui nivel de securitate si bunastare sociala a populatiei, si, chiar daca a existat o tentativa de educatie si motivare a ei catre participarea la servicii de securitate sociala in perioada comunista, nu a reusit decat un nivel de educatia simpla de tip conditionat, nu ala de nivel mai rafinat politic expert mai eficace, plus ca nici educatorii nu erau prea competenti la inceput, si, dupa ce s-au mai rafinat si ca scop si ca expertiza, s-au focusat, in parte si cf. directivelor fostului dictator N. Ceausescu, mai mult pe antrenarea BOR in activitati simple de catalogat/clasificat diaspora decat pe intern, si macar asa poate a fost si ea mai direct utila in mod patriotic de sprijin de securitate nationala…dar altfel…nu se prea pricepe nici acum, decat tot la chestiile alea vechi de propaganda politica interna.

    E vorba, bineinteles, de competentele diverselor atributii concrete de serviciu ale BOR, nu de ideologia religioasa de baza, care a fost intotdeauna utila, in sens educativ moral al populatiei, pentru securitatea generala a cetatenilor Romaniei.

    • Cârcotaşu spune:

      @ Rudolf,
      Nu voiam să caracterizez activitatea BOR. Sigur, nu a avut în program activitate de misionarism şi foarte puţină, aproape inexistentă, activitate socială. Nu voiam să fac diferenţiere între activitatea anterioară lui 1989 şi cea de după. În general nu am vrut să aduc în discuţie activitatea clerului BOR în teritoriu sau în exterior. Am vrut numai să evidenţiez, dacă mai este nevoie, calitatea (îndoielnică) morală a unora dintre ierarhii BOR. Exemplul Patriarhului nu îndeamnă la optimism. Orice considerent ai avea în vedere, eu mi-aş dori un patriarh cu vocaţie, cu har, deocamdată e un impostor. Iar dacă tu consideri că prin slujba de înscăunare vocaţia şi harul a coborât automat asupra lui şi l-a îmbibat, înseamnă că trebuie să schimbăm subiectul. Înseamnă că şi Barabas ar fi putut continua opera lui Iisus pe pământ!
      Repet, aşteaptă o zi-două partea a doua a lui „Un mult Prea Fericit”.
      PS – Scuză-mă că ai stat la spam, nu am observat.

  7. Pai dupa parerea mea un Patriarh, la fel ca si un Papa, trebuie sa fie in primul si in primul rand etic si competent din punct de vedere profesional, ca de aia e lider de organizatie considerata importanta pt. populatia generala. Desigur ca, mai ales datorita si specificului profesiei de lucrator religios, (la fel oarecum ca si profesorii/educatorii, intr-o anumita masura), trebuie sa aibe si un comportament etic in viata personala, nu numai la serviciu, cu cat este mai vizibil in public, prin functia sa politica secundara celei primar profesionale.

    Eu personal nu cunosc instante deosebite de comportament neetic personal sau profesional in cazul lui Daniel, dar nici nu l-am urmarit/observat in mod special. Daca te referi ca poate are o competenta sau o etica profesionala mai deficitara in legatura tocmai cu functia sa secundara politica, asta nu e chiar asa de neobisnuit dat fiind ca Romania in general invata inca despre democratie, plus ca mie nu mi se pare o carenta asa de grava, si e potential remediabila prin educatie si experienta transmisibila si catre viitoarele generatii de Patriarhi BOR.

  8. […] ci de la Prea Fericitul. Deşi pentru domnia sa, cum spuneam într-un post anterior, e mai potrivit “Mult Prea Fericitul”. Şi oricum nu se potriveşte, activităţile lucrative în care este parte exced şi […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s