Bine, bine, o facem, da’ după aia?

Toată lumea ştie că lozinca fraza aia pe care unii şi-o amintesc ca pe un îndemn, de genul Trăiască lupta pentru pace!, scris la încheierea unei cereri, sau Trăiască PCR în frunte cu…, deasupra tablei în clasa de şcoală, scrisă cu cretă pe o fâşie de hârtie roşie, sau purtată pe un panou de către manifestanţii de la 23 August.
Ei bine, şi aia e lozincă, dar definiţia din DEX ne spune mai multe, ce-am spus până acum se-ncadrează doar la partea a doua a definiţiei, în timp ce, mai cuprinzătoare dar şi mai dificilă este prima definiţie din DEX:

LOZÍNCĂ, lozinci, s. f. Formulare concisă și pregnantă a unei idei, destinată să rețină atenția și utilizată pentru propagandă politică, publicitate etc. ♦ Placardă, afiș etc. pe care se află o inscripție cu un astfel de conținut. – Din germ. Losung.

Sub forma de „formulare concisă şi pregnantă a unei idei” găsim o mulţime de asemenea „obiecte”, ce nici nu par a fi de acelaşi fel. Sigur, după definiţie, formularea concisă este o calitate în comunicare, iar „concisă şi pregnantă”, cu toate că pare uşor pleonastic, ar fi idealul oricărui retor, carevasăzică”. Până aici nimic deosebit, toate bune şi frumoase, doar că să nu uităm să citim până la capăt: destinată să reţină atenţia, un fel de mantră, rostirea sau citirea ei fiind echivalentă cu apăsarea unui buton, iar efectul fiind acela că subiectul devine, brusc, vigilent deschis pentru ceea ce urmează, iar ceea ce urmează ar fi utilizarea lozincii pe care o găsim tot în definiţie: utilizată pentru propaganda politică, publicitate etc.
Excelent. Necazul este că dacă publicitatea e uşor de recunoscut, la TV reprizele publicitare fiind anunţate ca atare, propaganda politică nu este, din păcate, anunţată la fel. O găsim în presă, în blogosferă, la cafenea, peste tot unde există măcar un subiect dispus să nu bage de seamă despre ce e vorba.
Lozinca este concepută special pentru un public ţintă anume, de aceea este de mai multe feluri:
a. Cea pentru adepţi este mai simplă, poate fi formată dintr-un singur cuvânt cu efect declanşator, un fel de bec al lui Pavlov, ce declanşează salivarea câinelui la aprindere, celebra definiţie pentru reflexul condiţionat. Exemple pot fi multe, dar unul ajunge: numele Băsescu poate provoca urale sau huiduieli, funcţie de mediul în care este pronunţat.
Acum trebuie acceptată ideea că nu toţi cei declaraţi a fi înregimentaţi sunt în totalitate dispuşi să accepte ideea că ei trebuie să susţină necondiţionat, odată adoptată, politica formaţiunii din care fac parte. Există aici o categorie de lozinci cu acţiune transpartinică , care folosite acţionează asupra membrilor taberei adverse. Astfel, Nu uitaţi Minerii!, din aceeaşi categorie, va încrâncena, musai, mare parte a membrilor USL de apartenenţă PNL.
b. Cea pentru nehotărâţi e mai complicată, ea trebuie să conţină un truism care corespundă unor preocupări, aspiraţii , frustrări ale subiectului ţintă. Obligatoriu este ca aceasta să nu aibă, aparent, nicio legătură cu anumite interese ale unor cercuri, reprezentate de o formaţiune politică, să pară a nu fi politică. Deşi mesajul e foarte uşor de înţeles, odată descifrat el provoacă o „satisfacţie intelectuală” de genul: ce dom’le, credeai că nu mă prind? După aceea ea (cinstita lozincă) este dezvoltată, transformată într-o adevărată filozofie, de preferinţă în „tocşoaie” TV, unde diverşi invitaţi, în general analişti, imparţiali, ca tot românu’, o dezbat, fără ca niciunul din „specialişti” să observe că de fapt dezbat o lozincă, deci au devenit din material de îndoctrinare îndoctrinatori.
Exemplu tipic pentru acest tip de lozincă este acesta: Ce punem în locul lui Băsecu?!
Singurul care a demontat această lozincă a fost Mugur Ciuvică, cu celebra sa replică: Nu mi-am pus problema cine vine după Ceauşescu, dacă e bun sau e rău, dacă e de dreapta sau de stânga.
Probabil aici ar trebui ca cineva să strige EVRIKA!, cam acesta ar fi motivul pentru care nu s-a reuşit antrenarea unui număr mai mare de demonstranţi la manifestările ce ar fi trebuit să exprime nemulţumirea oamenilor, aceste lozinci stimulatoare de neîncredere şi incertitudine, pe care nimeni, dintre cei cu expunere suficientă vreau să spun, nu le recunoaşte ca atare şi nu încearcă să le demonteze. Culmea e că cei ce le dezbat au credinţa că desfăşoară activitate intelectuală.
Ce e adevărat este că atunci când “a explodat mămăliga”, nu s-a întrebat nimeni Bine, bine, o facem, da’ după aia? Mai mult ca sigur că dacă s-ar fi întrebat, Ceauşescu ar fi fost ales şi la al XV-lea Congres!
Dar câţi dintre noi ar exista, dacă părinţii şi-ar fi pus, la momentul decisiv, întrebarea aceasta?

Această intrare a fost publicată în Lozinca!.

6 comentarii la “Bine, bine, o facem, da’ după aia?

  1. Marcus spune:

    @Pai, bade Carcotasule, in locul, de fapt in curul lui Basescu ar merge una din tepele pe care le-a promis, iar in locul lui mai bun ar fi si maidanezu’ care latra in fata sediului din Modrogan 🙂
    sa fii iubit
    marcus

  2. Ghita Bizonu' spune:

    Mde insa azi e mut mai simplu. Avem partide de opozitie care au mai fost la guvernare….

  3. virusverbalis spune:

    Dup-asa bulibasala,
    Nici dansa nu se mai scoala…
    Las ,ca le trimit pe fax
    Cred ca cel mai bun e Max..onu’

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s